ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 16.03.2014
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Ploieşti
ÎNSCRIS: 07.02.12
STATUS: SENATOR
LUNA
MAR-2013
prieteni

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
100.00%
Încântat, fără reproș
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
100.00%
Încântat, fără reproș
CADRUL NATURAL:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 9 MIN

The Grudge la Thang Long

TIPĂREȘTE

N-am scris niciodată până acum de restaurante. Şi probabil că nici n-aş fi scris dacă nu mă încerca o plictiseală groaznică datorată unei slabe activităţi pe AFA în ultimele zile. Am tot luat la citit review-uri din urmă, am tot studiat pentru vacanţele viitoare, până am ajuns în situaţia tristă de a-mi reciti propriile aberaţii. Nu, clar, aşa nu se mai putea. Drept pentru care m-am apucat să compun primul meu review gastronomic. Ce-o ieşi... vom vedea la sfârşit în funcţie de numărul de cititori care vor decide că merită să treacă măcar o dată pragul acestui local pe care eu una îl ador. Aşadar...

Undeva în Bucureşti, pe lângă locul unde a fost adus pe lume vajnicul urmaş al nostru de gen din ăla insensibil (a se citi masculin) şi purtătorul stindardului familiei, adică la o aruncătură de băţ de maternitatea Bucur, se află Thang Long, un restaurant cu specific vietnamez căruia din când în când obişnuim să-i trecem pragul. E adevărat, de cele mai multe ori pentru a ridica mâncarea comandată telefonic cu vreo 20 de minute înainte, dar, de vreo două ori chiar am reuşit să-i savurăm preparatele în atmosfera localului.

Eh, locul cu pricina este al unor vietnamezi de la mama lor care vorbesc o română de te bagi sub masă ca să nu te vadă când râzi. Sunt însă extrem de amabili şi serviabili, iar mâncarea lor... cred că salata Dalat cu viţel aş mânca-o every fuckin’ single day şi-n culcare şi-n sculare. Să revenim însă la familia respectivă. De câte ori am fost să ridicăm mâncarea am tratat direct cu bucătarul-proprietar, de câte ori am comandat la domiciliu am avut de-a face cu fiul său, iar de câte ori am fost să mâncăm acolo... dar asta trebuie povestită pe larg...

Am trecut prima dată pragul acestui local undeva prin luna martie a anului trecut cu prilejul unei cine “cu la mulţi ani”. Eu aranjată, coafată, machiată, rujată, tocată (adică pe tocuri...), ce să mai, eram o nebunie ambulantă, la braţ cu dragul meu sotz cu “tz”, intru şi privirea îmi alunecă pe paravanele mobile care se puteau muta oricum era necesar. Le admiram în linişte când atenţia ne-a fost atrasă de ospătar care se oferă să ne conducă la masa rezervată cu ocazia evenimentului cu pricina, unde eram aşteptaţi. Şi depăşim un paravan, îl depăşim pe al doilea, lumina difuză şi ireală era peste tot împrejurul nostru, şi, când să trecem de al treilea simt un fior pe şira spinării şi înţepenesc. În faţa mea, aşezat pe jos, sprijinit de perete şi privindu-ne fix şi-n tăcere se afla… puştiul japonez din The Grudge. Nu ştiu câţi dintre cei care vor citi asta au idee despre ce vorbesc sau sunt amatori ai genului, dar dacă nu ştiţi, daţi vă rog, un „sărci” pe youtube. Este probabil cel mai creepy personaj al filmelor americane după copilul din Pet Cemetery. Domnul meu e de părere că japonezul e mai abitir, aşa că la noi în familie suntem 50-50. Încă mai negociem… Mă uitam la el şi mă rugam în gând să se mişte (dar nu spre mine), să zică ceva, să facă ceva, dar el nimic. La un moment dat începu să dea din mână ritmat pe jos şi am observat că avea o maşinuţă. Nu spunea însă nimic şi nici nu-şi lua privirea de la noi. Norocul a făcut că a apărut bunicul său, proprietarul restaurantului, altfel eu aş fi fost incapabilă să mă mişc în continuare. “Cum spui? ”, îl apostrofă în română. “Bună siara”, zise puştiul cu o voce piţigăiată şi apoi se uită repede înspre bunic pentru a vedea dacă a nimerit-o. Pesemne era în “training” de limbă română… “Ptiu, drace, bine că vorbeşte! Dar ar fi şi mai bine dacă s-ar duce să se joace în altă parte! ”, mi-am zis în sinea mea. Nu s-a dus el, în schimb ne-a dus ospătarul pe noi la masa care era după un paravan de unde nu-l puteam vedea.

Mâncăruri ca la… vietnamezi acasă

…adică aşa îmi închipui, că n-am ajuns pe acolo până acum…

Fac o paranteză pentru a vă explica de ce la ora 19.00 atât eu cât şi domnul meu comandam supă. Acest local ne-a fost recomandat de cumnatul meu care îşi are domiciliul în apropiere şi mai tot timpul mănâncă de la ei. Atât de mult mănâncă de la ei încât au ajuns să-l ştie ca pe-un cal breaz. Aşa că îşi ia el supă într-o zi, supă a doua zi, supă a treia zi, dar deja se săturase să mănânce supă cu ţârâita. Drept pentru care se duce a patra zi peste ei cu o oală în braţe: “Faceţi-mi şi mie supă în oala asta şi plătesc câte porţii intră! ”. Bineînţeles că săracii oameni s-au blocat. I-au explicat că nu se poate, că supa pe care o servesc ei se prepară pe loc şi trebuie să se mănânce atunci, că după ce se răceşte nu mai poate fi reîncălzită că nu mai e bună. De aceea ei supa aia nici măcar nu o au în meniul pentru livrare, pentru că nu se poate consuma decât pe loc. Aşa că înţelegeţi de ce eram atât de curioşi încât cum ne-am aşezat la masă am cerut eu supă de crab, iar jumătatea-mi supă de pui (niciodată nu se dezminte cu vietăţile marine...). Am fost avertizaţi că o să dureze aşa că ne-am întins la un vin şi-o limonadă.

Şi într-un final au venit şi supele. A domnului meu mai era cum mai era, adică mai normală, aşa. A mea însă… Deşi când am văzut-o am fost puţin reticentă deoarece mi s-a părut sleită, ospătarul mi-a recomandat să o las să se răcească pentru că, deşi nu părea, era foarte fierbinte şi mi-a spus nu cumva să amestec în ea deoarece exista riscul să se taie. E, asta n-o mai auzisem până atunci. Cum să se taie supa?!?!?!!? Ce, e maioneză? Am aşteptat să plece de lângă noi şi am băgat imediat lingura în ea. Hmmmmm arăta ca o piftie prost închegată din care ieşeau aburi şi care avea foarte multe firişoare prin ea. “Ăla e crabul”, îmi şopti cumnată-miu atotcunoscător. Am încercat să-mi duc prima lingură în gură ca să gust, dar n-am avut nicio şansă. S-a oprit la contactul cu buzele. Deci m-am fript grupa mare! Cu greu am avut răbdare să se răcească cât de cât. Luam câte puţin de pe marginea castronului, de acolo unde se răceşte mai repede. Pot să vă spun doar că a fost delicioasă. Cu textura ciudată m-am obişnuit repede. Pur şi simplu după fiecare lingură rămâneam pe buze cu ceva lipicios care însă se ducea repede… odată cu rujul. Cam asta a fost prima mea experienţă cu supa de crab a cărei fană înfocată mă declar.

În rest, am luat, bineînţeles, Salată Dalat cu viţel şi orez cu fructe de mare. Domnul meu s-a delectat cu Pui a la Long Hai (fâşii de pui într-un fel de crustă genială) cu ceva garnitură, dar nu mai ştiu ce anume. De deserturi nu am mai avut loc.

Dalatul cu viţel, după care eu sunt înnebunită, este o salată cu castraveţi, fasole verde încolţită, carne de viţel, alune pisate şi un dressing care face toţi banii. Deşi am mâncat de nu ştiu câte ori, tot n-am reuşit să-mi dau seama care sunt ingredientele.

Din ce am mai încercat de-a lungul timpului aş putea să vă recomand: frigăruile picante de viţel, nem cu carne de pui, dar am văzut că au şi cu vită şi cu porc, spaghetele prăjite, cu ce fel de carne vreţi, sunt bestiale, puiul cu alcool şi puiul prăjit cu legume, hmmm şi ar mai fi, în funcţie de gusturi şi buget.

Ca şi preţuri, supele, care se servesc la restaurant sunt între 15 şi 18 lei, iar celelalte, care pot fi şi take away se învârt între 8 şi 14 lei porţia de orez, iar felurile principale merg pe la 23-27 de lei. Fructele de mare sunt mai expensive. În ceea ce priveşte băuturile, chiar nu mai ştiu preţurile. Masa aceea n-am plătit-o noi. Doar limonada ştiu că era 12 lei parcă.

De menţionat mai e faptul că programul este în fiecare zi de la 11 la 23, iar pentru comenzi cu ridicare personală se acordă un discount de 10%.

În loc de încheiere

Stând noi la masă şi parlamentând, mi se pare că vreau să mă duc până în acel loc unde se duce şi împăratul singur. Spun “mi se pare” pentru că analizând perspectiva reîntâlnirii cu… aham… The Grudge, brusc îmi pieri orice chef. Şi stau, şi stau, şi iar mai stau. Şi cred că la un moment dat am tăcut pentru că altfel nu-mi explic de ce jumătatea-mi se aplecă spre mine întrebându-mă dacă sunt ok. A urmat un scurt schimb de replici în care eu îi explic situaţia. Concluzia a fost: “Mă duc, dacă vii cu mine până acolo să-mi ţii uşa…”. În drum spre locul cu pricina, l-am zărit pe micuţ cu coada ochiului. Nu am întors însă capul şi bine am făcut. Dacă se mai uita o dată la mine… nu garantez că mai puteam să dorm în noaptea aia. Locul de singurătate este foarte igienic şi dotat cu toate cele de trebuinţă. Are şi o oglindă maaare, în care eu însă n-am privit de teamă să nu văd cine ştie ce în spatele meu. :)

De atunci a trecut ceva vreme şi m-am mai obişnuit cu imaginea puştiului. Chiar la un moment dat, într-o seară, când am trecut de la serviciu să luăm câte ceva la pachet, a venit repede lângă bunică-su în timp ce acesta ne aducea mâncarea: “Fac pipi! ”, foarte mândru că o nimerise în română. “Abţine-te, cum m-am abţinut şi eu! ”, mi-am şoptit în barbă. Apoi m-a pufnit râsul şi mi-am dat seama că, dacă ar fi mai multă lumină în acel restaurant, zgâtia de copil ar putea fi chiar simpatică…

În altă ordine de idei, dacă agreaţi mâncarea vietnameză, eu aş spune că merită să-i treceţi pragul. Atmosfera este genială iar preparatele... mie una îmi merg la suflet.

Adresa web a locaţiei este thang-long.ro.

În ceea ce priveşte pozele, voi încerca să găsesc câteva prin calculatorul mare. Parcă am făcut vreo patru-cinci la un moment dat. Dacă nu, o să fac pe paparazzi cu prima ocazie când ajung pe acolo şi probabil va fi destul de curând…


[fb]
---
Trimis de ariciu in 16.03.14 00:33:32
Validat / Publicat: 16.03.14 07:29:46
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BUCUREȘTI.

VIZUALIZĂRI: 2268 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

21 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (ariciu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P01 Scuzați calitatea, sunt făcute cu un telefon. Promit solemn că data viitoare îmi iau camera.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 36650 PMA (din 41 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

21 ecouri scrise, până acum

ariciu [16.03.14 00:58:58] »

Nu ştiu exact cum se procedează... cred că trebuie să rog wm să-mi retragă nu ştiu ce puncte pentru că am scris despre o locaţie din localitatea de reşedinţă, nu? Am nimerit-o sau am dat-o după gard?

Dacă am nimerit-o, rog wm să se considere rugat să facă ce trebuie, dacă n-am nimerit-o, îl rog să mă ignore... Dacă trebuie să apăs vreun buton, îl rog să mi-l indice, şi tot aşa...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
webmaster15 [16.03.14 07:33:39] »

Regula se aplică doar pentru locurile de cazare. Adică, nu îţi vom publica un review din localitatea de domiciliu, dacă maestrul tău te va invita la un hotel din colţul străzii

danamandache [16.03.14 08:53:36] »

Bestial! Ariciu tintuita intr-un separeu de frica unui copil, fie el si vietnamez! Din pacate nu cunosc personajul asa ca am sa intru putin sa gugaluiesc. M-ai facut curioasa si in privinta bucatelor vietnameze.

MCM [16.03.14 10:28:59] »

@ariciu:

Eu..., machiată, rujată... eram o nebunie ambulantă

hai s-o zicem p-aia dreaptă, TU n-ai nevoie de nici un artificiu coloristic pentru a fi "o nebunie" ). Să fie clar!

Numărudoi: când mergem? Că mă ameninți de juma' de an că mă introduci în tainele "cuizinei" vietnameze. Dragi mafrenzi AFAiști, mă sacrific eu, spre binele tuturor, să merg cu Ariciu, când vrea să facă poze la restaurant.

Numărutrei: ce înseamnă să fii "homălon", uite ce comori scrii.

Numărupatru:

vajnicul urmaş al nostru de gen din ăla insensibil

Aici te cam contrazic. Dacă seamănă cu fratele meu....nu prea se aplică afirmația.

ariciu [16.03.14 12:02:26] »

@webmaster15: Am înţeles, deci pot să iau la rând şi alte chestii din Bucureşti dacă mă mai plictisesc vreodată. Da' mai am o întrebare... dacă mă invită la un hotel din Otopeni sau de pe centură, pot să scriu? )))))

ariciu [16.03.14 12:14:57] »

@danamandache: Chiar îţi recomand să încerci mâncarea vietnameză. Eu sunt leşinată după ea!

@MCM: Soro, mă faci să roşesc!!!

Mergem când ne-om face timp să şi stăm acolo, nu doar să luăm la pachet. Poate chiar săptămâna viitoare dacă totul merge bine. În ceea ce priveşte insensibilitatea... bine că le ştii tu pe toate! Ştii vorb'aia: aşteaptă-te la ce e mai rău, şi speră la ce e mai bine. Aşa şi cu bărbaţii, consideră că toţi sunt insensibili şi speră să-l găseşti pe cel care nu e... Cu maestrul... încă încerc să-mi dau seama dacă e excepţia care întăreşte regula sau mi-am luat ţeapă... )))

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Eugenia55* † [16.03.14 12:20:58] »

@ariciu:

De pe centura, NU! Ca se interpreteaza... ca vrei s-o iei pe ocolite! ))))))

Eugenia55* † [16.03.14 12:28:06] »

Stai ca mai am ceva de spus, m-am dus si io sa vaz ce-i cu grugiu ala, vazut, eh, e cu psihopupu, oricum eram in domeniu de ieri, de cand am vazut ca exista SI deodorant Gerovital, pfuai, ce axile intinerite vaz la orizont, daca mi-aduce aminte Gogu sa-mi pun ochelarii!

Un mare pup fara psiho!

ariciu [16.03.14 12:59:07] »

@Eugenia55: Am râs de m-am stricat. Deja încep să scârţâi. )

Cu privire la primul ecou, eu cred că nu se interpretează. Doar toată lumea mă ştie de femeie serioasă...

"Grugiu" nu e cu psihopupu, e cu fantomiţe şi bântuieli. Brrrr. Vă mulţumesc pentru pontul cu Gerovitalul. După ce am citit, am tras discret un ochi în axila-mi proprie. Am descoperit un rid. Fug repede să-mi iau şi eu un Gerovital din ăla, că dacă apucă să-l vadă şi domnul meu o să se lepede de mine ca de o haină veche şi o să caute o măsură mai mică... ))

Pupu şi eu tot fără psiho şi salutări domnului Gogu. Din partea mea mai spuneţi-i, vă rog, atât: "Eu curentul cel indus... " că ştie dânsul mai departe... ))

Later edit: Dacă scot ăştia şi picături de ochi Gerovital o să ne putem zări reciproc la orizont axilele. Eu pe ale dumneavoastră şi invers... Vă promit că ambele perechi vor fi întinerite până atunci ))

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
webmaster20* [16.03.14 13:12:16] »

dacă mă invită la un hotel din Otopeni sau de pe centură, pot să scriu?

@ariciu, Regulamentul saitului nu admite spre publicare articole de cazare din localitatea de domiciliu sau imediata vecinătate.

Spor la scris din alte destinaţii.

ariciu [16.03.14 13:29:53] »

@webmaster20: Ups, iar am fost prinsă-n offside. Ruşine mie. Trebuie să mă pun serios cu burta pe regulamentul ăsta.

Aţi văzut, doamna Eugenia? Nu-i niciun pericol de interpretări că n-am voie să scriu. Am scăpat cu reputaţia nepătată! Huh!

makuy* [16.03.14 14:22:52] »

Un comentariu dinspre partea insensibilă (așa, deci: P...)

The Grudge este insensibil pentru mine. Ultimul copchil horror fu ăla din Chucky. Sigur, nu făcea parte din meniu?

Cert e ca tre' să merg la restaurantul vietnamez, fiin'că mi-s fan fructe de mare și, în general, mâncare de mare (nu știu cum să traduc sea food). Problema e că sunt singurul fan al acestei mâncări, mai ales dacă este și asiatică... Și dacă mai este și Chucky pe acolo...

Pentru că supa aia de crab sună demențial. Iar eu, copchil fiind (dar nu Chucky - sau, cel puțin, așa cred eu, încă, după atâția ani), savuram fulgii de creveți vietnamezi - Banh Phong Tom, de am avut un șoc să văd că animăluțul original nu este o chestie pufoasă, care se umflă la căldură, ci un fel de răcușor cu coadă...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
ariciu [16.03.14 15:33:30] »

@makuy: Ooooo, ai revenit printre noi! Hai, mai scrie şi tu ceva, că mă plictisesc maxim. Uite, am ajuns să scriu rw gastronomice de plictiseală...

Mergi cu încredere la Thang Long, că sigur se găseşte ceva pe acolo şi pe placul familiei tale.

Despre copiii horror, vezi că trebuie neapărat să mai urmăreşti Chucky o dată. Ăla era păpuşă, nu copil, aşa că nu se pune. : P

Gata, ştiu ce-ar fi horror-ul horror-ului: Puştiul din The Grudge cu o păpuşă Chucky! ))

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
alinaro [16.03.14 15:57:28] »

@ariciu: Noroc ca am paella pe foc si mai bag cate o maslina pana se face, ca altfel imi curgeau balele pe tastatura, mujer! Un Martini c-o maslina si review-ul tau - in loc de tapas. Saru'mana!

Andox [16.03.14 16:50:56] »

Avand in vedere ca Vietnamul a fost colonie franceza pana in 1945 si desi mancarea vietnameza este un mix intre bucataria chinezeasca si cea thailandeza, asupra ei si-a pus amprenta si bucataria frantuzeasca.

Cum pentru mancarea europeana, bucataria franceza este considerata nr. 1, putem spune ca pentru mancarea asiatica, bucataria vietnameza ocupa acelasi loc onorant.

De fapt ce vroiam sa zic... ? Vreau pozeeeeeeeee!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
webmaster [16.03.14 18:11:43] »

Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.

Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)

ariciu [16.03.14 20:02:09] »

@alinaro: Pentru mine ai rostit cuvântul magic, "tapas". Știu că tapas reprezintă gustarea în sine, dar eu din noiembrie încoace îl asociez cu niște coaste de miel cu dulceață acrișoară pe care le-am mâncat în Malaga parcă... sau în Granada... ete că nu mai știu... Mmmmm, consideră-te răzbunată...

@Andox: Cu regret, n-am găsit decât patru. Prost făcute, nereprezentative, dar o să-mi spăl păcatele cu proxima ocazie. Promit!

@wm: Mulțu', merge de minune...

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
le_maitre [16.03.14 20:34:54] »

@Sister M: Trebuie să specific aci că arond Doamna era şi 'tocată', adică de fapt mă tocase pe mine la cap cu sârg!

Many thanks for your support, că dacă şi "moi" mi-s insensibil după rev precedent... apăi @riciu este dificil rău di tăt!

@Doamna Eugénie: Am râs cu flăcări... somebody stop me!!!

arond Ariciu: Sper să nu ajung şi eu în acest stadiu de boring-boring caz în care mă voi apuca să înşir la "Filozofări turistice" emanaţiile celor trei doamne, cu ghilimele, din avionul de retur de la Roma, last time!

Pentru amuzamentul @all şi ca un fel de preambul al posibilului review, specific: aceste trei individe nu se cunoşteau în avans, s-au aşezat în spatele nostru în avion şi au vorovit non-stop, aproape 2 ore, într-o italo-romeno-moldovinească toate aspectele sordide ale vieţilor personale astfel încât Suleyman, filmele coreene de pe TVR2 şi Bianca / Victor Slav erau minori infanţi comparativ cu peripeţiile pe care urechile-mi cianozate de nervi le-au ascultat!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
le_maitre [16.03.14 23:16:46] »

@all: Later-later edit... Și pentru că tot am debutat acum ceva vreme cu relatări "live" de la fața locului voi continua și acum, pentru a-l satisface și pe Andox, respectiv a nu-l pierde de "client" pe viitor

Așa că mi-am permis să dau o fugă, semi-răcit, pentru a completa cu foto "la cald" review-ul doamnei, care nu mă anunțase că-l scrie, postează, etc... face ce dorește dânsa!

Astfel, aveți în completare câteva foto, extrem de nereușite pentru că nu m-a ajutat telefonul, pe care le-am făcut cu amabilitatea patronului Thang-Long, acum aproximativ o oră! N-am avut sânge să-l fotografiez pe The Grudge, era cam deplasat: ori fac poză cu ristorantu', ori selfie, ori... da' era acolo cu cele 4 miliarde de jucării aferente.

Apoi, ajuns acasă, am executat și foto pe subiect, scuzați deranju', cu meniul pe care l-am achiziționat contra sumei de 56 lei, cu tot cu discount pen'că mi-am deplasat fizicul spre restaurant, la ceeaaaas tââârziiu îîn nooaapteee!

A... și încă ceva: programul e 12-24, cred că se uitase @riciul greșit din cauza fomicii!

Enjoy!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
danamandache [17.03.14 06:48:32] »

Poftim ariciule, mai poti zice ceva de insensibilitatea barbatilor? Cum a plecat dansul, domnul capitan, asa bolnavior la ceas tarziu in noapte, pentru a te ajuta cu mai multe poze si pentru a aduce papica buna.

MCM [06.04.14 00:55:39] »

când mergem? Că mă ameninţi de juma' de an că mă introduci în tainele "cuizinei" vietnameze. Dragi mafrenzi AFAişti, mă sacrific eu, spre binele tuturor, să merg cu Ariciu

Bună siara. permiteţi să raportez: s-a întâmplat minunea, AmFostAcolo. S-au îndurat de mine, Ariciu şi le_maître şi m-au dus.

Într-o frumoasă seară de primăvară, cu vântul şuierând năpraznic printre ramurile copacilor, pline de muguri care stau să pleznească... gata, bine, bine, nu daţi cu roşii, vă spun. Am reuşit să mănânc decât doar o salată Dalat cu viţel. Perfectă pentru mine. Cea mai gustoasă salată pe care am mâncat-o până acum. A avut dreptate Ariciu, este foarte bună. Aşa că... mergeţi şi convingeţi-vă cu papilele gustative personale. N-o să va pară rău.

Later edit: am uitat să vă spun, am văzut numai ceafa copilului, norocul meu; si am ascultat "Torna a Surriento" varianta în vietnameză )

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
alinaro, ariciu, danamandache, Eugenia55*, le_maitre, makuy*, MCM
Alte impresii din această RUBRICĂUnde mâncăm în București?:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.093518018722534 sec
    ecranul dvs: 1 x 1