Toamnă frumoasă la Bârlad!

TIPĂREȘTE

Toamnă frumoasă la Bârlad!

Acum mulți ani am fost pentru prima dată la Bârlad, adică în urmă cu cca 25 de ani. De atunci am fost aproape în fiecare an, poate chiar de mai multe ori. Mi-a plăcut dintotdeauna. Poate pentru că e mai mic și mai liniștit decât Brașovul, pentru că este verde, cu parcuri frumoase, cu oameni primitori și calzi.

Zilele astea am fost din nou, după o absență de un an și ceva, l-am regăsit frumos, împodobit de toamnă, în culorile calde, maronii, iar o plimbare prin oraș aproape de apus, mi-a oferit ocazia să-mi reamintesc de ce îmi place Bârlad-ul.

Fără să fiu pregătită pentru un traseu anume, am hoinărit doar pe străzi, am admirat case vechi și frumoase, sau clădiri mai noi, parcuri, am fost prin centru, am revăzut Biserica Domnească, Adormirea Maicii Domnului, care mi-a trezit emoții, pentru că fix cu 24 de ani mai devreme, ne căsătoream religios în această biserică.

Despre această biserică, acum declarată monument istoric, pot să vă spun că este ctitorită de Vasile Lupu, în 1636, chiar pe locul unei alte biserici atribuite lui Ștefan cel Mare din sec. XV.

Între anii 1804-1827 a fost reclădită din temelii, din cauza unui cutremur ce a distrus în totalitate clădirea, apoi a fost reconstruită de la nivelul ferestrelor între 1840-1842, atunci când s-a adăugat și pridvorul. În 1867 a fost adăugat veșmântarul, iar turnul clopotniță între 1938-1943, iar în aceeași perioadă, în interior se refac picturile în ulei.

Ca și structură, este o biserică de plan dreptunghiular, cu absida altarului semicirculară, acoperită cu o semicalotă, turnul clopotniță în vest, naosul este cu calotă pe pandantivi, iar pronaosul cu boltă semicilindrică. Un clopot de cca 2000 de kg, s-a păstrat în turn, care datează undeva din 1776.

Și acum clădirea este în reconstrucție.

Între anii 1803-1860, în chiliile de pe lângă biserică, exista o școală în limba moldovenească și greacă. Pentru mult timp, Biserica Domnească avea să joace un rol important nu numai în propovăduirea credinței strămoșești ci și a luminii cărții. Se preda atât învățătură laică cât și catehism și cântări bisericești. Chiar dacă ulterior au apărut și alte școli, pentru foarte mult timp, școlile de aici au reprezentat elita.

La 1 septembrie 1832, ia ființă prima școală de băieți, ce avea 50 de elevi, condusă de un dascăl cu pregătire specială de Pedagogie, Ioan Zăhărescu.

Despre istoria Bârladului, se spun multe, ca de exemplu, fiind o străveche vatră de cultură românească și unul din primele așezări din Moldova. Prima datare, după unii istorici ruși ar fi prin sec. XII. Sigur că s-a dezvoltat mai apoi în sec. XIII, dar în special în prima parte a sec. al XIV-lea, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare sau Petru Rareș.

Epoca medievală aduce din nou prosperitate, mari vornici cum ar fi Vasile Lupu, Ieremia Movilă devin domni, apoi sunt marii cărturari: Grigore Ureche, Miron Costin, Nicolae Costin, aduc un avânt culturii, iar membrii ai familiilor Sturdza, Miclescu, Palade, dețin moșii în zona Bârlad-ului. Crește și populația orașului, iar epoca modernă aduce consecințe pozitive asupra mediului economic și politic, dar mai ales cultural. Aici voi pomeni numai de mari oameni politici, cum ar fi Alexandru Ioan Cuza (1820-1873) primul domnitor al României moderne, născut la Bârlad ori Manolache Costache Epureanu (1820-1880), fost prim-ministru, ministru, diplomat, organizatorul Partidului Conservator și nu în ultimul rând Gheorghe Gheorghiu-Dej, născut în 1901 tot la Bârlad, secretar general al PCR, președinte al României între 1961-1965.

Voi încheia spunând că mari personalități culturale s-au născut aici, în acest oraș, Bârlad, iar dintre aceștia amintesc doar pe Nicolae Tonitza, N. D. Cocea, Elena Farago, Victor Ioan Popa, Marcel Guguianu sau sportiva-gimnasta Andreea Răducanu.

Sursă de inspirație: Bârlad-fragmente monografice, de Oltea Rășcanu Gramaticu.

Acum că v-am plimbat puțin prin istoria locului, vă voi plimba puțin pe străzile din oraș, începând cu clădirea Primăriei, aflată peste drum de Biserica Domnească.

În spatele primăriei, pe strada Vasile Lupu, stă „pitită” o frumoasă biserică, Sfântul Dumitru, o biserică foarte veche, construită în 1692, refăcută în 1747. În 1850, biserica a ars, apoi 30-40 de ani mai târziu a fost afectată de cutremure. Reparațiile s-au executat prin anii 1894-1896.

Spuneam că este pitită, deoarece turla bisericii se vede chiar din fața primăriei, dar biserica în sine, este „protejată” de brazi înalți, oferindu-i parcă și mai multă intimitate.

Parcul din centru, din spatele Bisericii Domnești, scuarul din fața Hotelului Moldova, este amenajat acum cu plante decorative, cu bănci, cu un teren de joacă pentru copii, iar între cele două benzi de circulație din fața primăriei stă statuia lui Alexandru Ioan Cuza, veghind parcă la bunul mers al lucrurilor. În micul sens giratoriu din fața primăriei o frumoasă fântână arteziană, aduce un plus de modernism locului atât de încărcat de istorie.

În partea opusă primăriei, este Casa de Cultură George Tutoveanu și Sala de expoziții-Galeria de Artă Nicolae Tonitza.

Revenind la Biserica Domnească, ca punct de reper, am luat-o pe bulevardul Republicii ce duce în oraș, trecând prin fața cinematografului Victoria pe dreapta, apoi prin fața clădirii superbe, cu coloane, a hotelului Premier, fost sediu al băncii române, iar la stradă alte câteva clădiri vechi, tare frumos restaurate astăzi. Am luat-o spre dreapta, pe strada Transilvaniei, ajungând la Pavilionul Expozițional Marcel Guguianu, dar fiind sâmbătă seară, am admirat doar sculpturile din curtea instituției.

De aici am traversat pe strada Vasile Pârvan, mergând către Muzeul cu același nume, găzduit într-o clădire imensă, Palatul Central, cum este cunoscut, o bijuterie arhitectonică, monument de secol XIX, fost sediu al Prefecturii Județului Tutova. Muzeul a fost înființat în 1914, dar abia în 1957 primește numele de Vasile Pârvan.

Au existat aici secții de istorie, arheologie, numismatică, pinacotecă, iar în 1956 ia ființă și secția de științe ale naturii. De-alungul timpului, colecțiile s-au dezvoltat prin donația unor oameni de seamă, iar în 1993 s-a deschis și Muzeul Colecțiilor, aflat peste drum de acesta. Muzeul mai deține și alte sedii, cum ar fi cele din Casa Sturdza- casă din 1818, Casa Miclescu-casă de sec. XIX cu piese importante de arheologie și numismatică.

Din 2006 s-a deschis un Observator Astronomic, iar din 2009 un Planetariu.

La ora la care noi am fost acolo, la muzeu, nu am putut decât să admirăm clădirea, sub razele calde ale soarelui, care învăluia așa de plăcut zidurile. Am pozat cele câteva piese de muzeu, expuse afară, pe peluză, sau sub cupola intrării.

Am înconjurat clădirea, ajungând pe latura cealaltă, unde se află Teatrul Victor Ioan Popa, în parcul cu aceeași nume.

Primele mărturii de existență teatrală la Bârlad, sunt din 1860, atunci când elevi ai școlilor din Bârlad, joacă diferite piese de teatru, dar primul spectacol oficial se joacă abia în 1955, iar în 1956, teatrul primește numele lui Victor Ioan Popa, om de cultură, născut la Bârlad. Piesa prezentată: Tache, Ianche și Cadâr.

Parcul teatrului, pe o suprafață de 6500 m pătrați, se numește așa tot din 1956, când arhitecți, peisagiști și sculptori, conlucrează pentru a creea un loc special, frumos. Două fântâni arteziene, numite Soare, alte patru sculpturi sunt realizate de Marcel Guguianu.

În 1994, s-a dezvelit bustul lui Mihai Eminescu, o lucrare în bronz a lui Ion Irimescu. Iar din 2013, putem admira și statuia lui Marcel Guguianu.

În 2009, s-a făcut ultima reamenajare, aleile sunt frumos conturate, sunt spații de joacă pentru copii, multe bănci pentru odihnă, mulți copaci, care s-au îmbrăcat în haină de toamnă, așternând și pe jos un covor de frunze arămii.

Floricele de toate culorile surâd în soare, iar plimbarea prin parc este o reală plăcere.

Revenim din parc pe strada Republicii, exact peste drum de Palatul Telefoanelor și fostul sediu al Băncii Agricole și cotim pe strada Mihail Kogălniceanu, unde văd din nou alte case frumoase, cum ar fi Casa Șaraga, pe stânga, sau Casa Ioan Dumitrescu, pe dreapta, fost sediu al Casei pionierilor, acum ușor în paragină. Mai departe tot pe dreapta, o altă clădire frumoasă și veche, Casa Teodor Cerchez, construit la sfârșit de secol XIX, actualmente școală de artă, Nicolae Tonitza.

Ajungem pe strada Epureanu, un bulevard larg, mărginit de plopi înalți, cu case vechi, altele frumos renovate, apoi pe stânga este Capela Sfântul Stelian, în incinta foste școli de fete, N. Roșca Codreanu, actualmente casă de copii.

N. Roșca Codreanu, a fost un mare filantrop, un mare susținător al emancipării femeilor, într-o epocă în care nu se privea cu ochi bun acest lucru, iar el este chiar fratele lui Gheorghe Roșca Codreanu, cel care a înființat Colegiul care îi poartă numele, aflat la câțiva pași de casa de copii.

Am trecut pe lângă statuia lui N. Roșca Codreanu, aflat în fața instituției, ca un supraveghetor peste timp, al creației sale.

Printre blocuri de locuințe, mai zăresc case importante, ascunse într-o vegetație bogată, oarecum neglijată, așa cum este Casa Armeanu, construită acum un secol, dar care de abia se mai zărește printre ramuri și crengi.

La câțiva pași, colț cu strada Cetinii, este Casa Silvian, actualmente Casa Căsătoriilor, construit în primii ani ai perioadei interbelice de inginerul Silvian, casă care în perioada comunistă a funcționat ca și casă de oaspeți a P. C. R.

Dacă ne continuăm drumul pe bulevardul Epureanu ajungem cu siguranță la Grădina Publică, un loc foarte frumos, aerisit, pe care l-am îndrăgit de la prima vedere. Are o suprafață de aproximativ 17 hectare și este cea mai veche zonă verde din oraș. În incinta grădinii publice este un teatru de vară cu cca 150 de locuri, sunt locuri de joacă pentru copii, terenuri de sport, cu nocturnă, teren de tenis, mese de șah și table pentru amatori.

Pentru cei care prețuiesc arta, au ocazia să vadă sculpturi de Ion Vlad cu statuia lui George Enescu, bustul lui Alexandru Vlahuță sau Grupul statuar Ion Luca Caragiale povestind copiilor.

Pe timpul verii, foișorul special amenajat vă invită la concerte de fanfară și nu numai.

Puteți să vă odihniți pe bănci, pe aleile cu multe flori frumoase, să respirați un aer înmiresmat de la arborii veșnic verzi, ori să priviți minunata coloratură a toamnei.

Ori puteți alege să vizitați Grădina Zoologică aflată tot în incinta grădinii publice. Grădina este înființată încă din 1959, are destul de multe exemplare, cu pavilioane destinate reptilelor, păsări exotice, mamifere, sau maimuțe.

Program de vizitare:

marți-duminică

10.00-19.00

luni-închis

tarife:

2 lei copii sau grup organizat

4 lei de persoană.

De v-am făcut o invitație, sau de aveți a trece prin Bârlad, mai cu seamă toamna, mie atunci îmi place cel mai mult, poftiți, puteți vedea și găsi locuri frumoase!

Până atunci vă invit la câteva poze.

Webmaster, o rugăminte muzicală de toamnă

youtu.be/5udGNntXA5M

mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 910 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI