Lectii de istorie in natura (II)

TIPĂREȘTE

Pentru ca am prins “gustul” iesirilor in imprejurimi, chestie pe care o poate face oricine dealtfel, cu conditia sa aiba cateva ore libere pe care sa le petreaca in aer liber, am iesit acum cateva zile cu sotia mea la o plimbare. Imi doream sa ma plimb pe undeva, unde sa nu se construiaca metroul de 4 ani (cand ziceau ca dureaza trei) unde sa te poti plimba pe jos, nu cu masina, iar in parcul Moghioros, desi am fost intre primii 20 care au intrat de cand s-a redat publicului, nu cred ca voi mai intra si a doua oara, pentru ca, desi s-au bagat atatea milioane de euro (eu stiam de 11, altii au spus 16) parca nu e parc… Probabil ca altora le place, asta nu e o problema, dar mie, care stiu cum era inainte, imi displace noua fata. Iar cartierul Drumul Taberei, alta data verde, si plin de verdeata si flori, acum e in mare parte gri, plin de praf si traversat de betoniere si camioane...

Si cum am inceput cu Palatul Mogosoaia acum scurt timp, in imediata apropiere a orasului, stiam ca pot ajunge la Palatul Stirbei, aflat la doi-trei km distanta de Mogosoaia, la Buftea. Din nou voi face un scurt istoric referitor la trecutul acestuia.

Asadar, inceput in 1850 de carmuitorul Tarii Romanesti la acea data, Barbu Dimitrie Stirbei, este terminat de catre fiul domnitorului, Alexandru Barbu Stirbei, in 1863. Constructia este in stil tudor, si de-a lungul timpului, probabil si datorita amplasarii sale, a fost refugiul unde s-a adapostit, o perioada, Regina Maria si cinci dintre copii acesteia, in primul razboi mondial. Aici avea obiceiul sa vina la pescuit marele Mihail Sadoveanu, si tot aici a stat Nichita Hrusciov, in timpul vizitei sale in care s-a hotarat retragerea trupelor sovietice din Romania. Perioada de maxima inflorire a acestui palat a fost pe vremea Printului Stirbei, care a pus suflet si a cheltuit multi bani pentru a-l aduce la ceea ce este.

Ansamblul este intregit de capela familiei, construita in stil neo-gotic, cu altar si “gropnita” (cavoul), are o scara de acces cu doua rampe, din marmura de Carrara, sculptate, si vitralii, care la momentul respective, erau poleite cu aur. Aceasta capela a fost construita, ca si palatul, de domnitorul Stirbei, la 1850, si terminate de acelasi Alexandru, insa abia in 1890. Pictura a fost executata de Gheorghe Tatarescu, care era si ruda cu fam Stirbei. Doar ca din toata acea opera, in prezent capela mai are doar fragmente din pictura Maica Domnului cu pruncul in brate.

In gropnita sunt mormintele lui Voda Stirbei, ale printului Alexandru si ale rudelor acestora. La sfarsitul anului 1957, domeniul in suprafata de 30 ha, a trecut, ca toate celelalte, in patrimoniul noului guvern communist si cc al pcr.

Dupa 1989 trece in administrarea RA-APPS in posesia careia se afla si in prezent.

Inca de la intrare simti cum te rupi, efectiv de lumea exterioara. Parcul palatului se afla ceva mai retras de drumul national, pe aceeasi strada cu Judecatoria Buftea, acesta conferindu-i multa liniste, ceea ce te face sa simti ca ai intrat in alta lume. Din nou o cupola la intrare, ziduri, si foarte, foarte multa verdeata, pomi seculari, flori, iarba…. Din cand in cand, pe pomii care strajuiesc aleea principala se afla panouri care te atentioneaza ca nu ai voie sa vii sa mananci in incinta ceva adus din afara. Pentru asta poti apela la serviciile oferite de restaurantul situat la parterul palatului. Exista si o terasa, totul e inconjurat de un gard inalt de vegetatie, conferindu-le intimitate celor care hotarasc sa ia masa in acest local. Nici preturile nu au fost exagerate. Noi la intoarcere am mancat un cotlet cu cartofi si salata, un piept de pui cu ciuperci, o inghetata, si am luat doua ape mici si doua cafele... 84 lei.

Aleea principala se termina aici, cu intrarea in palat, dar se ramifica cu o alta terminatie in locul unde este amenajata parcarea, si unde se mai afla si sala “Regina Maria”, iar apoi se prelungeste pe o alee ingusta, catre iaz si catre capela familiei.

Iazul, strajuit de multi copaci, ale caror coroane se oglindesc in apele sale, este traversat de un pod din lemn, probabil constructie originala, si este tarversat incolo si incoace de doua rate si o lebada, atat de obisnuite cu vizitatorii incat, daca vrei si te opresti chiar in capatul podului le poti hrani din mana. :) Parcul se prelungeste, si dupa ce traversezi o mica poienita, ajungi intr-un luminis in care se afla si capela. Dupa aceasta, aleea din nou se ramifica, un drum ducand la un fel de ponton din beton aflat pe malul lacului, iar celalalt conducandu-te printre copaci, in cealalta parte a parcului. Nu foarte multa lume, insa era o zi a saptamanii, erau si un grup de turisti asiatici care fotografiau “metrul patrat” , erau si cativa agenti de paza, foarte discreti insa. O nota proasta insa, la pontonul pe care am urcat pentru a admira lacul, nu prea puteai sa zabovesti datorita mirosului pestilential care te inconjura … Sincer sa fiu, nici grupuri sanitare nu am vazut, dar nici nu le-am cautat. Ca si concluzie, va recomand sa vizitati acest obiectiv, sa va plimbati cateva ore pe aleile sale, si va veti simti garantat mult mai bine, chiar daca a durat prea putin …

---

VIZUALIZĂRI: 2937 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI