ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 29.01.2015
DE msnd
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: București
ÎNSCRIS: 05.07.13
STATUS: CONSUL
DATE SEJUR
SEP-2014
DURATA: 2 zile
prieteni

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 19 MIN

O plimbare prin Brașov

TIPĂREȘTE

Nu mai fusesem de mult timp prin Brașov. Și de altfel, de câte ori am fost, am fost fie în trecere, câteva ore, fie cu treburi de serviciu. Nu îmi aduc aminte să fi fost vreodată ca turist. Dar iată că toamna trecută am avut această oportunitate, și nu oricum, ci pe durata a 3 zile.

După cazarea la Pensiunea Italiană (vezi impresii) și discuția neprincipială dintre soția proprietarului și unul din membrii grupului, doamna cu musca pe căciulă dorește să mai șteargă ceva din proasta impresie, și ne face cadou o hartă a Brașovului pe care marchează principalele obiective turistice. Pentru prima zi, redusă la mai puțin de jumătate de după-amiază, ne propunem să începem cu Piața Sfatului. Nu neapărat că trebuia să începem de undeva, cât pentru faptul că, în concepția mea, este simbolul turistic al Brașovului. Pare puțin schimbată de la ultima mea vizită în zonă. S-a schimbat mobilierul stradal, dar și pavajul din Piață. În plus, am impresia că a apărut și o fântână arteziană circulară, pe care nu îmi aduc aminte să o fi văzut în trecut. Pentru că nu aveam în program să vizităm Muzeul de istorie din vechea clădire a Sfatului, ne continuăm plimbarea. Trecem apoi pe lângă Biserica Neagră, aflată în imediata vecinătate. Construită în perioada 1383 – 1477, a fost multă vreme, nu știu dacă nu este și acum, cea mai mare biserică din țară. În prezent este biserica parohială a comunității evanghelice din Brașov. Numele i se trage de la culoarea zidurilor, generată de un incendiu ce a devastat întregul oraș în 1689, și care a avariat parțial și biserica. În urmă cu ceva timp, biserica era renumită pentru concertele de orgă ce se organizau aici.

Ne continuăm plimbarea spre sud – vest, pe strada Gheorghe Barițiu, și la prima intersecție o luăm la dreapta. Intrăm pe Strada după Ziduri, unul din obiectivele marcate pe harta primită. La intrare, un panou publicitar de mărime apreciabilă mă cam „zgârie” nițel pe șira spinării. Mi se atrăgea atenția asupra contribuției unui important om politic din zonă la punerea în valoare a respectivului obiectiv turistic. Încerc să-l tratez cu indiferență și merg mai departe. Dacă la început am fost contrariat de denumirea străzii, acum sunt lămurit: strada respectivă, practic o alee asfaltată de nici 2 m lățime, este paralelă și în afara zidurilor vechii cetăți a Brașovului, ziduri situate pe partea dreaptă și vizibile în bună măsură și astăzi. Paralel cu zidurile și cu aleea curge un pârâu despre care am aflat ulterior că se numește Pârâul Graft. Dincolo de pârâu începe versantul împădurit al Dealului Warthe. Aspectul zonei creează impresia că ești undeva în mijlocul naturii, într-o pădure, pe malul unei ape, și nicidecum în mijlocul unui oraș. La câteva zeci de metrii după intrarea pe stradă, pe partea stângă, apare un alt obiectiv de vizitat, marcat pe harta noastră: Turnul Negru. Am un nou moment de confuzie: în concepția mea, o construcție de apărare a unei cetăți este incorporată zidurilor de apărare, și nu este în afara lor. Se pare că tactica aplicată în Cetatea medievală a Brașovului era alta. Sau poate amplasarea zidurilor la poalele dealului a impus realizarea unor puncte de apărare undeva mai sus. Am totuși ceva dubii, căci aceste puncte sunt destul de rare și, în plus, există „ceva mai sus” și față de ele.

Turnul Negru este amplasat pe versantul dealului, la circa 30 m de zidurile cetății, și cu circa 10 m mai sus de ele. Turnul are o formă rectangulară cu o suprafață de circa 50 mp și o înălțime de circa 11 m. Pe verticală are amenajate 3 nivele. A fost construit în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Amplasamentul lui corespunde în cetate cu Bastionul Fierarilor, de care era legat în trecut cu un pod mobil. De-a lungul timpului turnul a suferit mai multe avarii, inclusiv la incendiul din 1689, care i-a adus și numele. Refăcut sau consolidat de mai multe ori, suferă o ultimă avarie importantă în timpul unei ploi torențiale din iulie 1991. Este refăcut în forma de azi în 1996, când i se adaugă și actualul acoperiș. Adăpostește în prezent un punct muzeal, dar pe care noi, într-o după-amiază de luni, l-am găsit închis, așa că ne mulțumim numai cu priveliștea asupra Brașovului.

La circa 200 m nord – est de Turnul Negru este amplasat Turnul Alb, cu același rol de apărare a zidurilor cetății. Amplasat ceva mai departe de ziduri, la circa 60 m, dar și ceva mai sus de acestea, turnul este perfect vizibil din Piața Sfatului. A fost construit între 1460 și 1494, având o formă semicirculară în plan și o înălțime de circa 20 m. Legătura între cele două turnuri este asigurată de o potecă prin pădure, astfel că nu mai este necesară coborârea în stradă. Organizat pe 5 nivele, turnul prezintă pe contur o serie de, să le zicem, balcoane fără placă de pardoseală. Am presupus că pe acolo se puteau arunca pietre sau smoală topită sau orice lucru se putea arunca asupra atacatorilor. Și acest turn a suferit mai multe avarii în decursul timpului, inclusiv la incendiul din 1689, fiind restaurat și renovat în 1723,1902,1974,2002 și 2005 – 2006. Turnul era legat de Bastionul Graft de un „pod mobil” (oare nu era cumva cam lung?). Astăzi legătura este asigurată de un șir de trepte de piatră pe taluzul dealului. Și aici punctul muzeal este închis, așa că părăsim turnul pe șirul de trepte pe taluz.

La capătul acestora ajungem la Bastionul Graft. Și acesta este închis. Dar dacă la cele două turnuri am găsit câte un panou cu informații turistice, aici acesta nu există. Documentarea de acasă a adus următoarele informații:

Bastionul Graft sau Bastionul Poartă cum s-a mai numit din pricina formei sale, a fost construit între anii 1515 – 1521, apărat și întreținut pe costurile breslei șelarilor, fiind menit să facă legătura între oștenii din cetate și Turnul Alb. Poziția sa, aflată aproape la mijlocul laturii de nord-vest a cetății, a făcut ca bastionul să sporească posibilitățile de apărare a acelei zone.

În secolul al XVI-lea zidul de nord-vest al cetății este dublat de încă un zid exterior. Tot atunci au fost captate apele care veneau din Șchei într-un canal (pe germană Graft), care curgea la poalele zidului nou construit. Bastionul Graft a fost proiectat așadar ca o punte peste canal. El avea la bază o grosime de circa 4 metri și era structurat pe două etaje și un pod, dotate cu goluri de tragere și guri de păcură păstrate până astăzi. Accesul spre Turnul Alb era asigurat printr-un pod care urca panta până în dreptul intrării în Turnul Alb de unde apărătorii coborau o scara pentru a permite intrarea în turn.

Din cauza unei inundații mari, în urma unei ploi torențiale la 24 august 1809, zidul exterior de incintă a fost mult slăbit prin spălarea fundațiilor. De aceea, arhitecții orașului au găsit o soluție prin construirea a trei arcade de sprijin, peste pârâu, în 1822. În secolul XX, când zidul a fost străpuns pentru a asigura a doua ieșire a cinematografului Corso (astăzi Royal) și cu ocazia construcției unei case de locuit pentru fabricantul Friederich Czell, două dintre arcade au dispărut, o dată cu porțiunea de zid care le sprijinea. Inscripția de pe peretele nordic al Bastionului Graft, inițial în opt rânduri și în mare parte ilizibilă, nu a mai putut fi restaurată. Renovat în 2004 – 2005, înăuntrul bastionului s-a amenajat o secție a Muzeului Județean de Istorie Brașov cu tematica „Meșteșugarii din Brașov – apărători ai cetății”. Expoziția, aflată la etajul al doilea al bastionului, cuprinde arme, armuri și muniții utilizate la apărarea cetății, panouri informative cu facsimile din documente și fotografii/litografii ale fortificațiilor medievale ale Brașovului. De asemenea, a fost refăcut și traseul către Turnul Alb, printr-o serie de trepte ce urcă pieptiș panta dealului Warthe.

Cu aceasta încheiem vizita la obiectivele turistice din prima zi și ne hotărâm să găsim un loc pentru cină. După mai multe bâjbâieli ne oprim la Taverna Sârbului. Este prima dată când intru într-o locație a acestei rețele. Mâncare bună, variată, tradițional sârbească, dar parcă un pic cam prea scumpă.

Primul obiectiv al celei de-a doua zile este Cetățuia de pe Strajă, sau Dealul Cetății cum e numit astăzi. Pentru a ajunge acolo trebuie să ocolim pe la bază peste jumătate din circumferința dealului și apoi să urcăm pe strada Cetății peste 70 m diferență de nivel, cu o pantă medie de peste 20%. Gâfâind puțin, dar nu prea mult, ajungem în final la poarta Cetățuii. Ca și cele două turnuri din ziua anterioară, aceasta a fost gândită ca un punct de apărare situat în afara zidurilor cetății. Începuturile datează tot din secolul XV, când exista aici un simplu turn. În 1524 se construiește un bastion cu 4 turnuri, iar în 1580 (an înscris și deasupra intrării actuale), aici se construiește o adevărate cetate, cu ziduri de piatră și șanțuri de apărare. Suferă distrugeri majore într-un incendiu din 1618, astfel că, în 1625 cetatea a fost refăcută aproape în întregime. În 1627 a fost săpată în interior o fântână de 81 m. În 1630 în cetățuie se construiesc cele patru bastioane de la colțuri, vizibile și azi. Începând cu secolul XVII, a fost transformată în depozit și mai apoi în cazarmă. Din secolul XVIII și până în 1954 a servit drept închisoare, apoi depozit pentru Arhivele Statului Brașov până în 1975, pentru ca din 1981, după o amplă restaurare să devină un complex turistic cu specific medieval. Această denumire pompoasă acoperă de fapt un restaurant, drept este, într-un decor de excepție. Nu ne rămâne decât să bem pe terasă o bere rece și să admirăm încă odată Brașovul de sus.

Coborând de la Cetățuie, ne îndreptăm din nou către zidurile Cetății Brașov, alegând de astă dată latura sud-estică. În această zonă zidul este paralel cu actuala stradă Aleea Tiberiu Brediceanu, la poalele versantului muntelui Tâmpa. Un altfel de ”Stradă după Ziduri”, mai lată, cu două sensuri de circulație și fără un pârâu în zonă. Primul obiectiv în colțul sud – estic al zidului este Bastionul Postăvarilor. Construit între 1450 și 1455, în 1640 a fost preluat de către breasla postăvarilor. Construit pe patru nivele, de formă aproape circulară, cu diametrul de 16 m, bastionul măsoară 20 m în înălțime. Zidurile sale au la bază 2 m grosime și la primul nivel au găuri pentru tunuri de calibru mic. Bastionul s-a păstrat relativ bine până astăzi, fiind consolidat în anii 1961 – 1962 și renovat în 2005. În prezent nu este vizitabil.

Remarc, fără plăcere, la începutul acestui traseu, același panou de propagandă politică întâlnit la intrarea pe Strada după Ziduri. Din nefericire, același panou, pe următorul circa 1 km, îl voi mai întâlni de încă 3 ori. Oare nu poate fi separată politica de turism?

Continuându-ne plimbarea pe Aleea Tiberiu Brediceanu, trecem pe rând pe lângă Turnul Lemnarilor și Turnul Vânătorului. În afară de faptul că există în teren și pe schema traseului, nu există nici un panou cu informații turistice despre ele.

La jumătatea traseului părăsim Aleea Tiberiu Brediceanu și urcăm puțin spre stânga. Ajungem la telecabina ce ne va urca sus pe Tâmpa. Jumătatea tânără a grupului alege să urce pe jos. Jumătatea tânără a grupului alege să urce pe jos. Noi, cei de vârsta a 2-a, alegem varianta mecanizată. Odată ajunși sus o serie de săgeți spre dreapta ne trimit la ”Belvedere” sau la Vârful Tâmpa. Spre stânga pare a fi poteca ce coboară „per pedes” spre Brașov. Noi o luăm spre dreapta și după circa 10 minute ajungem la o bifurcație a potecii. O luăm din nou spre dreapta și în mai puțin de două minute ajungem în punctul denumit Belvedere. Aici, o schelă metalică imensă susține niște litere uriașe care alcătuiesc cuvântul BRAȘOV. Asemănarea cu inscripția arhicunoscută HOLLYWOOD nu poate fi negată. Alături de ea, o platformă de lemn cu balustradele de rigoare asigură celor ce au ajuns până aici o vedere panoramică de excepție asupra întregului municipiu. Eu sunt atras de orașul vechi, din incinta vechii cetăți, cu puncte de reper Piața Sfatului și Biserica Neagră. Totodată, îmi atrage atenția, în partea stângă, o construcție albă în mijlocul unui stadion. Aveam să aflu nai târziu, din o serie de panouri publicitare, că este cortul pregătit pentru Oktoberfest. În peretele stâncii din spatele platformei este o grotă, puțin adâncă, cu un grilaj metalic la intrare. În interiorul ei este un monument în formă de cruce, cu o plachetă cu o inscripție la bază. Cu toate eforturile, în afară de un 2002, nu pot descifra ce scrie pe ea. În schimb, alături, este foarte clar panoul de publicitate politică pe care l-am întâlnit și jos.

Revenim în punctul de bifurcație a potecii și o luăm spre stânga. Urmează un urcuș de vreo câteva zeci de metrii, pe o potecă abruptă, cu stânci neregulate, și ajungem în Vârful Tâmpa. Acreditat cu o cotă 960 m și materializat printr-o baliză geodezică simplă, nu îmi atrage atenția decât prin continuarea potecii spre Vârful Postăvarul și o perspectivă deosebită asupra Cartierului Șchei.

Pe drumul de întoarcere refacem conexiunea cu aripa tânără a grupului, ce terminase aventura ascensiunii, și ne dăm întâlnire la barul de lângă construcția de plecare a telecabinei. Câțiva mici și încă o bere ne asigură un oarecare prânz. De data asta coborâm mecanizat cu toții.

Reveniți în Aleea Tiberiu Brediceanu întâlnim imediat Bastionul Funarilor. Intoxicat deja de publicitatea politică, pentru moment mă duce gândul la un fost primar al Clujului. Noroc cu panoul explicativ, care mă lămurește că „funar” vine de la funie, frânghie, respectiv fabricant de frânghii. Acesta este primul bastion menționat documentar, încă de la 1416 Bastionul avea inițial 10-12 m în înălțime și era dotat cu guri de tragere pentru piese mobile. Construcția a avut de suferit din pricina incendiilor de la 1461 și 1689, cel din urmă provocând grave distrugeri asupra arhitecturii inițiale. Refăcut, bastionul Funarilor a slujit drept depozit pentru materiale. În 1794 lângă bastion a fost ridicată o construcție de către breasla ce avea în stăpânire fortificația și care a devenit sediul acesteia. A fost renovat în 2006.

Trecem apoi pe lângă Turnul Artelor, din nou fără nici un fel de indicație turistică. Singurul avantaj pe care îl oferă este posibilitatea de a te urca efectiv pe zidul cetății. În afara unei imagini directe către Biserica Neagră am posibilitatea să remarc și refacerea șanțului de apărare. Dar pentru moment nu este plin cu apă.

Ultima construcție de apărare pe această linie este Bastionul Țesătorilor. Am încă în minte, din nu mai știu ce manual de școală, o imagine din interiorul acestuia, cu balcoanele de lemn pe mai multe nivele. Se poate vizita, dar hotărâm că nu avem suficient timp pentru restul programului. Noroc cu panoul de informare turistică. Este cel mai mare din bastioanele Brașovului, ocupând o suprafață de 1616 mp. Construit pe 4 nivele, a fost cruțat de incendiul din 1689, și ca atare se păstrează în forma sa originală. Construit între 1421 și 1436, a fost atest documentar în 1522. A necesitat lucrări de reparații în 1750 și 1910. Începând din 1950 în interiorul lui este amenajat Muzeul Țării Bârsei.

Imediat după bastion trecem pe lângă Baza Sportivă Olimpia pe care, cu destul de puțini spectatori, se desfășoară turneul internațional de tenis BRD Brașov Challenger.

Noi ne continuăm drumul pe Aleea Tiberiu Brediceanu până la intersecția cu Strada Prundului. Aici o luăm la stânga, lăsând pe dreapta Poarta Șchei. Deși nu ne oprim la ea, merită puțină atenție. Construită în 1827, pentru a corespunde noilor condiții de trafic a zonei, Poarta Șchei are forma unui arc de triumf cu trei intrări: o intrare principală în mijloc şi două intrări mici în partea stânga şi dreapta, destinate pietonilor. Poarta este construită din piatră şi cărămidă. În partea de sus a Porţii există o inscripţie în limba latină, care atestă momentul construirii porţii.

Luând-o la stânga pe Strada Prundului, după prima intersecție pe partea stângă, cu totul întâmplător, în spatele unui semn de circulație și foarte bine ascunsă de acesta, descopăr o placă comemorativă ce marchează casa natală a pictorului de biserici, revoluționarul pașoptist Mișu Popp (1827 – 1892). Cred că nu trecuse o lună de când citisem ceva despre el pe AFA. Mi s-a părut o ușoară lipsă de considerație la adresa unei personalități a culturii noastre un amplasament așa ascuns al plăcii comemorative.

Încercând să mai aflu câte ceva despre Mișu Popp, descopăr un articol publicat pe internet (http://newsbv.ro/2013/07/22/istoria-ulitei-mari-a-brasovului-1/) ce prezintă trecutul acestei străzi, care acoperă o bună parte a istoriei, culturii și învățământului din țara noastră.

La capătul Străzii Prundului ajungem în Piața Unirii. aici, luând-o la stânga și apoi tot la stânga, intrăm în curtea Bisericii Sfântul Nicolae. Atestată documentar de la 1292, pare a deveni un fel de catedrală pentru toți românii din zonă. Ajunge a fi pomenită chiar și într-o ”Bulă Papală” în 1399 de către papa Bonifaciu al IX-lea, care încerca astfel convertirea „schismaticilor” din Corona la religia catolică. Începând cu 1495, pe locul vechii biserici de lemn se ridică o biserică de piatră, finalizată către 1518 cu sprijinul domnitorului țării românești, Neagoe Basarab. Completări ulterioare aduc Petru Cercel și Aron Vodă (al Moldovei). De istoria bisericii mai sunt legate și numele lui Mihai Viteazul și al Domniței Ancuța, fiica lui Constantin Brâncoveanu. Așa cum se prezintă astăzi biserica, este formată dintr-o navă rectangulară, cu absida circulară la răsărit și pronaosul și tinda la apus. Interiorul bisericii decorat cu pictura lui Costin Petrescu, executata în anii ‘30 – ‘40 ai secolului trecut. Se evidențiază pe peretele dinspre miază-noapte fresca intrării lui Mihai Viteazul în Brașov, și pe peretele frontal imaginea celor patru voievozi ctitori ai bisericii. Pe peretele de sud putem vedea scena încoronării lui Ferdinand la Alba Iulia. Peretele dinspre răsărit ne prezintă portretele mitropolitului Andrei Șaguna și al mitropolitului Nicolae Bălan. Cel mai mult sunt impresionat de peretele de sud, imediat lângă intrare, unde se află imaginea regelui Mihai și al mamei sale Elena. Oare cum au supraviețuit toate astea zecilor de ani de dictatură și teroare comunistă?

Față în față cu biserica și la sud de aceasta este un mic cimitir. Pare-se că își dorm somnul de veci aici o serie întreagă de personalități din istoria națională și a bisericii. Cel mai important îmi pare a fi Nicolae Titulescu.

Tot în curtea bisericii, imediat la nord de pronaos, este, cred eu, cel mai important muzeu – monument istoric al Brașovului: Prima Școală Românească. Strâns legată în istoria ei de Biserica Sfântul Nicolae și atestată documentar numai din 1495, când „s-au zidit școala și biserica”, instituția pare a data din secolele XI – XII, de când este confirmată de existența unui Omiliar (Carte de învățătură) recent descoperit. Chiar și ”Bula Papală” din 25 decembrie 1399 confirmă existența unui lăcaș de cult și învățătură în Șchei. În forma actuală, clădirea datează din 1740, când este reconstruită și i se adaugă și etajul. În prezent muzeul dispune de 4 săli importante și adăpostește circa 4000 de cărți vechi și peste 30000 de documente istorice.

La parter, în stânga, este Sala Anton Pann, cel care într-o perioadă a fost dascăl la această școală. Încăperea păstrează mobilierul unei săli de clasă, mai puțin tabla. (Oare când în istorie a apărut aceasta, împreună cu creta aferentă?). Trebuie să recunosc că băncile, dacă ar fi fost numai de două locuri, ar fi semănat perfect cu cele de care am beneficiat și eu în clasele primare, într-o clădire aproximativ similară, dar fără etaj, undeva la începutul Căii Rahovei (București).

În partea dreaptă este Sala Diaconul Coressi, autorul primelor tipărituri în limba română. Între 1556 și 1588 a tipărit peste 40 de titluri în sute de exemplare care au consfințit limba română (cu caractere chirilice) ca limbă națională. Dintre exponatele acestei săli trebuie menționate: "Cazania a II-a" ("Cartea românească cu învățătură"), "Psaltirea", "Sbornicul", "Octoihul", și altele. Exponatul de excepție este Tiparnița Diaconului Coressi, încă în stare de funcțiune. Curatorul muzeului, profesor preot V. O., o folosește atât ca demonstrație față de vizitatorii muzeului cât și pentru unele tipărituri proprii. Eu am cumpărat o foaie format A1 cu imaginea tuturor conducătorilor noștri, de la Decebal și Traian la Regele Mihai, precum și un ghid al muzeului realizate la această tiparniță.

La etaj, în stânga, este Sala "Cartea, factor de unitate națională". Este sala unde practic am rămas cu gura căscată. Se găsesc aici comori inestimabile ale culturii naționale, despre care am învățat în școală și ale căror fotografii le-am întâlnit în câteva manuale. Cele mai cunoscute mie sunt "Biblia de la București" (1688), "Cazania lui Varlaam" (1643) sau cărțile Școlii Ardelene ("Lexiconul de la Buda", "Istoria pentru începutul românilor în Dachia" și "Ortografia română" ale lui Petru Maior). Dar nu sunt numai astea. La ele se adaugă o serie întreaga de pergamente cu hrisoave domnești. Se pare că majoritatea acestora au fost găsite în Biserica Sfântul Nicolae, cu ocazia diverselor renovări și reabilitări. Există, datat 1683, inclusiv un ”Catastif” al cărților existente la acea dată în biserică.

În partea dreaptă a etajului este Sala "Cartea și cărturari brașoveni". Sunt prezentate aici lucrări ale unor dascăli brașoveni, copiști, traducători creatori de artă. Aici este expus și ”Omiliarul” din secolele XI – XII menționat anterior. Atrag atenția în primul rând portretul Mitropolitului Andrei Șaguna realizat de pictorul Mișu Popp și partitura originală a operetei ”Crai Nou” a lui Ciprian Porumbescu. Un alt portret realizat de Mișu Popp expus aici este al lui George Ucenescu, protopsalt (prim cântăreț) în Biserica Sfântul Nicolae, autorul, în 1848, a melodiei imnului național ”Deșteaptă-te Române”.

Am avut ocazia de a vizita acest muzeu în paralel cu un grup organizat de elevi veniți din Maramureș. Cu această ocazie Dl. profesor preot V. O. a excelat în explicații, făcând și paralele între exponatele muzeului și alte evenimente, interpretări și legende legate de istoria noastră. Ca urmare, vizita se încheie mult după ora oficială de închidere. În final aflăm și că Dl. profesor organizează, pentru voluntari, cursuri de învățare a alfabetului chirilic. Sunt anual câteva zeci de astfel de amatori de a citi în original comorile literare din acest muzeu.

Părăsind incinta bisericii străbatem Piața Unirii și descopăr în colțul nord – vestic al acesteia o construcție cu aspect de capelă. Într-adevăr, în interiorul acesteia se găsește o cruce pictată, iar pe una din laturi există o inscripție din care nu descifrez decât anul (1780) în cifre romane. Nu există nici o explicație privind acest monument, așa că la întoarcerea acasă încerc să-l identific. Aflu că se numește Troița Căpitanului Ilie Birt, iar pe internet se găsesc următoarele explicații:

Cartierul braşovean Șchei este aşezarea cu cele mai multe troiţe din România, aproape la fiecare răspântie de drum fiind amplasate aceste cruci mari din lemn sau din piatră. Troiţe se mai întâlnesc aici şi la colţurile caselor sau printre gardurile de lemn ale şcheienilor. În prezent, din toate aceste mici monumente arhitectonice, mai sunt în picioare doar 60, multe aflându-se în stare avansată de degradare.

Unul dintre ctitorii troiţelor din Şchei este Ilie Birt. Personalitate cunoscută în secolul al XVIII-lea, Ilie Birt era un negustor de vază, luptător pentru cauza românilor din Braşov, diplomat şi unul dintre ctitorii şcolii de piatră din Şchei. A rămas în conştiinţa localnicilor prin ridicarea celor două troiţe în Şcheii Braşovului. După cum dovedesc unele documente, acesta ar fi ridicat mai multe, însă doar acestea două ar mai fi în picioare.

Prima a fost construită în Piaţa Prundului, astăzi cunoscută ca Piaţa Unirii, în anul 1738, pe locul unei vechi cruci. Este reparată în 1780, tot pe cheltuiala lui, când îi adaugă şi o inscripţie în limba latină. Interiorul capelei, unde se află troiţa, este bine conservat, pictura fiind specifică secolului al XVIII-lea şi asemănătoare celei de la Biserica „Sfântul Nicolae”, fiind posibil ca acelaşi zugrav să fi executat lucrările. Picturile prezintă scene biblice şi sunt însoţite de texte religioase, iar pe bolta troiţei este zugrăvită Maica Domnului şi Sfânta Troiţă.

În anul 1899, şi apoi mai târziu, în 1920 este din nou restaurată. Ultimele restaurări au avut loc în anul 2011, când muncitorii au găsit între zidurile troiţei o listă cu numele tuturor celor care au lucrat la renovarea ei, în anul 1899.

Luăm cina la restaurantul din Piața Unirii, de data asta cu preparate cu specific românesc. La fel de multe și de bune ca cele din seara anterioară, dar la un preț cu puțin peste jumătate.

Ziua a treia a fost destinată unor obiective din afara Brașovului (rezervația de urși ”Libearty” Zărnești, cetatea Râșnov, biserica fortificată Codlea, din păcate închisă pentru renovare), așa că nu a fost inclusă în prezentul articol.


[fb]
---
Trimis de msnd in 29.01.15 15:00:50
Validat / Publicat: 29.01.15 16:22:09
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în BRAȘOV.

VIZUALIZĂRI: 2377 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

6 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (msnd); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P31 31. Cartierul Șchei văzut de pe vârful Tâmpa.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 41600 PMA (din 46 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

6 ecouri scrise, până acum

Dan&Ema [29.01.15 19:27:43] »

Mihai

Esti un ghid de mare valoare. Ma pregatesc si eu de un drum in judetul BV in care voi folosi drept ghid alte reviewuri ale tale imbogatite cu detallile suplimentare ce mi le-ai dat pe PM. Sa vedem ce iese.

Merg si dupa miei

msnd [29.01.15 19:51:16] »

@Dan&Ema -

Mulțumesc mult. Aștept impresiile după vizita voastră în zonă.

luciaoradea [29.01.15 20:57:11] »

@msnd -

Minunat review, felicitari!

msnd [29.01.15 21:00:41] »

@luciaoradea -

Mulțumesc mult. Sper să fie de folos.

Mihai18 [04.07.15 16:57:45] »

@msnd - Am fost de mai multe ori în Brașov, dar acum aflu că multe mi-au scăpat. Detaliat reiewul și mi-a plăcut. Ai un FB de la mine. Am vizitat și eu „Prima Școală Românească” dar ghidul ne-a pus că în această scoală (de fapt era o clasă) a învățat Anton Pan. Imi amintesc băncile lungi din lemn și încercam să-mi închipui în care o fi stat el. In celelalte obiective nu am fost dar îmi rămîn în atenție. Cu bine.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
msnd [16.07.15 23:23:41] »

@Mihai18 -

În primul rând, îmi cer scuze că răspund așa târziu, dar am fost circa 2 săptămâni plecat din țară.

Mulțumesc mult pentru aprecieri, iar dacă articolul meu a fost de folos cu ceva, înseamnă că mi-am atins scopul.

Nu am idee ce ghid te-a îndrumat la Prima Școală Românească, dar noi am vizitat 2 clase la parter și 2 la etaj, plus spații expoziționale în holurile dintre ele. Datele prezentate de mine sunt desprinse atât din explicațiile ghidului nostru, Dl. profesor preot V. O, cât și din broșura ghid cumpărată de acolo. De acolo am desprins faptul că Anton Pann a fost dascăl la această școală, și ca urmare, o sală îi poartă numele.

Aștept impresiile tale despre următoarele vizite în Brașov, și alte comparații cu impresiile mele.

Călătorii plăcute în continuare.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
4 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
Dan&Ema, luciaoradea, Mihai18, msnd
Alte impresii din această RUBRICĂLa pas prin Brașov:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.074489831924438 sec
    ecranul dvs: 1 x 1