Baile Csiszar sau comoara ascunsa din Balvanyos

Dacă nu ţi se spune, chiar nu ai de unde să ştii că cea mai de preţ bijuterie a Băilor Balvanyos este ascunsă bine de ochii privitorilor …. Din faţa Pensiunii “La Cetate”, un drum de pămînt aparent nevinovat porneşte în sens invers relativ paralel cu cel care coboară din pasul Turia, pentru a sui pe Muntele Csoma. După o scurtă porţiune trece peste un pod şi apoi pare că se înfundă, dezamăgindu-i la prima vedere pe cei doritori de a merge mai departe. Imediat după pod, spre stînga nişte scări duc spre o pajişte la periferia căreia se iţesc cîteva vile în paragină. Ai merge mai departe, dar pare că nu ai de ce …. Te întorci în faţa pensiunii “La Cetate” şi studiezi panourile de informare. Mda, parcă s-ar vedea ceva drum, un marcaj cu cruce albastră şi o adnotare “Csiszár Fürdö”, dar la urma urmei privirea îţi este atrasă de notaţiile cu roşu din aria de nord a Muntelui Puturosu. Întorci aşadar spatele intenţiilor de dinainte fără să ştii că ai ratat ce are Balvanyos mai de preţ …

Povestea – romanţată – spune că pe la 1889 un nobil maghiar pe numele lui - Csiszár Dénes, obosit fiind de o vînătoare prin părţile locului ca să se odihnească a cerut un scaun şi, când l-a înfipt în pământ a ieşit apă. Astfel a fost descoperită zona de izvoare minerale cu proprietăţi curative situată la sud -vest de Muntele Cetăţii. Fiind un om de afaceri isteţ, şi-a dat seamă că acele ape carbogazoase sunt valoroase şi a cumpărat pămîntul din zonă de la baronii din Turia. După propriile planuri şi pe propriul lui buzunar a început să construiască ceea ce va fi mai tîrziu cunoscut drept Băile Csiszár. O salbă de izvoare folosite atît în cură internă - uşor carbogazoase, feruginoase, sulfuroase şi oligoradioactive, cît şi în cură externă sub forma mai multor bazine cu apă minerală conţinînd fie sulf, acid carbonic şi alaun ori clor şi fier, constituie coloana vertebrală a staţiunii. Izvoarele se află în cea ma mare parte pe dreapta pârâului Csiszár, între acesta şi Pîrîul Cserepes.

Pentru a ajunge, folosim fie drumul de care am vorbit şi care de fapt suie pe platoul înierbat menţionat mai sus, fie o luăm mai bine pe scările din stînga podului. Dacă o luăm pe scări, după ce traversăm pajiştea admirînd panorama Muntelui Cetăţii şi a staţiunii Balvanyos (de fapt a “cartierului” de nord cunoscut anterior sub numele de Băile Várpad), trecem de cîteva vile părăsite – aflate în paragină şi reîntîlnim drumul de pămînt, pe care ne angajăm în continuare în ascensiune. În principiu folosim traseul cu cruce albastră care porneşte din faţa pensiunii din centru.

În scurtă vreme pe dreapta găsim primele izvoare – pe dreapta Jordán şi puţin mai încolo pe stînga Zsófia. Mai sus încep bazinele, primul pe care îl găsim este Timsós, urmat de Mofetă şi apoi de Baia cu Ciocolată – numită astfel datorită culorii roşu-maroniu a apei. La dreapta avem mai întîi Baia Hammas faţă în faţă cu cel mai mare bazin – Ştrandul unde apa are culoare galbenă. Mergînd mai departe tot spre dreapta ajungem la Izvorul Mogyóros, Bazinul Valláto şi la Izvorul Szemviz. În general bazinele sunt amenajate şi dotate cu cabine pentru vestiare.

Din păcate locaţiile nu au mai fost de mult întreţinute, paragina economică fiind evidentă din toate punctele de vedere. Băile au cunoscut cu siguranţă vremuri mult mai prospere decât cele de acum, concepţia şi aranjarea lor vorbind suficient despre mintea celui care le-a pus în valoare. Singurele care arată cît de cît intacte sunt scările de care am pomenit, construite după cum arată încă de pe vremea lui Csiszár Dénes. În medie construcţiile balneare sunt degradate în grade variate de 20 - 70 %. Arată relativ rezonabil Izvorul Jórdan, Baia Timsós, Baia de Ciocolată şi Bazinul Vallató, în rest … Cel puţin Ştrandul acum este numai o groapă rectangulară umplută cu apa minerală plină de detritusuri vegetale, iar la Izvorul Zsófia deşi foişorul pe dinafară arată relativ întreg, în interior este jale şi amar…

Mă rog, cu siguranţă de vină sunt pe de-o parte incertitudinea creeată de revendicările aflate în derulare ale moştenitorilor lui Csiszár Dénes, precum şi ipotecile bancare puse de actualul proprietar cu care se războiesc moştenitorii lui Dénes, asupra unei bune părţi dintre vilele aflate în paragină. La un moment dat, cînd acest război dus prin tribunale şi firme de lichidatori se va termina, zona îşi va recăpăta cu mare probabilitate gloria de odinioară. Deh…. vremurile…

Dar să încheiem cu un ton mai optimist… Mergînd în continuare pe marcajul cruce albastră, ajungem la Vîrful Zimbrului de 1099 m aflat spre sud, unde se află un conglomerat numit “Piatra Zimbrului” sub care se iţeşte o altă peşteră numită Peştera Ursului sau Gaura Dracului. Aici la www.trekkingklub.com găsiţi fotografii de pe traseu (eu de această dată nu am avut timp să ajung pe vîrf).

No, poate că v-am convins de faptul că merită la Balvanyos să mergeţi nu numai la Cetate, sau pe Muntele Puturosu…