Lacul Sfânta Ana - o dorință îndeplinită!

TIPĂREȘTE

În vara acestui an ne-am plimbat mult prin țara noastră. Ne-am schițat de acasă itinerarii de vacanță, încercând să îmbinăm destinațiile în care am mai fost cu alte ocazii și unde ne-am simțit bine cu alte destinații în care aveam să ajungem pentru prima oară. Din cea de-a doua categorie a făcut parte lacul Sfânta Ana, un loc unde ne propusesem să ajungem de câțiva ani. Și iată că într-o zi frumoasă de august ne-am îndeplinit această dorință mai veche.

Cunoșteam despre Sfânta Ana că este singurul lac vulcanic din România, aflat pe raza județului Harghita. ”Așezat în craterul unui vulcan stins denumit Ciomatu Mare, lacul se află în masivul Puciosu, la o altitudine de 946 de metri. S-a estimat că ultima erupție vulcanică a avut loc în urmă cu mai multe zeci de mii de ani.” (conform wikipedia) Nu mai insist cu alte detalii știintifice, ele putând fi lesne consultate pe internet din mai multe surse.

Cu o zi înainte de a merge în vizită la lacul Sfânta Ana, am consultat prognoza meteo întrucât intenționam să petrecem câteva ceasuri bune acolo; aflasem că se poate face plajă pe malul lacului (nu strică niciodată un bronz de munte, oricât de mult te prăjești înainte pe nisipul de la mare) și ne propusesem să dăm și un ocol lacului pe traseul amenajat în acest scop. Informațiile de la meteo fiind favorabile, a doua zi în jurul orei 09.00 ne aflam în localitatea Bixad pe DN 12, la intersecția cu drumul către lacul Sfânta Ana și către stațiunea Balvanyos; conform indicatoarelor existente, din acel loc mai trebuie parcurși 17 kilometri până la Sfânta Ana. Asfaltul pe acest drum secundar este deteriorat, pe anumite porțiuni am rulat cu viteză foarte mică, însă am putut admira pajiștile întinse și pădurile aflate la început în depărtare. Drumul a intrat la un moment dat în pădure și am rezistat tentației de a coborî și de a ataca tufele de zmeură care se vedeau pe margine; ne doream să sosim cât mai repede la Sfânta Ana.

Am ajuns la o nouă intersecție, unde un alt indicator ne-a îndrumat spre stânga, informându-ne că până la destinația noastră mai aveam de parcurs 7 kilometri. Această ultimă porțiune de drum a fost asfaltată de puțin timp, așa că a fost relaxant să șerpuim în urcare prin pădure până într-un loc unde nu sunt copaci pe partea stângă, de acolo deschizându-se o priveliște grozavă asupra împrejurimilor. Am oprit pentru câteva minute și pentru mai multe poze, remarcând în apropiere un grup de vânzători care ofereau contra cost mure sau zmeură la pahar. Tot în acel loc pe marginea drumului există niște panouri care fac referire la o taxă ce trebuia achitată dacă doream să mergem mai departe, însă nu am văzut pe nimeni care să o solicite și alți șoferi nu au oprit acolo, așa că nu ne-am bătut prea mult capul cu asta și am continuat și noi drumul... Ne-am gândit că taxa se achită mai aproape de lac și așa a fost. După două-trei minute, copacii s-au rărit și am observat câteva construcții, dar și niște corturi instalate în stânga pe un teren îngrădit; în fața noastră pe șosea erau oprite patru mașini, iar un bărbat cu ecuson la gât trecea prin dreptul fiecărui autoturism oferind câteva explicații despre coborârea spre lacul Sfânta Ana și încasând taxa de acces.

Am avut de ales între două variante pentru a ajunge la lac: fie parcam mașina în apropiere și plăteam câte 5 lei de adult pentru a coborî pe jos (cam un kilometru și jumătate, după spusele bărbatului cu ecuson), fie mai plăteam alți 10 lei pentru a coborî cu mașina în parcarea amenajată lângă lac (ni s-a spus că acolo jos este deja aglomerat). Am optat să coborâm cu mașina, așa că am achitat în total 20 de lei.

După o nouă serie de serpentine la coborâre, am ajuns în apropierea parcării... spun în apropiere, întrucât parcarea era plină și am fost nevoiți să lăsăm mașina pe marginea drumului, la aproximativ 100 de metri de parcarea propriu-zisă. Aglomerație mare! Deh, zi frumoasă de vară, lumea în concediu, ce să-i facem?!

Am luat repede din portbagaj rucsacul cu sticla de apă și câteva gustărele plasate acolo strategic pentru mai târziu, am înșfăcat și rogojinele și prosoapele de plajă, astfel că în câteva minute ne aflam la plajă pe marginea lacului. Ne-am amplasat strategic tabăra către marginea zonei amenajate pentru plajă întrucât era mai puțin aglomerat. Apa limpede și călduță a lacului ne-a îndemnat să o testăm pentru câteva reprize scurte de bălăceală, ceea ce am și făcut!

Întrucât nu am răbdare să stau ore în șir nemișcat la soare, am explorat puțin împrejurimile. Nu departe, la marginea pădurii erau amplasate un chioșc și câteva mese care au fost ocupate mai tot timpul în ciuda faptului că oferta comercială era subțire, iar prețurile mari. Ca să exemplific cele scrise, o sticlă de bere Ciuc la 0,33 litri – 9 lei, Pepsi la 0,5 litri – 8 lei sau diverse sortimente de chipsuri la pungi medii – 5 lei. Am mai văzut cornuri, alune, apă minerală și câteva sortimente de tărie, cam atât se putea cumpăra de acolo. În fine, recomandarea mea este să vă aprovizionați din alte locuri înainte de plecare atunci când veți decide să mergeți la Sfânta Ana!

În dreptul acestui chioșc, pe marginea lacului, există un ponton asaltat de doritorii de fotografii. Am așteptat puțin până am reușit să ajung acolo, însă a meritat pe deplin, astfel că le-am făcut semn și alor mei să vină pentru câteva clipe. Bancuri întregi de peștișori înotau în apropiere, spre încântarea adulților, dar mai ales a copiilor!

Lângă ponton erau ancorate mai multe bărcuțe albe în interior, însă lipsa vâslelor și gunoaiele aduse probabil de vânt în câteva dintre ele erau semne evidente că nu au mai fost folosite de ceva vreme. Păcat, ar fi o atracție în plus pentru cei care merg acolo...

Cam pe la 11.30 am decis să ne retragem de pe plajă către umbra copacilor din apropiere. Nu de alta, dar parcă nu doream să ne alegem cu ceva arsuri ale pielii, mai aveam câteva zile de concediu în față de care voiam să ne bucurăm! Venise momentul și pentru o mică gustare, mai ales că bălăceala și aerul curat de munte ne-au dat poftă de mâncare. După ce am terminat de ronțăit merindele din rucsac, eu am plecat să duc la mașină rogojinele și prosoapele de plajă, pentru că voiam să dăm un ocol lacului, iar respectivele obiecte ne-ar fi încurcat în plimbarea noastră.

Am plecat apoi la plimbare către dreapta lacului, acolo existând o altă zonă în care oamenii stăteau la plajă profitând de lipsa copacilor de lângă mal. Tot acolo, în acea poieniță, lângă pădure, se observa silueta unui lăcaș de cult. În câteva minute ar fi trebuit să parcurgem cele câteva sute de metri până la capela respectivă, însă atenția ne-a fost reținută de tufele tot mai dese de zmeură pe care le-am remarcat printre copacii din partea dreaptă a poieniței. Și dacă la început am cules doar pentru a mânca pe loc, la un moment dat ne-am hotărât să strângem într-o punguliță ceea ce culegeam, mai ales că cel mic declarase răspicat ”Nu mai pot! ” În aproximativ jumătate de oră am reușit să adunăm mai mult de un kilogram de zmeură gustoasă, făcându-i concurență serioasă lui Moș Martin, cu care nu ne-am întâlnit printre tufele din pădure, spre norocul nostru! Și ca să vedeți că am strâns-o cu folos, să știți că o mare parte din zmeura culeasă s-a transformat într-o zmeurată pe cinste! Bine, nu așa singură peste noapte, ci amestecată cu ceva zahăr de la magazin și cu un litru și jumătate de țuică de prune, licoare pe care tot o plimbam în portbagaj fără vreun scop anume de ceva vreme. Așa că acum, în timp ce scriu, sorb o înghițitură în cinstea voastră, a celor care ați ajuns aici cu citirea articolului meu și încă nu v-ați plictisit! :)

Considerând că am petrecut suficient timp deja la cules de zmeură, ne-am îndreptat agale spre capela de la marginea pădurii. Pe un panou informativ din apropiere am lecturat un scurt istoric al capelelor de la lacul Sfânta Ana (pentru că în trecut au fost două capele în apropiere); cea care există și astăzi este capela Sfânta Ana, menționată documentar într-o înregistrare din anul 1562. Acest lăcaș de cult a fost reconstruit de câteva ori de-a lungul timpului, ultimele lucrări de renovare fiind executate în 2007.

Cealaltă capelă a purtat hramul Sfântului Ioachim. Datând tot din secolul al XVI-lea, capela a fost distrusă la un moment dat, iar fundația sa a fost descoperită în vara anului 1977 de către un grup de seminariști veniți la Sfânta Ana special pentru acest lucru. Credincioșii din zonă s-au angajat să reconstruiască această capelă, dar până acum nu au fost începute lucrări în acest sens.

Nu am putut intra în capela Sfânta Ana întrucât ușa din fier forjat era închisă cu lacăt, însă am aruncat o privire înăuntru printre gratii, remarcând interiorul modest al lăcașului de cult. În apropierea capelei se află o cruce înaltă fixată într-un soclu cimentat, precum și o scenă folosită probabil cu ocazia anumitor evenimente.

Am plecat de lângă această capelă și am continuat plimbarea noastră în jurul lacului. Așa cum am mai spus, copacii rari de pe această parte a lacului permiteau activități precum plaja și îmbăierea (la fel ca și în zona unde stătusem noi mai devreme). Tot aici, câțiva tineri veniseră mai pregătiți decât toți ceilalți, așa că în apropiere pe vreo două grătare carnea sfârâia de mama focului, zgândărind probabil nările tuturor! Mi-a plăcut faptul că din loc în loc erau amplasate niște cutii din scândură prevăzute cu saci pentru colectarea gunoiului, astfel că era curățenie!

Am mai remarcat faptul că, începând cam din această zonă, apa lacului nu mai era perfect limpede, căpătând o nuanță roșiatică, accentuată pe alocuri probabil de culoarea sedimentelor depuse pe fundul apei. Pas cu pas am avansat pe potecă, lăsând în urmă agitația din zona de plajă; ne-am mai întâlnit pe traseu și cu alte grupuri de turiști, dar în general a fost liniște și răcoare... o răcoare mult dorită într-o zi de vară, tot așa cum în aceste zile mohorâte ne-ar plăcea să mai fim răsfățați de niște raze călduroase de soare. Am făcut mai multe popasuri scurte pentru a savura această frumoasă plimbare, iar aparatul fotografic și-a făcut și el treaba cu vârf și îndesat – ne-am întors acasă cu peste 300 de fotografii care să ne amintească de această frumoasă ieșire în natură la lacul Sfânta Ana.

În timp ce am dat ocol lacului, am întâlnit mai multe cruci amplasate din loc în loc, simbolizând un drum al crucii (din câte ne-am putut da seama). Crucile sunt numerotate, una dintre ele aflându-se chiar în apa lacului, aproape de mal. Cu tot cu timpul petrecut la cules de zmeură, plimbarea noastră în jurul lacului a durat mai mult de două ore, însă cred că o oră de mers lejer ar fi suficientă pentru acest traseu dacă nu faceți pauze mari. Noi însă nu am vrut să ne grăbim deloc, am admirat fiecare crenguță, fiecare floricică pe care am întâlnit-o și fiecare buștean, dorindu-ne să prelungim cât mai mult șederea noastră acolo.

În cele din urmă am revenit pe porțiunea de plajă unde ne bronzasem mai devreme, ne-am mai înmuiat încă o dată picioarele în apa limpede a lacului și am pornit agale pe scurta alee către parcare. Acolo era aglomerație mare și am aflat că de sus nu se mai permitea deocamdată coborârea către lac cu mașina, până când zona nu avea să se mai elibereze.

Ne-am urcat în mașină, am mai oprit o singură dată pe drum pentru câteva fotografii și apoi am parcurs drumul de întoarcere urmând aceeași rută ca dimineață, doar că în sens opus. Îmi amintesc faptul că la intersecția cu DN 12 din localitatea Bixad am ajuns puțin după ora 16.00, așadar am petrecut aproximativ șase ore frumoase la Sfânta Ana, lacul vulcanic pe care ne-am dorit atât de mult să-l vedem în realitate.

Ajuns la sfârșitul acestui articol, mi-aș permite să fac și câteva recomandări pentru cei care doresc să viziteze zona lacului Sfânta Ana:

-În primul rând, este indicat să aruncați o privire la prognoza meteo pentru ziua respectivă, lacul se află într-o zonă de munte și vremea se schimbă ușor. De exemplu, în ziua când noi am mers acolo erau anunțate în zonă câteva averse pentru după-amiaza respectivă și vreau să vă spun că pe la ora 16.30 ajunsesem în Băile Tușnad, moment în care a început o ploaie torențială venită parcă de nicăieri; această ploaie a continuat mai potolit până pe la ora 21.00, așadar meteorologii nu se înșelaseră.

-Pe timpul verii luați-vă cu voi costumele de baie și prosoapele de plajă. Apa lacului este caldă și limpede, iar nisipul de pe fundul apei este fin. Este păcat să nu profitați de o repriză de bronzat și de bălăceală dacă tot ajungeți acolo.

-Prin pădure, în special în apropierea celor două zone unde se poate face plajă, terenul este ”minat” datorită faptului că toalete există doar lângă parcare și acelea sunt adevărate bombe ecologice. Așadar, nu culegeți zmeură pe acolo, ci prin alte locuri – sunt suficient de multe zmeurișuri în jurul lacului.

-Dacă tot am scris despre zmeură, noi am cules din zmeurișurile aflate în poienița din coada lacului, nu departe de capela Sfânta Ana. Am intrat câțiva metri în pădure, însă trebuie să vă spun că am avut momente când am tresărit la fiecare zgomot, deoarece știam că zona este frecventată de urși. Există și panouri de avertizare în acest sens amplasate fie pe copaci, fie chiar pe coșurile de gunoi instalate în zonele de plajă. Am avut noroc pentru că Moș Martin nu s-a arătat, însă nu se știe niciodată...

-Cei care plănuiesc un sejur de mai multe zile la Băile Tușnad sau în zona Balvanyos trebuie să știe că lacul Sfânta Ana nu este singura atracție importantă de acolo; în apropiere se poate vizita tinovul Mohoș, un fel de mlaștină formată în craterul unui alt fost vulcan din zonă. Un articol interesant despre tinovul Mohoș a scris în urmă cu vreo două luni userul Utube. Noi nu am vizitat tinovul, însă a intrat pe lista de priorități pentru sejururile viitoare.

-Dacă tot am amintit despre stațiunea Băile Tușnad, trebuie să precizez că pornind de acolo se poate ajunge pe un traseu prin pădure la Sfânta Ana. Traseul este marcat cu o cruce roșie și are o durată de 3 ore (conform unui indicator din stațiune) – așadar se recomandă celor care au o condiție fizică excelentă, gândindu-ne că trebuie parcurs tot pe jos și drumul de întoarcere. Deasemenea, nu trebuie nici în acest caz ignorate avertismentele ”Zonă frecventată de urși!”

-Nu în ultimul rând (chiar dacă am mai precizat în conținutul articolului) aprovizionați-vă înainte de a ajunge la lac! Apelați și la o lădița frigorifică dacă intenționați să petreceți o zi întreagă la Sfânta Ana! Chioșcul de lângă lac are produse puține și scumpe!

-Să nu uit – încărcați-vă înainte acumulatorii aparatelor fotografice pentru că zona este superbă și veți fi cu siguranță tentați să realizați multe poze!

În încheiere, vă doresc tuturor călătorii plăcute în continuare!

---

VIZUALIZĂRI: 3907 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI