ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 01.02.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Galați
ÎNSCRIS: 27.07.12
STATUS: POSEIDON
DATE SEJUR
SEP-2017
DURATA: 1 zile
prieteni

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 10 MIN

Un muzeu mai... altfel: Muzeul Kitschului Românesc

TIPĂREȘTE

Astăzi o să vă povestesc despre un muzeu mai... altfel. Despre Muzeul Kitschului din România. Nu știu câți dintre voi au auzit de existența sa, eu, una, mărturisesc că am aflat de la fiica mea, chiar cu câteva zile înaintea plecării noastre la București, când s-a și hotărât dealtfel să ni se alăture în toate activitățile pe care le vom întreprinde: „Ce tare! O să mâncăm bunătățuri și o să vizităm chestii interesante! Hei!... Că tot veni vorba... Ce-ar fi să mergem și la Muzeul Kitschului, am auzit că e prin Centrul Vechi?! ”

Pe harta Google l-am localizat destul de ușor, adresa e Str. Covaci, nr. 6. Tot de acolo am aflat că e deschis zilnic între 12 și 22, deci puteam lejer să-l strecurăm în programul nostru. Ce n-am știut și am aflat abia la fața locului a fost că e un pic mai ieftin duminica (20 ron) față de restul zilelor (30 ron sau 6,5 euro). S-a nimerit să mergem duminică - noi 3 plus încă un cuplu, prieteni cu Istețica.

Nici pe teren n-a fost o problemă să găsim muzeul, deși nu e foarte bine semnalizat: o firmă nu foarte mare fixată pe peretele clădirii în care se găsește și cam atât. Ne-am dat seama imediat, încă înainte de a intra, că nimeriserăm unde trebuie, primele kitschuri deja ne ieșeau în întâmpinare: pe trotuarul din fața intrării - un mic culoar delimitat între patru stâlpi mobili legați în lateral doi câte doi cu cordon roșu, doi lei (din ghips aurit?) ce păzeau de-o parte și de alta ușa de la intrare, iar primii pași i-am pus pe un covoraș roșu care ne ura bun-venit în engleză și - posibil - în chineză!... Ne-am relaxat și mai tare când am dat cu ochii de mesajul de întâmpinare (în engleză): „nimic nu e mai vulgar decât kitschul sofisticat”; în principiu, de acord cu această afirmație...

Muzeul e undeva la etaj și se ajunge la el urcând o serie de trepte destul de înguste. Pereții casei scării sunt decorați cu imagini kitschioase (desigur) - felii și semințe de pepene, un Isus îmbrăcat în haine de Superman, la picioarele căruia stau depuse 3 pungi de cadouri, din care își ițesc căpșoarele ursuleți și pisicuțe de pluș.

La etaj, înainte de a intra în zona de vizitat, am găsit o mică antecameră prevăzută cu o canapea, să se relaxeze pe ea turistul extenuat. De la „recepție” am cumpărat biletele, un tânăr drăguț ni le-a dat, posibil să fi fost chiar inițiatorul acestei colecții inedite. Pe tejghea stau aruncate bibelouri. Peretele din spate e poavazat cu tot felul de obiecte: o firmă cu leduri colorate pe care scrie „Bine ați venit”, un desen cu Nea Nicu, 3 mesaje utile: că wifi e moacă plus parola, că nu-i voie să faci poze („am glumit; normal că ai voie!”), dar în niciun caz să nu pui mâna! La propriu sau la figurat - Doamne păzește!

Am fost invitați de gazda noastră să pătrundem dincolo de perdeaua alcătuită din șiruri de mărgele printre care deja se zăreau chestii interesante... Mda, primul lucru cu care am dat nas în nas a fost un David cu semnul dolarului atârnând la gât. Cool!

Am început vizita din partea stângă, așa cum ni se recomandase. Prima secțiune e dedicată mitului lui Dracula și felului (kitschios) în care acesta a fost exploatat. Ne-a întâmpinat însuși contele-vampir (de fapt un manechin ce stârnește mai degrabă zâmbetul decât teama). Ni s-a reamintit povestea, începută pe la finele sec. 19 cu ficțiunea scrisă de Bram Stoker, plasată undeva în Transilvania, care pe vremea aceea nu aparținea României, dar care între timp a devenit România, așa că numele Dracula a început tot mai des a fi asociat cu țara noastră (cel puțin în cultura vestică). Ni s-a reamintit și similitudinea cu numele domnitorului român Vlad Țepeș, fiul lui Vlad Dracul. S-a subliniat faptul că tradițiile românești n-au nicio treabă cu vampirii și că, în scopuri pur financiare și câteodată turistice, brandul acesta a fost exploatat „haotic, inconsistent și ridicol”, lucru care în opinia autorului a devenit un kitsch.

Următoarea secțiune se referă la kitschul religios. Prezentarea începe cu o frază ușor filozofică, pe care îmi permit s-o citez: „Când religia nu mai e despre spirit și devine materialistă, se transformă într-un kitsch.” Mda, din nou de acord...

Vin să dovedească acest aspect tot felul de ilustrații, statuete cu lumințe, tablouri gen icoane, un covor cu ”cina cea de taină” și vreo două cu Isus atârnate pe pereți. Nu sunt uitați nici unii clerici, afișând haine scumpe, ceasuri de firmă, bijuterii de aur și mașini de ultimă generație. Nu este uitată cutia milei, în opinia autorului o formă de cerșetorie religioasă. Nici calendarul ortodox pe format A3, un amestec de mistic și util afișat pe pereții multor bucătării românești. Nu sunt uitate nici unele biserici disproporționat de mari sau cu arhitectură dubioasă. Și nici portretele „sponsorilor” încă ne-morți amestecându-se cu cele ale sfinților de pe pereții bisericilor. Nici spovedania on-line, nici icoanele 3D, nici unii preoți sfințind sex-shopuri și bordeluri, nici cavourile țiganilor bogați, cu lift, AC și/sau LED-TV. Turiștii străini din jurul nostru comentau intens între ei, noi însă nu știam prea bine ce să facem: să râdem sau să plângem?! De obicei, când am asfel de dileme, aleg prima variantă.

Ei, și urmează un subiect sensibil și dureros pentru noi, kitschul comunist. În opinia autorului, „privit ca un întreg, comunismul poate fi considerat un mare kitsch deoarece funcționează ca o autocrație pretinzând că promovează democrația”. De aceea, orice obiect sau concept specific acestei etape își poate găsi locul cu succes în muzeul nostru: ziarele comuniste, pline de minciuni despre „realizări mărețe” și „înfăptuirea cincinalului în 4 ani și jumătate”; Casa Poporului (inițial Casa Republicii, în limbajul vulgului zisă și Casa lui Ceaușescu), a doua cea mai mare clădire administrativă din lume după Pentagon, ridicată după demolarea unei zone imense pline de relicve istorice, cu costuri enorme, în scopul de a servi cultului personalității „tovarășului”; sceptrul (prin excelență, simbol al monarhiei) pe care Ceaușescu l-a purtat în ziua numirii lui în funcția de președinte al României (mi-a plăcut miștoul fin al lui Salvador Dali); limbajul de lemn (capacitatea de a vorbi mult fără a spune nimic), „unul dintre cele mai subtile kitschuri comuniste”; arhitectura comunistă, de o calitate artistică îndoielnică; celebrul volum „Omagiu” atribuit „conducătorului suprem”, în fond un exemplu tipic de propagandă comunistă.

Nu lipsesc cravata roșie de pionier, insignele, stemele, însemnele de „comandant de grupă/detașament/unitate” (vă mai amintiți?!) și nici imagini familiare din cărțile de școală (pe care mărturisesc că le-am privit cu o lacrimă într-un colț de ochi...).

Și designului interior de final de secol 20 (strâns legat de perioada comunistă și imediat post) i se rezervă un spațiu generos. De fapt, sunt reproduse o sufragerie și o bucătărie, în care ne-am amuzat să descoperim multe artefacte pe care le-am avut și noi cândva prin casele părinților sau bunicilor (pentru că „așa se purta” pe atunci, nu?!). Dormeza e învelită cu o cuvertură cusută manual într-un model foarte popular cândva, iar pe ea se odihnesc o păpușă Arădeanca și o pernuță decorativă inscripționată cu „Dinamo”. Deasupra blatului îmbrăcat în material textil matlasat se află fixate două covoare de perete, dintre care unul e celebrul „Răpirea din serai”. În partea stângă este lada cu capac, pe care avem pick-up-ul și coperta unui LP cu Sinulescu, o vază cu flori de plastic și un bibelou. În dreapta - noptiera cu mileu și ceasuri deșteptătoare.

Există și vreo 2-3 vitrine pline de macrameuri și statuete celebre, dintre care nu lipsesc cățeluși, pisicuțe, lebede, balerine și... pescarul cu undița (Tati a insistat însă să-l pozez cu cățelușul „de care a avut și el când era mic”, dar poza a ieșit cam în ceață - eram și eu emoționată, deh!). Telefonul cu rotiță se odihnește pe o măsuță scundă, iar la televizor rulează la nesfârșit un generic de desene animate. Pe televizor, desigur, un mileu de macrame, iar pe el - da, ați ghicit, chiar el, Peștele de Sticlă! Doamne, cât m-am bucurat să-l revăd! A, și flori artificiale într-o damigeană, și asta mi-a plăcut! Și gâsca împăiată. Și jocul Monopoly, pe care chiar l-am iubit sincer, multă vreme crezând că e singura mea ocazie de a călători (măcar și virtual).

M-a amuzat (și mi-a trezit nostalgii) mobila de bucătărie, decorată cu mici abțibilduri, probabil „cadou” din vreo revistă. Și sticlele de lapte, și sifonul îmbrăcat în sârmă, și coșul cu fructe de plastic.

Kitschul țigănesc are o secțiune specială și destul de bine reprezentată. Sunt luate pe rând: hainele tradiționale, mai ales celebrele fuste înflorate ale pirandelor; manelele, ale căror texte enunță probleme obișnuite, chiar superficiale și de multe ori sunt pline de greșeli gramaticale; accesoriile și dinții din aur (marcă a bogăției); ghicitul în... diverse; „palatele” cu turnulețe și multe altele. La loc de cinste e agățată celebra paporniță de rafie, iar deasupra ei o ilustrație evocând Uniunea Europeană!

Ultima parte este despre kitschul modern, cel cu care ne întâlnim zilnic în viețile de le trăim. Descoperim multe astfel de exemple: păpușa îmbrăcată în rochie albă ce decorează capota mașinii miresei, cutia în care se colectează darul la nuntă (și se enunță într-un text separat obiceiul de a striga cu voce tare cine și cât a cotizat), tunarea autoturismelor, obiceiul de a aplauda aterizarea reușită a avionului, noțiunile de „cocalar” și „pițipoancă”, bradul de Crăciun de plastic, șemineul electric, figurine de ghips (eventual colorate sau aurite) decorative pentru casă și grădină și - nu în ultimul rând - kitschul politic (aici exemplele sunt infinite, cred că și autorul a fost depășit de dimensiunea problemei!).

Toată această desfășurare „de forțe” se întâmplă într-o încăpere de formă pătrată (să zic vreo 50 mp), de jur împrejurul scărilor din mijloc care conduc la o platformă, de unde ai o imagine de ansamblu asupra întregului parter și unde se află o mică expoziție de artă modernă (cu oarece legătură cu tematica muzeului), dar și o secțiune intitulată „Make your own kitsch”. Sunt puse la dispoziția oaspeților materiale în acest sens - hârtie, creioane colorate și markere și plastilină. Noi nu stăteam prea grozav la capitolul timp, așa că am sărit peste această activitate, deși părea tentantă...

Mie mi-a plăcut acest muzeu - total diferit de ce am mai văzut până acum! - și recomand vizitarea lui. „Boutique-muzeu”, cum l-am găsit numit pe wikipedia. Se pare că a pornit de la pasiunea autorului său de a colecționa kitschuri și de la interesul din ce în ce mai mare al amicilor săi și al amicilor amicilor săi de a le vedea. A fost inaugurat pe 7 mai 2017 și înțeleg că străinii sunt înnebuniți să-l viziteze (am citit că a ajuns pe locul 4 între recomandările TripAdvisor „ce să faci în București”). Dealtfel, cred că a fost gândit pentru acest public-țintă, deoarece toate explicațiile sunt în engleză (adevărul e că românii n-au nevoie de explicații; am înțeles că la început și prețul era diferențiat, mai mic pentru autohtoni, care - în opinia autorului - „sunt expuși zilnic la kitsch”).

Muzeul are apariții în presa internațională (DailyMail, Reuters etc) și primește cu drag donații (exponate). În ultimile 2 săptămâni din iulie 2017 a organizat și un concurs numit „Romania Kitsch Award”, pe mai multe teme, având ca scop „identificarea celor mai relevante kitschuri din cultura românească”.

Subiectul abordat de Muzeul Kitschului Românesc poate părea facil, dar mie mi se pare destul de serios și de actualitate. Așa că vă invit să-i treceți pragul!


[fb]
---
Trimis de crismis in 01.02.18 09:26:22
Validat / Publicat: 01.02.18 13:27:02
INFO ADIȚIONALE
  • A fost prima sa vizită/vacanță în BUCUREȘTI

VIZUALIZĂRI: 1259 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

22 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (crismis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P02 Intrarea la muzeu; a se remarca cei 2 lei aurii din părți
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 38900 PMA (din 41 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

22 ecouri scrise, până acum

elviramvio [01.02.18 13:41:32] »

@crismis:

Pot să mă laud? Am nimerit primul vot tocmai la subiectul ăsta! Mă miram unde, cum așa muzeu în Bucuresti până am văzut că e deschis de curând iar eu n-am mai tropăit pe Covaci și împrejur de ceva timp. Dacă tu îl recomanzi, îmi voi face și eu intrarea pe acolo, duminica!! Sau oricând că de 2 zile - am aflat acum 10 secunde - plătești cu 50 % mai puțin în bitcoin sau alte cryptomonede!! Tare!! Și mulțam de pontul cu muzeul.

crismis [01.02.18 13:57:30] »

@elviramvio: O să-ți placă, noi ne-am amuzat teribil! Și probabil că se va extinde.

Tare cu bittcoinii!

ioan marinescu [01.02.18 19:24:28] »

@crismis: L-am notat și l-am votat!

crismis [01.02.18 19:31:59] »

@ioan marinescu: Mulțumesc!

krisstinna [01.02.18 20:01:08] »

@crismis: Foarte, foarte interesant acest muzeu. N-am știut de el, mulțumim pentru prezentare.

crismis [01.02.18 20:16:31] »

@krisstinna: Cu drag! Sper să vă placă, mie mi s-a părut amuzant.

Dana2008 [01.02.18 20:24:23] »

Interesant! Amuzant! FELICITĂRI!

crismis [01.02.18 20:25:08] »

@Dana2008: Mulțam!

ANILU [01.02.18 20:37:05] »

@crismis: A fost nevoie să vii tu de la Galați și să ne spui nouă bucureștenilor și nu numai, ce muzeu kitschos este în București ????

Chiar nu știam de muzeul ăsta.

Ce obsesie aveam în copilărie să nu sparg peștișorul de sticlă când ștergem praful ????

Sau la curățenia de primăvară trebuia să spăl florile din plastic ????

M-am bine dispus plimbandu-ma prin muzeul ăsta, după o zi grea.

Mulțumesc pentru invitație!

Toate cele bune.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Zoazore [01.02.18 20:38:05] »

@crismis: Și l-am vizitat acum, odată cu voi! Am plătit și intrarea: 20= $B. Ne-ktschos! $B=SB, da?

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [01.02.18 20:38:47] »

@crismis: Chiar avem așa ceva în București? Acum am aflat. A trebuit să vină cineva din alt oraș să-mi spună ce e chiar aici, sub nasul meu. Mulțumesc pentru informație, dar și pentru toate detaliile pe care ni le dai!

Cât despre kitschul românesc... Doamne, ne mai trebuia și un muzeu care să-l pună în valoare? Nu ne ajunge că-l vedem mereu în jurul nostru? Sper să-mi fac timp și să ajung și eu acolo pentru că, da, ciudat, dar pare curios și interesant.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
crismis [01.02.18 20:58:37] »

@ANILU: S-a întâmplat să aflu de el, am povestit, prietena (care locuiește în București) fiicei mele a fost cea care l-a "descoperit". Știi cum e, tinerii află imediat chestii de genul ăsta...

@Zoazore: Pricepui. Mersi!

@iulianic: Ai dreptate, suntem înconjurați și câteodată chiar cotropiți de kitsch. Muzeul e făcut clar pt turiștii străini și cred că abia ce le stârnește interesul... Am ieșit un pic inaintea copiilor, pe care i-am așteptat pe canapeaua din anticameră. Am constatat că străinii, după ce vizitau muzeul, se opreau la "recepție" și puneau întrebări despre ce văzuseră. Iar tânărul care vindea bilete era, la rându-i, foarte interesat de feedback.

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [01.02.18 21:15:55] »

@crismis: Numai de n-ar înțelege străinii că asta ne caracterizează. Sper că ajung să ia contact și cu frumusețea autentică de la noi, cu arta de valoare și cu tradiția cea adevărată.

Mult m-am mirat când am aflat că chinezii și indienii confecționează ii pe care le vând la noi în România. Chiar dacă ar fi bine lucrate, tot lipsite de valoare sunt în opinia mea.

mihaelavoicu [01.02.18 21:18:39] »

Și nimic despre Graffity?

Unele lucruri vechi, moderne și utile la vremea respectivă, acum fac obiectul colecționarilor și au chiar valoare (ex:sifonul din sticlă)

Interesant muzeul. Graffity? (scuze dacă nu am scris corect)

iulianic CONS. ONORIFIC AFA / ROMÂNIA [01.02.18 21:29:27] »

@mihaelavoicu: Nu-mi place nici mie graffiti. De cele mai multe ori este o mâzgăleală pe ziduri, ceva fără nici o noimă și care urâțește, nu decorează. Mi-a fost dat să văd și graffiti făcut de mână de artist. Cu tematică și cu înțeles.

La noi în țară mi-a plăcut - nu știu dacă mă vei crede - graffiti de pe zidurile din interiorul Penitenciarului Jilava. Am vizitat de curând Fortul 13 Jilava care se află în interiorul penitenciarului. Nu am avut voie să fotografiem acolo, dar zidurile acelea desenate ar fi meritat să fie văzute și de alții.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
mihaelavoicu [01.02.18 23:09:54] »

@iulianic: Nu am văzut Fortul Jilava, dar dacă desenele erau făcute de deținuți, alea erau ”bucăți de suflete”, erau ”suferință”, erau ”urlet”!

Dacă erau mâzgăleturi de boschetari, da, atunci erau kitch.

Mulțumesc pentru intervenție!

tata123 🔱 [02.02.18 12:35:00] »

@crismis: Într-adevăr un muzeu altfel... am aflat despre deschiderea acestui muzeu privat anul trecut - s-au difuzat informații pe multe canale media.

La nici două luni de la inaugurare „cineva” a furat un leu aurit de la muzeu - altă ocazie de a vui toată media (mediafax.ro/life-inedit/f ... -serai-16590397). „Publicitatea” creată în jurul acestui furt l-a făcut pe autor să returneze statueta grea de 30 kg.

Mulțumim pentru prezentare.

cristina47* [02.02.18 18:53:27] »

Multumim pentru pont.

Am si trecut pe-acolo, si chiar am zis, vazand leii aia: "ia uite ce chestie kitchioasa! ". Leul e semnul puterii. Am vazut pe la mai multe case, porti, dar astia nu se pupau de niciun fel cu scarile si cu usa aia. N-am stiu ca e muzeu.

Dar, urate mai sunt toate exponatele alea!!! Atata uratenie stransa la un loc, merita o vizita!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
mishu [03.03.18 20:18:17] »

@crismis: Da, ce sa zic mai ales citind si ecourile. Si eu am in pod o lada cu kitschuri pentru ca asa era odata, si uneori ma mai amuz cu mama gandindu-ma la acele lucruri, dar in fine, fiecare epoca cu ale ei, sunt convinsa ca peste 100 de ani asa vor gandi si urmasii nostri despre ceea ce noua ni se pare nou si modern acum.

Si cand ma gandesc ca am trecut pe langa acest loc (ce-i drept ca era noapte) deoarece Revelionul l-am petrecut pe Covaci nr 8 .

Felicitari, votat cu mare drag, m-am amuzat.

crismis [04.03.18 19:42:48] »

@tata123: Eu n-am știut dinainte, la noi în casă televizorul e tot un fel de mobilă, de obicei... Precum am menționat, fiica mea și-a dorit mult să vadă muzeul (tinerii au niște antene speciale pentru astfel de chestii!), mie mi s-a părut... amuzant și incitant, iar Tati ne-a însoțit, săracul, ce să facă?!

@cristina47: Cred că așa a gândit și inițiatorul colecției: atâtea lucruri. urâte merită să fie văzute! Oricum, ți-am zis, efectul asupra turiștilor străini e fenomenal!

@mishu: Ai dreptate, moda vine și trece. Și noi ne schimbăm odată cu ea, dar mai greu... Și eu m-am amuzat. Mulțumesc pentru aprecieri, să vii sănătoasă la Alba!

webmaster26 [31.08.18 08:29:41] »

Mutat în rubrica "Muzeul Kitsch-ului Românesc, BUCUREȘTI" (nou-creată pe sait)

===

Am setat în program coordonatele GPS ale acestei destinaţii, rezultând următoarea poziţionare pe hartă -- click aici.

Ne poţi spune dacă-i ok? (măreşte zoom-ul de pe hartă cât e necesar, până la afişarea poziţionării / încadrării la nivel de stradă etc)

crismis [02.09.18 17:22:42] »

@webmaster26: Da, e ok. Mulțumesc!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
9 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
ANILU, crismis, elviramvio, ioan marinescu, iulianic, mihaelavoicu, mishu, tata123 🔱, Zoazore
Alte impresii din această RUBRICĂMuzeul Kitsch-ului Românesc:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.23584008216858 sec
    ecranul dvs: 1 x 1