Biserica Sf. Nicolae - Udricani

TIPĂREȘTE

Din cele mai vechi timpuri, a intrat in traditia neamului romanesc, ca in urma unei batalii castigate sau ca simplu gest de smerenie si multumire in fata Atotputernicului Dumnezeu, domnitori, logofeti si alte spite boieresti, direct sau prin familiile lor sa ridice cate o biserica.

Dar generatia mea, nu poate uita cum in mai putin de un deceniu, un conducator al aceluias neam de oameni cu credinta in Dumnezeu, a demolat 22 de biserici fara a face nici macar una in loc. Probabil considera ca peste 150 de biserici sunt mai mult decat suficiente in Bucuresti, iar unele nu pot sta in calea fericirii lui de a reconfigura din punct de vedere arhitectural capitala noastra.

In spatele unor blocuri ridicate in anii '80, nici mai urate si nici mai frumoase decat altele din acea perioada, sta uitata de lume si incremenita in timp, ca o bijuterie veche pe o roche noua, un mic monument istoric, Biserica Sf. Nicolae Udricani. Este una din micutele dar cu multa personalitate, bisericii ale veacului al XVIII-lea, care dainuie si astazi, una din cele mai batrane, care si astazi mai sta in picioare si slujba dupa slujba, nunta dupa nunta si botez dupa botez, ii aduce pe oameni mai apropae de cele sfinte macar cateva clipe.

Este un monument istoric si ma gandesc ca pentru cine nu stie care sunt criteriile pentru ca un edificiu, o cladire sau un teren aflat pe teritoriul tarii noastre sau pe un teren de oriunde in lume care apartine statului roman, sa fie decalarat monument istoric, acum poate este un moment potrivit sa amintesc.

Primul criteriu este vechimea. Cele mai valoroase sunt cele foarte vechi, adica cele construite inainte de anul 1600 e. n... Sunt putine, avand in vedere ca teritoriul nostru este unul cu grad seismic ridicat, la care se adauga alte vitregii ale naturii sau alte calamitati care s-au abatut asupra lor; incendii, razboaie, inundatii, etc. Cele care au fost facute din piatra au avut mai multe sanse.

Dar si constructiile vechi, cele cu o vechime intre 200 - 400 de ani, sunt valoroase si incluse in aceasta categorie, a monumentelor istorice. Urmeaza din punct de vedere al vechimii, cele ridicate intre 1800 - 1914 si cele catalogate drept recente, cele de dupa 1914.

Cele recente, pentru a putea fi catalogate ca monumente istorice, trebuie sa fie unicat, sau sa fie realizate de arhitecti celebri, sau sa aiba o insemnatate deosebita pentru comunitatea care le-a realizat (cum sunt garile, cimitirele, hanurile, casele taranesti traditionale, casele unor mari personalitati, bisericile comunitatilor minoritare, statuile, podurile, etc).

Alte criterii pe care trebuie sa le intruneasca un obiectiv pentru a fi desemnat monument istoric, sunt; valoarea memoriala, raritarea sau unicitatea si reprezentativitatea in arhitectura.

Dupa ce a studiat si catalogat ca fiind monument istoric un obiectiv, Institului National al Monumentelor Istorice, institutie aflata in subordinea M. Culturii si Cultelor, inscriptioneaza cu o tablita standard acest lucru, pentru a sti toata lumea, ca atat pe timp de pace cat si de razboi, acel obiectiv are un regim aparte de protejare, in sensul ca nimic si nimeni nu are voie sa faca ceva care ar putea pune in pericol, in orice fel, respectivul monument. Zona de protectie a unui monument este de 100m. in orase, 200 m. la sate si 500m. in afara localitatilor.

Dar sa revin la biserica despre care vreau sa va povestesc cate ceva din ce am aflat si eu trecand pragul acesteui lacas.

Pe la 1735 in timpul domniei lui Ioan Grigore Ghica al II-lea, Clucerul Udricani si sotia sa Maria Doamna, au ridicat in mahalaua Popei lui Isac (cum se numea acel cartier de la marginea Bucurestiului), o biserica cu o manastire, fara han, din banii lor, pentru preamarirea Domnului si a Sf. Ierarh Nicolae, intr-u pomenirea lor si a neamului lor. (Clucerul era boierul de rang inalt, cel care administra magaziile curtii domnesti.) La sfasitul anului 1735 domn Tara Romaneasca a fost numit Constantin Mavrocordat care cu unele intreruperi a carmuit-o de sase ori.

Important mi se pare faptul ca biserica a fost ridicata in secolul de dominatie turco-fanariota, cand atat Moldova cat si Tara Romaneasca erau conduse de domnitori trimisi de la Inalta Poarta ,,fanarioti (din cartierul Fanari al Istanbului). Iar domnitorul fanariot... desi apara si reprezenta interesele Sultanului, nu numai ca nu s-a impotrivit ctitotirii acestui lacas dar le cerea preotilor sa scrie carti bisericesti in limba romana. Si nu era doar o tactica prin care sa le faca oamenilor o mica bucurie, pentruca mai apoi sa ii stapaneasca mai usor... o facea din convingere.

Biserica Udricani, careia i-a fost ales ca sfant ocrotitor Sf. Nicolae, s-a inchinat inca din primii ani unei manastiri de pe Muntele Atos si pentruca era respectata si apreciata de domnitor, a fost scutita de taxe si alte obligatii similare.

Inca de la inceput, tot din banii si la dorinta Clucerului Udricani, pe langa biserica au fost ridicate si multa vreme au functionat o manastire de calugari, apoi un azil pentru vaduvele de razboi sarace (azilul Protopopul Teodor Economul a fost construit ceva mai tarziu, la 1870), o scoala romaneasca si o scoala de caligrafie. La aceasta scoala, s-au format ca oameni de cultura sau au fost profesori; Enachita Vacarescu (1740 – 1797) - poet si filolog, primul autor al unei carti tiparite despre gramatica limbii romane; Anton Pann compozitor si poet de muzica religioasa; Petre Ispirescu – scriitor si folclorist; si multi altii.

De la 1800 si pana la 1847, un lung sir de cutremure, si un incendiu au zdruncinat Bucurestiu si odata cu el si biserica, dar de fiecare data, ea a fost reparata si consolidata.

Cu un an inainte de Revolutia Pasoptista, in ziua de Paste, o joaca de copil nesupraveghiat (copilul Cluceresei Zinca Draganescu) a provocat cel mai mare incendiu izbucnit vreodata in Bucuresti. Nazdravanul, s-a jucat cu un pistol, si cum pistolul a facut o scanteie, podul cu fan in care se juca copilul a luat foc si de acolo sa intins in toata zona Hanului lui Manuc, a ajuns la Colţea, de acolo la zona Sf. Vineri si a parjolit totul in cale pana pe Calea Vacaresti. In acel incendiu nimicitor au ars peste doua mii de case, 12 biserici si 10 hanuri. Atunci a fost avariata si Biserica Udricani care din fericire era din caramida si nu a ars ca si casele din lemn.

Lunga si zbuciumata este viata acestei biserici, dar care are ambitia sa reziste in continuare. Cineva acolo sus, are grija ca din pamant din piatra seaca sa se gasesca meru bani pentru consolidari si reparatii. In 1950, statul a confiscat si transformat cladirea fostului azil in locuinte, in care au fost adusi locatari.

Biserica are un pridvor deschis, sustinut de zece coloane si pictat in interior. La exterior este alba si are doua turle. Turnul clopotnita care era ridicat langa biserica, a fost daramat in 1936 cand pe locul unde se afla, a fost construit un bloc.

In 2005 a inceput o ampla restaurare a bisericii, facuta cu specialisti in constructii si cu restauratori profesionisti pentru slavarea si reconditionarea frescelor. Astfel, au fost redeschis pridvorul (fusese inchis pe la 1800) si in acest fel i s-a redat luminozitatea originala A fost consolidata intreaga constructie cu un brau din beton armat, s-au refacut turlele cu unele noi din lemn tratat impotriva focului, a fost inlocuita vechea usa cu una noua din stejat si a fost refacut acoperisul.

Cand am fost eu acolo, in partea dreapta a bisericii era inca un santier arheologic, care scosese la lumina dupa cateva sute de ani, aproximativ o suta de morminte monahale, vesminte, sigilii si cruci, monede, inele si pietre inscriptionate. Si lucrarile continua, pentruca adanc, in pamanat, inca mai erau ascunse sau puse la pastrare si alte obiecte de cult.

Interiorul modest ca si dimensiuni, este acum foarte curat si frescele de pe pereti sunt clare si frumoase, realizate in cel mai autentic stil neobizantin. Nu exista bucatica de perete sau tavan, care sa nu fie pictat; care sa nu redea o scana din biblie sau care sa nu fie un indem la fapte bune. Asa cum se obisnuieste, pe unul din pereti este infatisat ctitorul bisericii.

Mobilierul nou, din lemn masiv, a fost realizat dupa modelul celui vechi, pastrand atat forma cat si decoratiunile. Un sistem nou si si modern asigura incalzirea bisericii prin pardoseala. Artistul Razvan Hajbota a realizat din bronz turnat cele doua candelabre care lumineaza interiorul bisericii cu ajutorul catorva zeci de becuri.

Acum biserica se afla pe strada cu acelasi nume, in spatele unui bloc care este pe locul unde pana in anii '80 se afla Biserica Sf. Vineri si face parte din monumentele istorice pe care le putem admira in Bucuresti.

---

VIZUALIZĂRI: 4763 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI