O plimbare pe Calea Victoriei, (VI) de la biserica Albă până în Piaţa Victoriei, clădiri cu număr cu soţ

TIPĂREȘTE

Majoritatea clădirilor despre care am scris, cu excepţia celor construite pe tipar standardizat după anii 50 sau cele recente din sticlă şi beton sunt monumente istorice. Unele din ele stau să cadă şi statul nu are bani să le refacă, păcat! , altele au fost retrocedate sau câştigate la drepturi litigioase şi refăcute. Mai grav este acolo unde s-a intrat cu buldozerul, li s-a şters urma şi în locul lor s-au ridicat hoteluri sau blocuri de sticlă şi beton. Am depăşit sarabanda magazinelor de lux şi am înaintat într-o porţiune a căii Victoriei în care casele vechi şi palatele sunt înşirate ca mărgelele pe aţă. Nu că magazinele despre care v-am povestit până acum ar fi amplasate în clădiri modeste dar privirea mi-a fost atrasă în primul rând de vitrinele cu preţurile exorbitante şi nu de clădiri. Îţi pui întrebarea ˝Cine poate cumpăra?˝ şi tot tu îţi răspunzi: ˝Păi la comisioane de mil. de eur la o singură afacere, ce să te mai întrebi?˝

1 - Biserica Alba (110) a fost ridicată în timpul domnitorului Grigore Ghica în 1827 pe locul în care prin 1700 fusese o altă biserică distrusă de cutremure. Fundaţia acesteia şi câteva morminte au fost găsite de curând în timpul unor lucrări de consolidare. A beneficiat de multe consolidări în urma cărora a ajuns la aspectul de astăzi. În 1873 interiorul a fost pictat în ulei de Gh. Tattărescu. Două icoane ale pictorului sunt de mare valoare: Mântuitorul şi Maica Domnului amplasate în pronaos. Catapeteasma a fost sculptată în lemn de tei la Veneţia şi împodobită cu icoane pictate tot de Tattărescu. Denumirea de Biserica Albă vine de la faptul că exteriorul nu a fost niciodată zugrăvit, rămânând în alb.

2 - Casa Algiu –Toma Stelian (nr. 120) a aparţinut familiei Algiu şi ulterior colecţionarului de artă Toma Stelian. A fost construită înainte de 1850 dar refăcută în 1875 după desenele arhitectului Paul Gattereau în stil eclectic. Am căutat în DEX: stil eclectic este stilul arhitectural neunitar apărut după 1820. În stilul eclectic au fost realizate Banca Naţională, Ateneul Român, palatul CEC. Faţada este încununată cu un medalion înăuntrul căruia figurează litera ˝A˝ şi balcon de fer forjat. Ferestrele sunt simetric dispuse faţă de balcon şi au ancadramente de stuc. La acelaşi număr poștal figurează Librăria Humanitas din Fundul Curţii, revista 22 şi sediul Grupului de Dialog Social.

3 - Ministerul Economiei (nr. 152) a fost construit în stil modernist înainte de 1940 de arhitectul Duiliu Marcu. Are un turn cu ceas ca şi cel de pe blocul Adriatica. La origine aici a fost Palatul Monopolurilor şi apoi după 1960 Comitetul de Stat al Planificării. Eram trimişi să ne prezentăm proiectele şi tremuram de frică în faţa lui Columbeanu (tatăl lui Irinel), consilier al primului ministru, care nu avea un cuvânt bun pentru munca noastră şi ne tăia la sânge devizul investiţiilor. Când ne-am dumirit că orice am face taie din deviz, am început să supradimensionăm pentru ca în final să ajungem la o valoare fezabilă. În parcul din faţa clădirii a fost amplasată statuia alergătorilor realizată în 1913 de Al. Boucher şi care iniţial s-a aflat în parcul Ateneului Român. După 1990 clădirea a devenit palatul Industriei şi Economiei.

4 - Golden Tulip (nr. 166) este un hotel nou de patru stele care dispune de 80 camere dotate cu toate servituţile. Preţul unei camere duble este de 300 lei/ noapte. Cu toate că are un design foarte reuşit, amplasarea hotelului printre case boiereşti de epocă sparge atmosfera de basm din această parte a căii Victoriei

5 - Casa Cesianu (nr. 174) se găseşte la intersecţia căii Victoria cu bul. Dacia. Bucureştenii o cunosc unii sub numele de Teatrul de Revistă C. Tănase sala Victoria, deschis până în 1990, alţii sub numele de Casino Victoria (1990 -2006). Puţini ştiu că aici a fost legaţia Germaniei în care la 25 august 1944 s-a împuşcat ambasadorul Manfred von Killinger. În 2006 a fost restituită ambasadei germane dar deocamdată casa vandalizată este abandonată.

6 - Biserica Tabacu (nr. 180) este o biserică de zid de cartier, ctitorită în 1710 de un târgoveţ Dima Tabacu şi de popa Cozma pe locul unei alte biserici de lemn. Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici spune că biserica era specializată în blesteme, în faceri şi desfaceri. Ritualul se oficia pe baza lunor lumânări aprinse care se stingeau cu păcură.

7 - Casa g-ral Manu (nr. 192) este o clădire sobră ascunsă de multă vegetaţie în care a locuit gral Manu, distins în războiul pentru independenţă. A fost construită în 1843 în stil neoclasic şi -situaţie destul de rară-, în cursul consolidărilor nu a suferit vreo modificare. Este prevăzută cu parter înalt, demisol, decoraţiuni simple, ferestre cu frontoane şi o intrare flancată de două coloane corintice. De-a lungul timpului a fost locul preferat de întâlnire al elitei bucureştene, memorabil fiind balul dat de general în 1895 în onoarea regelui Carol I şi a reginei Elisabeta. În fotografii de epocă se văd interioarele decorate cu stuc şi marmoră, draperii lungi de catifea, galeria de tablouri şi mobilier Louis Quinze încrustat. În 1948 fiul generalului Manu a fost obligat să doneze statului casa şi obiectele din ea. În urma unui proces greu de retrocedare casa a fost restituită strănepotului generalului. Acesta a găsit urma a 40 de portrete privind genealogia familiei răspândite în multe muzee din ţară, două obuze aduse de la Plevna, mare parte din cărţi cât şi obiecte de artă. Pentru recuperarea lor a acţionat în instanţă 19 muzee. Ministerul Culturii se prevalează de dreptul la prescripţie ţinând seama că au trecut mai mult de 30 ani de la deposedare.

8 - Casa Dissescu (nr. 196) găzduieşte Inst. de Istoria artei Gh. Oprescu. Este situată pe colţul dintre Calea Victoriei şi str. Gral Gh. Manu, vizavi de muzeul Enescu. Casa a fost construită prin 1860 dar a fost refăcută în 1910 de arhitectul Cerchez fără a i se modifica aspectul. Casa are două faţade: cea dinspre calea Victoriei are o logie lungă în stil brâncovenesc iar cea din str. Lemnea unde este intrarea principală are trei arcade sprijinite pe creneluri sculptate de piatră. Proprietarul C. Dissescu a fost un eminent jurist, profesor universitar şi prim ministru. După moartea lui casa a căpătat diverse destinaţii printre care şi cămin IPB dar din 1967 a fost atribuită Institutului de istorie a Artei al Academiei Române Gh. Oprescu. Deşi casa a suferit multe consolidări, nu i s-a alterat stilul tradiţional românesc. În interior deţine cea mai valoroasă bibliotecă de artă din ţară şi un bogat patrimoniu constând din opere de artă şi mobilier original obţinut din donaţii valoroase.

9 - Casa Nenciu - Trubeţkoi (nr 194) a fost construită în 1886 în stil eclectic. Este o construcţie impunătoare bine conservată în privinţa feroneriei, vitraliilor şi ornamentelor. A fost deţinută de prinţesa Cleopatra Trubeţkoi căsătorită cu un prinţ din familia ţarului dar româncă aparţinând familiei domnitorului Ghica. În 1846 l-a găzduit în palat pe Franz Listz. După moartea prinţesei Trubeţkoi, casa a fost cumpărată de un negustor bogat, Nenciu. Următoarea proprietară a fost Nica Capitanovici, una din cele mai frumoase şi rafinate femei din Bucureşti care atunci ˝când ieşea cu caleaşca, asorta la culoarea rochiei, cingătoarea muscalului şi căptuseala caleştii˝.

12 - Casa cu cariatide (nr. 202) este o clădire barocă de mici dimensiuni înghesuită între alte două dar care se distinge prin cele două cariatide monumentale de o parte şi alta a intrării. Casa are un singur etaj cu un un balcon de fer forjat. Bănuiesc că a fost construită în jurul anului 1850 dar nu am aflat cine a fost primul proprietar. În Bucureşti mai sunt două case cu cariatide, una pe Lascăr Catargiu alta pe Dionisie Lupu.

10 - Blocul Bunloc-Goodrich (nr. 218) A fost construit în perioada 1938-1946 pentru Societatea de Anvelope Banloc - Goodrich de la Floreşti. Blocul Banloc a fost proiectat de arh. Doicescu pentru birouri şi este format din trei corpuri. Corpurile laterale au câte patru etaje iar cel din mijloc, mai retras are şapte etaje. Blocul nu are decoraţiuni dar era vopsit în roşu-vişiniu ceea ce, cel puţin eu consider că era o sfidare pentru casele vechi din vecinătate. La etajele superioare mai sunt pe tencuială nişte pete roşii-vişinii. Societatea de Anvelope Banloc-Goodrich de la Floreşti fusese înfiinţată în 1930 având ca acţionar principal pe principesa Elisabeta, fiica reginei Maria şi sora regelui Carol al II-lea. De la început fabrica de anvelope a înregistrat profit. După plecarea din ţară a principesei Elisabeta blocul a trecut în proprietatea statului, a fost vopsit în culoare standard cenuşiu gălbui şi a găzduit un timp IPRONAV. Blocul este părăsit, clădirea este expertizată cu grad 1 de seismicitate şi se aşteaptă bani pentru consolidarea şi reabilitare lui. Cât despre fabrica din Floreşti, în 1988 a fost vândută firmei Michelin, nume sub care a continuat producţia.

---

VIZUALIZĂRI: 3624 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI