Teatrul National: Poftiti in culise!

TIPĂREȘTE

In zilele de luni, nu se organizeaza spectacole. Este ziua libera a actorilor, insa noi am fost ieri la teatru.

La Teatrul National "Ion Luca Caragiale" din Bucuresti.

Aflasem ca se organizeaza vizite ghidate si tot imi ziceam sa ma duc si eu, mai ales ca cine mi-a povestit prima data, acum vreo doi ani, avea numai cuvinte de lauda. Astazi, a venit si randul meu. Tururile ghidate au inceput in 2013, primul tur avand loc de ziua maestrului Radu Beligan.

Credeam ca in fiecare zi este posibil. Insa, nu. Doar lunea se poate, de la orele 12.00,14.00 si 16.00. Turul ar trebui sa dureze 45 de minute, insa noi am stat ceva mai mult, fiindca un lift a facut fasoane si ne-a plimbat ba sus, ba jos... Este vorba despre un lift pentru recuzita, capacitate 350 de kilograme, 50 de persoane, care te plimba de la subsol, pana la etajul 5. Noi voiam sa ajungem la 2, insa nu am avut bafta, nici dupa cateva incercari la rand. Am fost cuminti, nu am depasit linia, nu am atins senzori, insa liftul a fost naravas.

Biletul costa 10 lei, intrarea se face pe la Sala Studio (cea care este situata cam vis-à-vis de Intercontinental. Intalnirea cu ghidul este in Foaierul de la intrare, langa casa de bilete. Ghidul este un domn care seamana foarte bine cu cineva. Pe moment, m-am blocat, nu imi aminteam... Apoi, "mi-a picat fisa": semana foarte bine cu Al Pacino. Ulterior, am citit ca i se spune Corpacino (numele domnului este Ionut Corpaci).

Asadar, cu domnul Corpacino, am patruns in culisele teatrului:

Am inceput cu Sala Atelier. Inainte de a patrunde in sala, am putut vedea o expozitie de tablouri semnate de Ion Alin Gheorghiu (1929-2001). Sala „Atelier”, situata in subsolul Corpului C, sub Sala Studio, este o sala octogonala, cu peretii negri. Aici se organizeaza spectacole neconventionale, dimensiunea salii, favorizand interactiunea actor-spectator. Scaunele, asezate pe gradene, se pot deplasa.

Apoi am pornit spre Sala Studio. Pentru a ajunge la Sala Studio, se ia liftul despre care am povestit mai sus. Liftul seamana cu "gură" uriaşă care "înghite" orice. Înauntru, un afiş: "După ce aţi folosit liftul, vă rugăm să închideţi ruloul pentru ca liftul să poată să meargă la staţia de bază subsol”. Cum nu am avut bafta sa ajungem cu acel lift, am iesit cu totii si luandu-ne dupa ghid, pe holuri presarate cu proiectoare, elemente de decor, cabluri…. am ajuns la alt lift, si mai mare, un lift de 8 metri lungime si inaltime, nu stiu cat. Veti vedea poza si veti aproxima dumneavoastra. Ghidul ne-a spus ca la acel lift trag tirurile cu decoruri aduse de prin alte parti, atunci cand pe scena Nationalului joaca alte trupe. Se coboara din tir prin glisare, si incap la fix in acel lift.

Sala Studio este denumita „Perla Coroanei”. Ghidul a mentionat ca este „cea mai desteapta sala facuta vreodata”. ”Între 2005 şi 2011, câţiva dintre noi au fost în Europa ca să vadă ce mai e nou în construcţia de teatru. Am descoperit că încă nu s-a construit o sală care se mişcă după soare ca Sala Studio”, a dezvăluit Ionuţ Corpaci. Timp de 3 decenii, aici a functionat Opereta, dupa ce sediul din Piata Natiunilor Unite a fost demolat, la ordinul arhitectilor din regimul Ceausescu.

Sala Studio, poate fi transformata din sala de tip italian, in sala arena sau sala elisabetana. Ghidul ne-a aratat si cele 19 flori de lotus din podul salii. Sunt niste proiectoare cu forma speciala, care se deschid ca niste lotusi, pot fi manevrate mecanic pentru realizarea unghiurilor de iluminare optima in cele 3 variante de sala. „De reţinut este şi faptul că într-un teatru italian, luminile se află după cortină, astfel încât, oricât de departe s-ar afla actorul, un proiector trebuie să asigure vizibilitatea în unghi de 90 de grade. ” Parchetul central de scaune si gradenele laterale, se pot deplasa. Peretii sunt mobili (actionati automat). Capacitatea salii este de 541 de locuri, in varianta italiana, 594 de locuri, in varianta arena si 424 de locuri, in varianta elisabetana.

Ne luam ramas bun de la Sala Studio, si cu lifturi obisnuite (musai sa faceti poze cu tavanul liftului in care se vad ca in oglinda „pasagerii”), am ajuns la Sala Verde, sala de odihna a actorilor, unde mirosea sublim a cafea. Erau acolo si doua oglinzi mari. Ghidul a glumit: „Cea din dreapta este pentru doamne: subtiaza! ”; „Cea din stanga este pentru domni…. ”.

Si am ajuns in Sala Mare. Am patruns prin culise. Aici era un zgomot ingrozitor, o adevarata uzina. Era un spatiu imens de cabluri, „custi” sau „cuburi” cu decoruri, podeaua de lemn avea din loc in loc trape mici cu numere, sus de tot erau niste bare de metal, numite nu stiu cum, si care serveau ca sa schimbe decorurile fara ca spectatorii sa simta acest lucru. Eu am fost la TNB in Sala Mare, prima data, acum vreo 28 de ani, cand se juca Tache, Ianche si Cadir, intr-o distributie ilustrisima. Ieri, asezata pe scaunele elegante din plus negru, intr-o sala goala, am dat timpul inapoi, si am retrait acea seara, cand am fost prima data la National, in Sala Mare. Cand i-am redeschis, ghidul imi luase „gasca” si deja erau in drum spre „Amfiteatru”

Sala in aer liber este „un spatiu pentru o cafenea” (Laptaria lui Enache), care ofera o imagine panoramica a centrului capitalei. De aici, ne-a aratat ghidul unde a fost sediul Teatrului, candva: pe Calea Victoriei, unde este sediul „Novotel”, acum. A fost deschis la 21 decembrie 1852. Dealtfel, asa isi incepe turul, ghidul nostru: „21 decembrie 1852… ” Primul teatru a fost bombardat de catre nemti, cand intentionau sa bombardeze doar Palatul Telefoanelor, insa au ratacit vreo 3 bombe. Capacitatea acestui spatiu, este de 300 de locuri, incluzand actorii. Aici au loc spectacole, recitaluri actoriceşti, vara, in afara stagiunii. Reprezentanţii teatrului îşi doresc pentru acest spaţiu şi o copertină rabatabilă "nu pentru protejarea oamenilor, ci pentru echipamente", a spus, glumind, ghidul.

De pe „Palaria lui Caragiale” se pot vedea Universitatea, Facultatea de Arhitectura, Spitalul Coltea, Ministerul Agriculturii. Si, neaparat, Intercontinentalul! Ne-am adunat cu chiu cu vai (lumea nu se mai dadea dusa!), am luat lifturile (clasice) si am mers mai departe.

Sala Media este un fost depozit de costume, situata in corpul B. Este denumita astfel, pentru ca se afla in mijlocul teatrului. Aici se desfăşoară programul "TNB parateatral", care înseamnă teatru-dans, concerte de muzică clasică sau contemporană, vizionări de filme romanesti, teatru pentru copii, conferinte. Capacitatea acestei Sali, de dimensiune dreptunghiulara, este de 200 de locuri. Ghidul a oferit aici câteva detalii despre acustică: "Peretele din spate e plin, pereţii laterali sunt găuriţi, ideea fiind ca unda sonoră să nu fie staţionară. Vocea şi sunetul devin şi inteligibile, nu numai audibile". Si el ne-a soptit ceva, si noi am auzit!

Sala Mica, aflata in Corpul A, este o sala noua, amenajata in locul unui depozit al Muzeului de Arta Contemporana. Este o sala cu o geometrie variabila, un spatiu usor de remodelat. Aici am poposit cel mai mult. Este o sala dedicata Programului 9 G. Nu va ganditi la 3 G. Nuuuuu!

Voi cita, si veti intelege: “Programul funcţionează după următoarul regulament: "Actori, regizori, scenografi sub 35 de ani, neangajaţi în teatre, fac o licitaţie de proiecte. În primul an au fost înscrise 47 de proiecte dintre care au fost selectate şapte. Ei repetă şase săptămâni într-o sală, noi le punem la dispoziţie magazia de decoruri şi costume. E treaba lor cum le fac. După repetiţii, vin două săptămâni pe scenă, montează lumini, sunet şi joacă trei-cinci spectacole gratuite. Consiliul artistic hotărăşte dacă nivelul spectacolului e de TNB. În primul an au fost şapte proiecte selectate, s-au jucat 35 de spectacole gratuite, şase au fost alese să rămână în repertoriu. În momentul în care au intrat în repertoriu, regizorul, scenograful, luministul au fost plătiţi, iar actorii sunt remuneraţi din vânzarea de bilete".

Pentru acest program, Teatrul Naţional Bucureşti a primit Premiul British Council pentru "Inovaţie în management cultural".

Tot in aceasta sala, ghidul ne-a dat informatii referitoare la buget. Bugetul Culturii are un cuantum “de ras”, la fel ca si “surorile” (exact asa s-a exprimat): educatia si sanatatea. Totul este transparent. La noi. In timp ce ghidul explica, daca apareau angajati, ii presenta cu drag si in trecere…. Comentariul celui prezentat, venea in surdina, simpatic… Un voi da astfel de date. Am retinut doar ca daca bugetul nu ar subventiona, un am mai merge la teatru. 75% din pretul biletelor este subventionat.

Am fost condusi spre iesirea dinspre Tudor Arghezi. Daca v-a placut, va asteptam la teatru!

---

VIZUALIZĂRI: 2273 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI