Cetatea Feldioara si Cavalerii Teutoni

In vara lui 2007 am plecat sambata dimineata din Bucuresti spre Sighisoara, insa ne abatem pe la cetatea Feldioara, al carei nume este strans legat de cel al Cavalerilor Teutoni. Imaginatia mea deja trecuse la treaba, desi vazusem pe internet cateva fotografii cu ceea ce a mai ramas din cetate. Chiar si numele ei mi se parea ca are un farmec aparte si abia asteptam sa ajungem. Drumul pana la cetate este fara gropi, insa neasfaltat, astfel ca am stranit un praf de-l puteai taia cu cutitul! Trecem intai pe langa biserica fortificata din sat, datata sec. XIII, remarcabila prin turnul zvelt si aspectul impozant (care, de altfel, caracterizeaza toate bisericile din Ardeal). Lasam masina si ne continuam drumul pe jos. Ruinele cetatii se zaresc pe o movila de pamant. Cateva poteci serpuiesc pe coasta dealului pana la ruinele cetatii.

In jur, vara in toata regula: caldura, praf, taraitul unor greieri, iarba fosneste a uscat la orice atingere. Satul parca e pustiu: nimeni prin curti, nimeni pe drum.

Accesul in cetate este la indemana oricui: fara paza, fara intrare, fara…nici un fel de ingrijire. In interiorul cetatii cativa ciulini uriasi printre care razbatem cu greu. Iarba ne vine pana la brau, incat incep sa ma gandesc la reptilele ce ar putea misuna in jurul picioarelor noastre. Gasim si urmele unui foc, cativa taciuni si bineinteles cutii de bere, suc si altele.

Cateva date istorice care ar fi bine de cunoscut despre Cetatea Feldioara:

Regale Ungariei Andrei al II-lea da dreptul Cavalerilor Teutoni sa se aseze in Tara Barsei in anul 1211. Dreptul primit insa nu vine fara un scop: intarirea granitelor in fata invaziei cumanilor. Teutonii, oameni muncitori, se si apuca de construirea catorva cetati, printre care si Feldioara, pe care o ridica intre anii 1211 – 1225. Ei insa aveau dreptul de a ridica doar cetati de lemn si pamant (de aici si numele Feldioarei, din cuvantul “foldvar” care insemna “cetate de pamant”). Cum moda isi spunea si pe atunci cuvantul in aspecte destul de importante ale vietii unei comunitati, cetatea Feldioara este intarita cu ziduri si constructii de piarta, deoarece in Occident nu mai era de actualitate ridicarea cetatilor de lemn si pamant. Astfel ca in 1222 regele maghiar, vrand-nevrand (mai mult nevrand, cred eu) le acorda dreptul de construire a cetatilor din piatra ("castra et urbes lapideas"). Cu acest drept recunoscut, teutonii intaresc Tara Birsei, respectiv cetatile Feldioara, Codlea si Tampa, langa Brasov. Numai ca regele maghiar nu prea este de acord cu puterea tot mai crescanda a Teutonilor si teama ca la un moment dat acestia nu se vor multumi doar sa construiasca cetati, il face ca in anul 1225 sa-i alunge pe teutoni de pe teritoriile unde fusesera asezati. Meritele lor insa ies la iveala cativa ani mai tarziu, cand, in 1241, tatarii trec Transilvania prin foc si sabie. Cetatea Feldioara rezista, este reconstruita si reuseste sa reziste si invaziei turcesti din 1421, deci peste aproape doua secole. Este insa afectata de cea de-a doua invazie turceasca, din 1430 – 1432, dupa care locuitorii ei reusesc doar cu “mari cheltuieli si mare osteneala” sa o refaca. Secolul al XVI-lea nu aduce nimic bun pentru Cetatea Feldioara: in ultima incursiune a domnitorului Moldovei Petru Rares in Tara Barsei, batalia se da sub zidurile sale. Probabil atunci este distrus zidul de incinta din partea de sud a cetatii. Dezastrul este de proprtii uriase in toata Tara Barsei. Framantarile si distrugerile ce afecteaza cetatea continua si in secolele urmatoare, astfel ca, desi se incearca refaceri succesive, singura folosinta ce este atribuita cetatii pana in 1838 este aceea de granar. Acesta este anul in care un cutremur puternic distruge mare parte din ceea ce mai ramasese din Cetatea Feldioara, de-acum parasita si ramasa in paragina. Nu mai este restaurata niciodata de atunci, fiind insa amintita ca lagar in anul 1944. Astazi, asa cum am descris peisajul, Cetatea Feldioara este intr-o paragina completa. As vrea sa cred ca nu vom reusi noi ceea ce nu au reusit atatea razboaie, invazii si batalii: distrugerea completa a Cetatii Feldioara.

Daca doriti sa mergeti la ruinele Cetatii Feldioara o puteti face cu trenul pe ruta Bucuresti – Sighisoara, coborati in halta Feldioara, sau cu autoturismul pe drumul E 60.