Cu sabia regelui Arthur la 'Castelul' Excalibur!

Daca legendarul rege Arthur a omorat singur 960 de oameni cu sabia sa magica Excalibur in Bătălia de la Mons Badonicus, restaurantul cu acelasi nume din centrul capitalei „omoara” infinit mai multi oameni cu bunatatile pregatite intr-o atmosfera medievala autentica!

Porniti in cautarea "Castelului" Excalibur, nu a tavernei, despre care s-au mai scris impresii, ne asteptam sa ne sara intru-catva in ochi si chiar era sa trecem pe langa el fara sa il observam...

Iata cum in fata noastra se „deschidea” un coridor lung si intunecat care ne „invita” sa pasim in restaurantul propriu-zis, situat in subteran, intr-un fost garaj din cate am auzit de la alti clienti, cu vitralii medievale si decoratiuni pe zidurile pe alocuri netencuite si care iti lasa impresia ca se surpa pe tine... , mai ales ca se scurgea apa din aparatele de aer conditionat direct pe jos, fapt ce l-a facut pe sotul meu sa se indoiasca de alegerea mea si sa intrebe unde l-am adus, facandu-l sa exclame ca putea veni cu calul! Deja imi pierise pofta de mancare, mai ales cand si prietenii cu care am venit deveneau din ce in ce mai suspiciosi...

In jur intuneric, doar niste „faclii” din fier forjat in forma de lalea mai luminau cand si cand calea...

La finalul coridorului, ne „asteapta” o sabie infipta in piatra, pe care numai „adevaratul rege” putea sa o smulga, dupa cum spune legenda regelui Arthur, aducandu-i acestuia tronul mult ravnit.

Aici facem stanga catre un alt coridor, mai ingust, dar deja am intrat in restaurant, unde ne „intampina” un ostas cu un coif pe cap, pe langa care trecem cu pasi grabiti dar si cu o curiozitate copilareasca de a cuprinde cu privirea tot ce se afla in jurul nostru.

O domnita incorsetata in catifea rosie ne conduce catre masa noastra din lemn masiv inconjurata de scaune inalte ca jilturile imparatesti. Pe masa se afla deja o lumanare pe un suport din fier forjat ce lumina farfuriile din ceramica cu blazonul restaurantului in forma de scut (care era si pe spetezele scaunelor), carafe, cutite si un bol mare cu apa cu lamaie care deservea pentru stergerea distinselor degete ce aveau sa devoreze ospatul ce urma sa vina.

Acompaniati in surdina de o muzica specific cavalereasca, am admirat mai intai picturile reprezentand diferiti ostasi, steagurile, scuturile si sabiile atarnate pe pereti din loc in loc, vitraliile din geamurile in forma de scut, tavanul pictat simbolistic, avand ca leit-motiv scutul cu doua cruci, totul fiind vag luminat de lustre cu becuri in forma de lumanari si aplice in forma de lalele, fiind incantati de atmosfera rustica a acestui loc.

Infometati, am cerut meniul, dar grea alegere am avut! Oscilam intre „Tava pentru regi (cca 100 de lei) ”, „Marele ospat al cavalerilor (105 lei – pt. 4 pers. ) ” si „La masa regelui (197 de lei – pt. 6 pers. ) ”. Fiind sase persoane, am ales acesta din urma si nu am regretat!

Dupa ce cativa dintre noi au savurat mai intai o ciorba de burta foarte gustoasa, dupa o asteptare de cca o jumatate de ora, se deschide iar usa de la bucatarie, de unde, domnita noastra imbracata in catifea rosu bordeux si un domn cu pelerina de aceeasi culoare, aduceau o tava IMENSA din lemn, mai bine zis un fund de lemn urias plin cu mancare din care ieseau flacari, facandu-ne sa ne uitam in jur dupa o masa cu cel putin zece persoane, care ar putea comanda asa ceva!

Pe masura ce inainta spre noi, tava parca se marea si devenea din ce in ce mai uriasa, iar cand ne-a pus-o pe masa lunga pentru opt persoane, a trebuit sa ducem toate intr-un colt al mesei ca sa incapa tava, farfuriile din jurul acesteia stand sa cada!

Am ramas socati, asa ceva nu mai vazusem, daramite sa mancam era peste puterea noastra de intelegere si capacitatea stomacului de a digera! Peste un „pat” de cartofi noi prajiti „regali auriti”, dar grasi si pufosi tronau doi pui gril cu crusta aurie si susan, bacon, cotlete si ceafa de porc, carnati, ciolan afumat, coaste prajite, aripi de pui, toate acestea inconjurate de varza cruda, mix de legume, masline, rosii, castraveti, felii de portocale, bucati de kivi si pere, iar in centru o banana dezvelita pe jumatate se inalta victorioasa!!!

Cateva minute nimeni nu a scos o vorba, incepusem sa gustam din aceasta masa „regeasca” cu manutele noastre cele doua, caci nu sunt prevazute decat cutite, dar la dorinta noastra ni s-au adus si cateva furculite...

Greu a fost sa alegem acest meniu din atatea apetisante cu nume sonore (intre 22 si 68 de lei) : „Gustarea Cavalerilor”, „La tabara vanatorilor”, „La panda am stat, caprioare am vanat”, „Pe carare spre palat, un mistret am injunghiat”, „Cina Sir Lancelot”, „Cina regelui Arthur”, „Cina armurierilor” sau „Pentru Milady, cu drag”... , asta ca sa mentionez numai cateva dintre preparatele restaurantului, amanunte putand sa vedeti aici: click aici

Se poate comanda si purcel la cuptor, dar cu minimum 48 de ore inainte, la un pret de 590 de lei.

Portiile sunt extrem de mari, practic dublati numarul de persoane recomandate in meniu pentru portia respectiva si cuprind atat felul de mancare propriu-zis, cat si garnitura cu salata.

De baut am luat fresh de portocale (9 lei/l) si vin rosu la carafa care trebuie sa recunosc ca era cam acrisor, am gustat din curiozitate, se putea si mai bun, baietii nostri insa nu s-au plans. Noi fiind soferite, am renuntat cu amaraciune la „Orgasmul Domnitei”, „Sex la castel”, sau „Mary cea sangeroasa”...

Desertul era o provocare prea mare pentru ficat, asa ca l-am trecut si pe acesta cu vederea, desi ne facea cu ochiul „Globul vrajitoarei acoperit cu zapada” (12 lei)...

Am avut parte de o experienta interesanta pe care sigur o voi repeta si cu alte provocari culinare (mai ales intr-o seara de vineri cand este muzica folk live), am ras, am glumit, ne-am simtit minunat.

Un restaurant in care fumul de tigara aproape nu se simte, in care nu te simti claustrofob, desi spatiul este lipsit de lumina naturala si este semiintunecat, in care usile din lemn vechi, decorurile si intreaga atmosfera te intorc in istoria medievala de legenda.

Nerecomandat celor care tin dieta...