Cișmigiul în ajun de Paște

TIPĂREȘTE

În zilele noastre Cișmigiul se află strâmtorat de tot felul de clădiri înalte, cu care luptă mai cu seamă plopii monumentali. Ce-a pierdut pe margini, câştigă însă cu prisosintă înăuntru. Pajişti lineare, cu flori de sezon, cu ulcioare îmbrăcate în verdeaţă şi cu odihnitoare perspective, sau alei cotite şi umbroase, cu câte un bust de bronz sau cu o statue de marmoră pe fondul unui hemiciclunegru de brazi sau al unei măguri a vrăbiilor, drumuri cu trandafiri agăţători sau rotonde cu coloane împletite în iederi şi curmee, ca nişte teatre antice horticole, hăţişuri aproape sălbatice de pomi bătrâni sau lacul cu avuz pulverizat şi cu bărci, cu nuferi şi cu lotuşi, fac din Cişmigiu un colţ de parc englez alături de o grădină românească din cele mai pline de farmec şi mai caracteristice pe care le avem. El se înnoeşte cu fiecare anotimp, din mâna harnică a grădinarilor, şi e o adevărată vedenie albă, sub zăpadă, din mâna de artist a iernii. E ca un miez înflorit al oraşului, ca o inimă care trimete valuri de miresme şi de răcoare în tot organismul mişunător al Bucureștiului. – Este descrierea Cișmigiului oferită de Fr. Rebhuhn în revista „Boabe de grâu” din iulie 1932.

„Grădina Cișmigiu” este un simbol al parcurilor bucureștene, un loc de relaxare și de promenadă. Încă din 1854, de la deschiderea oficială, Cișmigiul a fost locul unde s-au întâlnit, cot la cot, atât „cucoanele” cu aere de noblețe, cât și servitorii ori oamenii de rând; atât burghezii, cât și proletarii, dar și oamenii liberi de după 1989.

Parcul este înconjurat de clădiri de valoare, ce măresc farmecul zonei prin stilurile arhitectonice diverse. Pe Bulevardul Elisabeta avem mai întâi clădirea Primăriei București, inițial sediu al Ministerului Lucrărilor Publice. Construcția, inspirată din arhitectura veche românească, s-a înălțat între 1906-1910, după planurile arhitectului Petre Antonescu și sub conducerea inginerului Elie Radu. De mai mulți ani ansamblul arhitectonic este înconjurat de schele fiind desfășurate lucrări de consolidare și restaurare. Lângă Primăria Capitalei se înalță clădirea Arhivelor Naționale ale României, construită inițial pentru Monitorul Oficial, în 1882. Urmează Palatul Asociației Generale a Medicilor Veterinari, construit între 1929-1932, în stil Art-Deco. Din 1949 clădirea este preluată de Ministerul Justiției, azi aici fiind găzduit Institutul Național de Magistratură. Pe latura de vest a parcului Cișmigiu se află frumoasa clădire a Colegiului Național „Gheorghe Lazăr” dată în folosință în 1890. Se spune că este „singurul liceu din țară care posedă un orologiu”, probabil la data inaugurării. În colțul de sus al grădinii se află Biserica Schitu Măgureanu, ridicată la sfârșitul secolului al XVIII-lea de familia Văcărescu, continuată apoi de familia Măgureanu. Biserica actuală datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea și se pare că are acum statut de mănăstire. Palatul Crețulescu, bijuterie arhitectonică în stilul Renașterii franceze, este opera arhitectului Petre Antonescu, fiind construit în 1902. Pe latura de est se detașează vila avocatului Istrate Micescu, sediu al Bibliotecii Pedagogice Naționale peste 50 de ani. Ridicată la începutul secolului al XIX-lea clădirea se remară prin foișorul suplu, în stil neoromânesc, și diverse sculpturi în piatră. Acestea sunt unele din cele mai valoroase clădiri aflate în jurul Grădinii Cișmigiu.

Treptat, în anii de după Revoluția din 1989 s-au reluat tot felul de evenimente și acțiuni ce aveau loc încă din secolul al XIX-lea în grădina publică Cișmigiu. Vorbim aici despre serbări populare, târguri de Paște și de Crăciun, sărbătorirea zilelor orașului („bătaia cu flori” activată în ultimii ani), patinoarul de pe lac (deschis iarna încă din 1880 și ceva), existența insulelor dedicate păsărilor (pelicani, rațe, etc.).

Un astfel de eveniment cultural se desfășoară zilele acestea în Parcul Cișmigiu, organizat de Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București. Este vorba despre ediția a șasea a manifestării intitulate: Tradiții și flori de sărbători. Este vorba despre un târg de Paște, o expoziție de iepuri și miei vii și un program artistic întins pe mai multe zile. Nu lipsesc, bineînțeles, diversele activități pentru copii (ateliere de creație, face painting, modelaj, teatru pentru copii). Târgul, desfășurat în căsuțele de lemn întinse pe aleea de lângă parterul central, este aproape identic cu cel ce are loc în preajma Crăciunului. Aceleași produse (țesături, ceramică, ouă încondeiate – foarte puține, împletituri din foi de porumb, dulciuri de tot felul, mâncare tradițională, obiecte din lemn, etc.) sunt oferite către vânzare pentru cei dornici de a schimba câte ceva în casă odată cu venirea primăverii. Decorul parcului e cel ce deosebește târgul, și anume un decor pascal: ouă roșii gigantice (împodobite cu flori), copaci plini cu ouă pictate, ouă colorate agățate pe alei... și elementul central de atracție: trăsurica cu ouă vopsite în care tronează Iepurașul, vehicul tractat de o găină uriașă.

După o tură prin aglomeratul târg, o vizită la terasa de la buturuga de ciment ori o plăcintă savurată lângă Izvorul Sissi – superbă statuie (păcat că nu funcționează fântâna vara) ne continuăm plimbarea prin decorul de primăvară. Deși vremea e capricioasă narcisele, zambilele și, mai timid, lalelele pigmentează spațiile verzi. Sălciile, deja de un verde crud, îmbracă malurile lacului, copacii mai timpurii au deja floricele. O plimbare pe aleile celei mai vechi grădini publice din București te provoacă să descoperi lucruri interesante: o sumedenie de statui (fiecare cu povestea ei), copaci din specii rare (unii au coroane impresionante), rotonda scriitorilor (coloanele romane au vechime), elemente de decor vechi (bănci, lanțuri, suporturi de piatră pentru flori, stâlpi de iluminat îmbrăcați de vegetație). Să nu uităm înălțimea „La Cetate” (ruinele unei vechi mănăstiri?), izvorul lui Eminescu (nepotabil), monumentul Sturdza, podul de nuc (1859), frumoasele fântâni și căderi de apă.

Cred că o vizită în Parcul Cișmigiu este plăcută, tihnită, în cursul săptămânii, atunci când nu e așa multă agitație. Parcul și împrejurimile sale constituie un loc de relaxare și delectare a privirii și sufletului. Un articol din „Ilustrațiunea română” din 5 aprilie 1933 descria lucrările ce au loc în grădinile Capitalei, în preajma Paștelui: Dar marea minune a Cișmigiului vor rămâne tot florile. Este un meșteșug la care nu se cere numai răbdare, ci și mult, foarte mult gust și chiar erudiție. Este necesară o împărțire a speciilor după variațiile de temperatură ale anotimpului și o armonizare a culorilor, cari sunt atât de bogate pe panourile dintre alei.

Știați că?

• Wilhelm Meyer, peisagistul vienez ce a amenajat Grădina Cișmigiu, a murit în 1852, neterminându-și creația, și a fost înmormântat în București?

• Până la trasarea Bulevardului Elisabeta (1870) intrarea principală în Grădina Cișmigiu a fost cea dinspre piața Walter Mărăcineanu?

• Chioșcul de ziare aflat la ieșirea spre Bulevardul Elisabeta reprezintă modelul primului chioșc de ziare din București (din 1870 și ceva)?

• În parcul Cișmigiu există trei cântare cu fise, ce au o vechime de 87 ani (sunt amplasate în 1928)? Ele aparțin familiei Gheorgon și au constituit o activitate privată, cu autorizație, existentă chiar și în perioada comunistă.

• Lângă punctul „La Cetate” ar trebui să existe Muzeul Cișmigiu? În clădirea de acolo a funcționat pentru o scurtă perioadă de timp o expoziție foto dedicată istoriei acestei grădini publice; nu știu dacă mai e deschisă.

• În 1901 parcul Cișmigiu era iluminat cu 20 de lămpi voltaice de câte 10 amperi?

P. S. Fotografiile sunt din diferiți ani. Citiți și articolul dedicat acestui parc de către @Michi.

---

VIZUALIZĂRI: 1068 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI