Cherhanaua Victoriţa Pescăriţa, nota 10+

TIPĂREȘTE

Definirea ocaziei

La sfârşitul lunii iulie şi în luna august sunt mai toate aniversările din familia noastră. Începe cu ziua de naştere a fiului, apoi nora, fiica mea, nepoţelul cel mare şi pe 30 august ca încununare a sărbătoriţilor, ziua onomastică a soţului, a fiului şi a celui de al doilea nume al nepotului.Este a patra generaţie cu numele de Alexandru. Astăzi ne-au invitat fiica şi ginerele să sărbătorim ziua ei la o masă de peşte. Fuseseră cu o săptămână în urmă la târgul de la facultatea de Agronomie şi rămăseseră încântaţi de ce au mâncat la standul Victoriţa Pescăriţa: ciorbă de sturion, sturion la grătar şi midii. Drept să spun, nici eu, nici soţul nu suntem mari amatori de peşte dar am mers pe mâna lor, copiii fiind mai umblaţi şi mai opened mind decât noi. Aşa mi-e soarta mi-am zis! Să mănânc din nou saramură de crap care niciodată nu le iese ca la mama acasă.

Amplasament şi descriere

Localul Victoriţa Pescăriţa se află pe şos. Andronache nr. 17 în Colentina. Funcţionează din 2014. De afară nu-i dai mare credit fiind vorba de o casă obişnuită la stradă. Când intri în sală esti întâmpinat de nişte vitrine mari în care sunt expuse în ghiaţă multe sortimente de peşte, acolo fiind şi un punct de desfacere ca magazin.Totodată clienţii cherhanalei îşi pot alege peştele dorit. Pe lângă restaurant şi vânzare, cherhanaua funcţionează şi pentru cattering, comanda minimă fiind de 50 lei. Salonul de la parter este destul de modest dar fiica mea reţinuse masă din timp şi am fost conduşi la etaj unde era o sală mare cu pereţi albi pe care erau expuse fotografii cu scene pescăreşti. Printre fotografii am remarcat-o pe Principesa Margareta alături de Don Mariano, patronul localului. Principesa scria în Cartea de Onoare a localului. În sală erau multe mese cu scaunele îmbrăcate în huse albe. Ca obiecţii, ar trebui o balustradă la scara care este destul de abruptă. Nu că ar veni prea multe persoane în vârstă dar se poate întâmpla ca un client să plece puţin mai bine dispus şi din neatenţie ar putea cădea în nas. Deasemeni, parcă e prea mult alb în sală. La prima zugrăveală eu aş vopsi pereţii în albastu ca să sugereze o atmosferă marină. Ulterior am aflat că localul nu este propriu zis un restaurant ci un concept şi am să vă explic mai jos de ce.

Meniul

O tânără frumoasă, dezinvoltă şi cu cuvintele la putător ne-a prezentat meniul care era pur şi simplu copleşitor prin varietatea preparatelor. Parcurgând lista mi-am dat seama că specia peştilor nu se limitează la crap, şalău, păstrăv, somon şi alte câteva pe care le cunosc, ci zeci şi sute de sortimente. Numai la această cherhana pot fi pregătite 120 de feluri de diverşi peşti. Ştiţi câte varietăţi de crap sunt în lume? 2000. Din aceştia 7 cresc în România. În faţa meniului prezentat am uitat complet de saramura de crap tradiţională şi m-am rătăcit printre pozele colorate şi denumiri de feluri de peşte cuprinse în listă. Am fotografiat câteva mostre de feluri de mâncare.

Don Mariano

La un birou mai retras din sală, un bărbat destul de corpolent împreună cu o doamnă, probabil contabila firmei făceau nişte calcule. Având ochiul câmpului format, ne-a văzut în încurcătură că nu ştiam ce să alegem şi a venit la masa noastră. Figura mi-era vag cunoscută şi mi-am dat seama că-l văzusem la televizor. A intrat în vorbă cu noi şi am aflat că afacerea este inspirată din reţetele pe care le pregătea mama lui, Victoriţa Pescăriţa. Localul este o afacere de familie deja la a treia generaţie pe care o administrează împreună cu cei doi copii în casa părintească. Deşi om cu studii superioare a preferat să-şi dezvolte talentul şi priceperea de bucătar. Circulă în toată lumea unde face contracte de achiziţii, parteneriate şi preia reţete de preparare pe care le adaptează gustului românesc. Este un nou concept care reuneşte mai multe activităţi: prezentare, desfacere, servire, cattering, serate cu muzică clasică şi de cameră joia seara dar şi instruire pentru că românii, cel puţin generaţiile mai în vârstă, au cunoştinţele limitate numai la 5-6 moduri de preparare a peştelui tradiţional iar fructe de mare nu consumă. De la don Mariano am reţinut:

-peştele congelat este un peşte proaspăt

- untul deschide aromele iar uleiul de măsline conservă gustul ingredientelor

- peştele este cea mai sănătoasă carne

- uleiurile esenţiale cu Omega3 din peşte conservă inteligenţa şi măresc longevitatea (aşa e! bătrânilor pe care i-am văzut în Tailanda, Japonia nu le puteam ghici vârsta)

-peştele proaspăt are urechile roz şi solzii strălucitori

-peştele având o carne fadă se pregăteşte cu mirodenii, chiar şi numai româneşti dar puse într-o anumită ordine

Ce am mâncat

Stiind că am venit pentru prima dată în casa lui, don Mariano ne-a propus un meniu interactiv, adică ce pofteam- după lista de bucate şi poze- şi ceeace ne recomanda el. Nu pot ascunde faptul că m-am gândit ce scumpă va fi consumaţia şi eu,care la alegerea unui restaurant ţin seama de preţ, am fost îngrijorată că această masă îi va costa mult pe copii. Pentru început ne-a trimis din partea casei opt tartine cu icre de Manciuria (pe pâine prăjită cu unt, peste care a stropit câteva picături de ulei de măsline.) Apoi, a urmat ceeace am convenit. Am comandat un platou boier Costică cu icre de ştiucă, zacuscă de peşte, batog de crap, ton afumat, macrou marinat, anchoix, de 500 gr dar a fost suficient pentru toţi, mai ales că mai urma să mâncăm şi altceva. S-au comandat 3 porţii de ciorbă de sturion numită storceag, eu cu fiica mea servind una singură la două farfurii. Nemaipomenită, cu bucăţi mari de sturion, bătută cu gălbenuş de ou şi smântână şi acrită la urmă cu lămâie. Există o anumită ordine a ingredientelor în prepararea borşului pentru a nu ascunde aromele. A urmat un platou mare la sugestia patronului care conţinea: două boluri mari cu midii de Marea Neagră cu un sos de vin şi usturoi delicios, ton la grătar cu sos de iaurt, calamar, somon Sashimi cu sos de usturoi, caracatiţă trasă la tigaie flambată cu coniac şi legume coapte. Plantele mediteraniene şi locale dădeau o aromă deosebită. Sosurile au fost aduse în boluri mici separate pentru ca fiecare să asezoneze după propriul gust. În final am comandat un parfait cu alune şi dulceaţă de fructe de pădure făcut în casă, foarte mare pe care l-am mâncat deasemeni împreună cu fiica mea. De băut s-a băut numai bere şi apă minerală.

Căt a costat

Totul a costat 370 lei plus cca 10%, care cred eu că la ce s-a servit a fost mai mult decât corect. Platoul boier Costică a costat 49 lei, porţia de borş storceag 29 lei, platoul compus la sugestia lui don Mariano 120 lei, parfait-ul 15 lei. Serviciul a fost impecabil şi pot spune că domnişoara care ne-a servit (cred că era Ana, fiica patronului) a fost o adevărată amfitrioană.

În cursul conversaţiei l-am întrebat pe don Mariano de ce nu-şi face o reclamă mai agresivă cum fac alţi patroni de localuri. ˝reclama mea este făcută de clienţi din om în om˝ a fost răspunsul.

---

VIZUALIZĂRI: 20063 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI