'Confort și stil în Bran'

TIPĂREȘTE

Pe Conacul Brătescu l-am cunoscut într-una din peregrinările mele "de voie" pe cărările mirosind a vacanță ale booking-ului. V-am mai povestit despre jocul acela pe care îl îndrăgesc: "Cum ar fi dacă am merge noi în locul X, în perioada Y? " Cum ar fi, adică unde am sta, cât ne-ar costa... Multe din aceste locații rămân simple vise frumoase (eventual, salvate la "favorite"), dar unele se prefac în realitate. Și Conacul Brătescu cred că reprezintă o realitate despre care merită să vorbesc.

Când am văzut pozele prima dată, am scăpat fără să vreau un sunet de uimire: perdeluțe și tapiserii înflorate, danteluțe, veselă pictată în albastru-dutch, mobilă vintage, ce mai - exact "genul meu"! Iar prețul... hmmm... nu e ieftin, dar, oricum, abordabil... Trebuie neapărat să mergem aici! Neapărat! Dar când?! (Acest monolog interior se desfășura undeva în perioada Sărbătorilor de Iarnă). Păi... ia să verificăm agenda! Ce-ar fi? ... Dar ce-ar fi?!... Uite, începutul primăverii ar putea fi un bun pretext! Dixit! Rezervare pentru primul week-end din martie, cameră dublă, 108 euro, cu reducerea de 10% acordată clienților genius (Mda! Cine mi-s eu?), cu mic-dejun inclus și anulare gratuită până cu vreo 4-5 zile înainte de plecare.

Conacul Brătescu este un boutique-hotel cu numai 7 camere, categorisit la 4*, cu restaurant propriu, aflat în localitatea prea-cunoscută și prea-iubită de mulți dintre noi, pe numele ei Bran, la doar 500 m de castelul cu același nume (plimbare de aproximativ 15 minute). Se află pe booking din nov 2014, iar la momentul actual este gratulat de turiștii care i-au trecut pragul cu o fabuloasă notă de 9,7, rezultată din peste 300 de comentarii! Puternic calificativ, aș zice.

Deși au existat multe variabile în ecuație, totuși sorții nu ne-au fost potrivnici și n-a intervenit nimic atât de serios încât să fim nevoiți să anulăm rezervarea. Și iată că a sosit și vinerea mult-visată, ba chiar și primăvara ne tot arunca ocheade timide de vreo câteva zile.

Băiețel a avut în dimineața respectivă o premoniție și mi-a zis: "Vezi că o să înceapă să plouă când o să ieși tu de la servici! " "I-auzi! ", l-am luat eu la zeflemea, arătând cu capul spre cerul relativ senin, pe care niște raze firave se străduiau să-l dezghețe. Și știți ceva?! Fix când am plecat eu de la treabă au început să cadă primii stropi de ploaie! Culmea e că am reușit să-mi scurtez ziua de muncă și am plecat cu vreo oră mai devreme decât în mod obișnuit. De unde-o fi știut Băiețel?!

Totuși, n-am reușit să "decolăm" mai devreme de ora 16. Eu și Tati, că Băiețel n-a vrut în ruptul capului să vină cu noi; vezi, Doamne, e băiat mare de-acuma și a văzut toată seria "Singur acasă". Între timp, ploaia se întețise de-a binelea, ploaie serioasă, ca de toamnă târzie. Dar eu eram optimistă, deoarece prognoza pentru sâmbătă și duminică suna bine!...

Cu puțin înainte de intrarea în Ianca am fost nevoiți să staționăm pe șosea mai bine de o oră, căci la câteva sute de metri în fața noastră se petrecuse un grav accident. În astfel de momente, faptul că poți vedea și simți ploaia ți se pare o binecuvântare!... Ne-am pus din nou în mișcare și în curând s-a întunecat. Am vrut să sun la conac să anunț că vom întârzia, dar mi-am dat seama că uitasem să printez rezervarea. N-a trecut mult și au sunat ei. Ne-au spus să nu ne grăbim, că ne așteaptă și ne-au urat să ajungem cu bine.

Dincolo de Ploiești, pe DN1, a fost și mai rău. Multe TIR-uri și camioane, ale căror roți ridicau valuri de apă și noroi, care ne împroșcau în permanență parbrizul. "The Road to Hell" îmi cânta repetitiv în minte... Numai că, așa cum se întâmplă deseori, drumul s-a transformat pe nesimțite într-unul de poveste, căci pe la Bușteni - Predeal - Pârâul Rece ningea liniștit și minunat, iar peisajul era pudrat tot cu zăpadă proaspătă!... După ce am trecut munții, s-a terminat și zăpada, dar și ploaia. Și iată-ne intrând în Bran, pe la vreo 9 jumate "trecute fix"!

N-a fost nevoie să punem GPS-ul, mă uitasem pe hartă și știam că din curba de dinaintea Primăriei, în dreptul Pensiunii Ana, se face spre stânga o stradă (Valeriu Lucian Bologa), apoi trebuie să o cotim pe prima la dreapta, pe Strada Festung, la capătul căreia vom găsi mândrețea de conac. Sunt și indicatoare pe care scrie "Conacul Brătescu" și dacă noi am nimerit din prima, pe întuneric, în halul de oboseală în care ne aflam, nu-mi pot imagina cum ar putea cineva să rateze!

Strada Festung este mai degrabă un drumeag de țară, neasfaltat și cu ceva gropi (pline de apă la momentul vizitei noastre), dar nu totalizează decât vreo 100 de metri, așa că nu-i un capăt de lume să-l străbați.

Am recunoscut locul din pozele de pe site și am staționat ușurați în parcarea pietruită, largă, din fața hotelului, alături de alte câteva mașini.

Am trecut de ușa de la intrare și, lăsând în dreapta o mică zonă de relaxare formată dintr-o canapea tapisată în culori calde și o măsuță, ne-am îndreptat spre mica recepție, unde un tânăr ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze și cu... o băutură de întâmpinare!... Ce-i drept, scria pe booking de aceasta, i-am spus și lui Tati că făcea parte deasemenea din beneficiile de client genius, dar el nu m-a crezut și a râs de mine: "Hai, Mami, du-te de-aici! Ce crezi c-o să-ți dea? Ceai de tei? " Iaca, nu era ceai de tei, era ori o pălincuță, ori o afinată, care ce prefera... (Ce rău îmi părea că n-am pus pariu cu Tati!) Am ciocnit cu gazda de bun-venit și, dintr-o dată, toată oboseala zilei a dispărut ca prin farmec!

Am completat formularul de cazare și apoi am fost conduși la camera noastră, camera cu nr. 1, la care se ajunge urcând câteva trepte în partea stângă a intrării. Este singura cameră de la acest nivel, de fapt un parter înalt, restul camerelor se află dispuse pe încă 2 etaje.

Ne-au fost prezentate facilitățile încăperii și, în timp ce eu mă tot minunam de ce vedeam, Tati s-a interesat dacă putem accesa restaurantul la aceste ore înaintate. (Aveam un plan de rezervă în caz contrar, un pachet de bruschete și o sticlă de vin de Cipru rătăcită prin portbagaj.) Tânărul a zâmbit din nou și a zis că da, desigur, oricum nu suntem ultimii oaspeți pe care îi așteaptă în seara aceasta!... Nu?!... Păi atunci să ne relaxăm, s-o luăm blând... Hai, să ne facem un pic comozi și venim!

Întâi inspecția de rigoare și ședința foto. Camera are două zone despărțite între ele printr-un perete incomplet îmbrăcat în cărămidă aparentă. Holul are ca unică piesă de mobilier un dulap de lemn închis la culoare, compartimentat cu rafturi și spațiu pentru umerașe.

Nu l-am folosit, șederea noastră a fost atât de scurtă, mai mult ne-ar fi luat să ne înșirăm hainele și să le strângem la loc. Le-am ținut în micile trolere cu care am venit, pe care le-am depozitat pe jos, de-o parte și de alta a patului. Nu-i frumos, dar nu ne-am bătut capul prea tare, la cât timp am petrecut noi în cameră...

Spațiul de dormit este intim și decorat cu gust. În mijlocul camerei tronează un pat imens matrimonial, din fier forjat vopsit în alb, îmbrăcat în așternuturi imaculate de damasc, brodate cu monogramă (un C delicat care se împletește cu un B burtos, sub care se înșiră ca mărgelele 4 steluțe). Aceeași monogramă o găsim și pe prosoape; că veni vorba, pe pat se odihnesc câte 2 prosoape de căciulă, unul mic și unul mijlociu; vom descoperi în curând și frații lor mai mari împăturiți frumos în baie.

O bucățică de cuvertură dungată acoperă un sfert din suprafața patului și regăsim în culorile ei calde aceleași nuanțe de roz ca și în florile draperiilor care acoperă ferestrele de lângă pat. Camera are 3 pereți spre afară, așa că are multe ferestre, ceea ce o face ziua foarte luminoasă. Aveam să constatăm că draperiile, atât cele înflorate, cât și celelalte crem-uni, își vor face treaba destul de bine și ne vor lăsa să dormim cât de cât... (Că oricum nu ne-a răbdat inima să dormim prea mult, nu de asta eram aici!) Despre danteluța cu care erau garnisite pe margini draperiile am zis?! Nu, n-am zis, dar zic acum.

De-o parte și de alta a patului străjuiesc 2 noptiere albe și ele, simple, cu doar o poliță și un sertăraș. Veioze reglabile pe fiecare dintre ele, ca și câte un corp de iluminat gen lumânare fixat în peretele de cărămidă aparentă din spatele tăbliei patului. Un alt corp de iluminat spânzură de tavan în mijlocul încăperii, frumos și el, o combinație de fier forjat și porțelan pictat, dar pe acesta aveam să-l descoperim abia a doua zi dimineață.

Vis a vis de pat, pe peretele ce-l prelungește pe cel incomplet, se află o piesă de mobilier vopsită în alb, care are rol de măsuță, dar care include într-un dulăpior un mic răcitor plin cu ceva lichide de hidratare, mai mult sau mai puțin alcoolizate.

Deasupra mesei, o oglindă-oglinjoară cu ramă albă, dantelată, dedesubt un taburet, iar alături, un prozaic coș de gunoi. cred că mai erau, răspândite prin cameră, și vreo 2 scaune cu spătar, tapisate în același material înflorat ca și draperiile. precum și mini-cuier cu picior, foarte util pentru pus chestii care nu vrei să se boțească (un alt cuier "normal", pentru agățat hainele în el, era fixat pe unul din pereți. Vreo 2 tablouri pictate (pictate pe bune, nu reproduceri) înveseleau fără să încarce spațiile dintre ferestre.

Pe jos parchet laminat închis la culoare, de bună calitate și foarte bine întreținut. Odată ce camera se încălzea, se încălzea și parchetul, astfel că n-am resimțit lipsa papucilor pe care îi uitasem acasă și pe care nu i-am găsit între dotări. De-o parte și de alta a patului, 2 mițoase albe, numai bune de scufundat picioarele desculțe în ele!

Ați putea spune: 3 pereți spre afară, deci cameră friguroasă. Fals! Temperatura se reglează de la un termostat de lângă ușă, ce-i drept, era setat la 22 de grade când am ajuns, dar am plusat cu vreo 2 grade și a fost numai bine, cele 3 calorifere fiind atât de fierbinți, că nu puteai ține mâna pe ele.

Din categoria: "mărunte, dar importante": întrerupătoare lângă pat, de unde poți acționa toate sursele luminoase din încăpere. Prize în spatele noptierelor. Wi-fi-ul avea să mai scârțâie din când în când, lucru ne-esențial pentru noi când ne cazăm în scop de vacanță.

Baia destul de spațioasă, beneficiind de dotări de excepție. Chiuveta încastrată într-un corp de mobilier închis la culoare, asortat cu robineții retro de culoarea bronzului. În spatele acestui ansamblu, o oglindă mare, încadrată de o ramă din plăci de faianță desenate frumos. Într-un coșuleț de plastic dantelat, consumabile de bună calitate, chiar am încercat șamponul: bun. Alături, suporturi de prosoape, coș de gunoi din inox și tron. După - cabina de duș. Pardoseala băii seamănă cu cea a camerei, fiind dintr-un lemn impregnat și tratat astfel încât să reziste la umezeală.

Am servit ambele cine la restaurant, care se află la parterul hotelului, în stânga recepției și, desigur, micul dejun care era inclus în preț. Restaurantul este, deasemenea, un loc plăcut și cald, la figurat, dar și la propriu, beneficiind de un șemineu modern și foarte eficient.

Pereții sunt o combinație reușită de lemn închis la culoare, var alb și cărămidă aparentă. Scaunele sunt tapisate cu un material în nuanțe delicate de crem, liliachiu și galben-pal. Peste tot sunt decorațiuni de tot felul: flori naturale, vase tradiționale românești și nu numai, miniaturi de corăbii, fotografii de epocă; pare un talmeș-balmeș la simpla lor enumerare, dar nu este în realitate, căci spațiul e aerisit și privirile nu sunt deranjate câtuși de puțin. Am admirat și 2 manechine îmbrăcate în port național brănean, extrem de frumos! A! Există și un pian, cred că e funcțional.

În prima seară am comandat "ceva mai ușor", fiind orele înaintate, respectiv bulz la cuptor Tati și șnițel de porc Mami. Plus o salată de murături și 2 beri, 66 lei. "Le-am cântat" cu drag mângâiați de luminile jucăușe ale șemineului, ne-am relaxat și am îndreptat din nou un gând recunoscător către Cer.

A doua seară am apucat să mâncăm la o oră mai normală, alături de alți turiști, majoritatea locatari ai conacului. Tati a încercat tigaia picantă, un fel de tocăniță de fapt, iar eu pomana porcului cu mămăligă. Mâncare sănătoasă, ce mai! Plus 2 beri, 78 de lei. A!

Am uitat să spun că Tati a mai dorit o pălincuță din aceea, "de întâmpinare", pe care am primit-o tot din partea casei, deși am specificat că vrem să plătim. (A doua oară nu mai avem tupeu, clar!) Servire ireproșabilă, din partea unui tânăr și mai tânăr decât cel de la recepție. Note de plată puse pe cameră, astfel că am putut plăti la final totul, cu cardul, fără nicio problemă.

Micul dejun... O, micul dejun de la Conacul Brătescu! Păi, cum să vă zic, dacă-ți pui mintea și doar guști din tot ce ți se oferă, poți sări lejer peste masa de prânz! Mi-a fost jenă să fotografiez platourile întinse, așa că o să vorbesc din amintiri (și amintirile mă chinuiesc, vorba cântecului).

Așa că aveți milă și lăsați-mă să enumăr repede: brânză de vreo 3 feluri, guguloaie de brânză, ardei umpluți cu cremă de brânză, mezeluri de n-șpe soiuri, file de porc gătit, ruladă de porc și de pui, mini-șnițele de pui, chifteluțe de-ălea rotunde și bune:P, măsline (doar 2 neamuri, verzi și negre), unt, dulceață de casă (4-5 sortimente), lapte, iaurt simplu, iaurt cu fructe, suc de portocale (din cutie; bine, bleah), ouă fierte, ouă umplute, cârnați de casă, legume (roșii, ardei, ceapă roșie), fructe (mere, kiwi, banane, portocale) și... probabil că am mai uitat câte ceva, dar... îndurare! A, și la sfârșit obligatoriu ceva dulce, de casă, gen plăcintă cu iaurt!

Întâi și întâi ești întrebat (de același tânăr timid și serios, mult prea tânăr) dacă dorești ceai sau cafea. Cafea, normal! De care? Espresso, capucino, americană? ... Espresso! Dublu, vă rog, dacă se poate! , m-am precipitat eu în timp ce-mi masam nervos tâmplele care-mi zvâcneau! (E reacția mea obișnuită la stress, după o zi horror, mă doare capul abia a doua zi - violent, migrenoid!).

"Dacă nu-mi trece cu cafea, trebuie să iau un algocalmin" îl anunț pe Tati, care știe astfel că situația chiar e gravă. Cafeaua vine, aburindă și parfumată, mâncarea e bună și ea, atmosfera caldă și intimă, soarele a început deja să destrame norii, se anunță o zi minunată; nici nu-mi dau seama când durerea a plecat!

După micul dejun, am constatat că hotelul dispune și de alte facilități, precum o sală unde "se pot juca sporturi", gen ping-pong sau darts (cred că așa se zice). Am remarcat și că se lucrează la o terasă exterioară în prelungirea "sălii de sport", probabil până la vară o să fie gata. Doamne, mă și imaginez savurându-mi cafeluța de dimineață și berula de seară cu privirile pierdute în peisajul de vis ce încojoară conacul!

Am anunțat că duminică dimineața trebuie să plecăm devreme (Tati avea de prins un avion în jurul prânzului) și au fost de acord să devanseze micul dejun cu jumătate de oră. În concluzie: oameni flexibili, inteligenți, muncitori! Zău dacă nu merită să povestești despre ei! Și, ca să închei, voi cita din pliantul lor de prezentare: "Scopul nostru este simplu: vrem să vă reîntoarceți la noi. Credem că o cameră confortabilă cu un mic dejun excelent și un zâmbet prietenos este cheia unui sejur cât mai plăcut. "

E cineva care nu e de acord? Pe noi ne-au câștigat deja, ne vom reîntoarce!

---

VIZUALIZĂRI: 3003 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI