Băile Tuşnad – ce facem acolo?

TIPĂREȘTE

Localitatea Băile Tuşnad mai era numită (sau mai este?) şi Perla Ardealului sau Mica Elveţie, pentru frumuseţea locurilor dar şi pentru numeroasele izvoare minerale şi termale. Dar nu acesta a fost motivul pentru care am ales să petrecem, eu şi soţia, câteva zile în frumoasa staţiune, ci pur şi simplu dintr-o întâmplare banală pe care am povestit-o într-un alt review.

Dacă alegerea locului de “pus capul pe pernă” în staţiune, nu este o mare problemă, se găsesc tot felul de oferte afişate chiar “pe marginea drumului” cu preţul minim de 60 de RON pe noapte, o problemă o reprezintă răspunsul la întrebarea, pe care şi-o pun turiştii “activi” cu “dor de ducă” şi care vor să facă şi altceva decât tratamente la ligamente, oase şi tendoane: “Ce mai putem face în Băile Tuşnad? ”

Am să încerc, pe măsura posibilităţilor şi priceperii mele, să vă prezint câteva lucruri pe care le puteţi face în această frumoasă staţiune, cu menţiunea că lista nu este nici pe departe completă iar în continuarea listei am scris câteva sfaturi utile, din ce am observat eu că ar fi bine de ştiut:

1. Puteţi merge la noul şi modernul centru wellness, amplasat lângă Lacul Ciucaş, pentru o baie şi eventual un tratament cu ape termale;

2. Puteţi merge la izvoarele de apă minerală din spatele Hotelului Tuşnad pentru a bea direct de la sursă şi gratis - asta sună bine - apă plină de sănătate;

3. Puteţi opta pentru mai multe feluri de tratamente, trei fiind hotelurile care au astfel de baze de tratament: Hotel Tuşnad, situat în centrul localităţii şi având baza de tratament în spatele acestuia; Hotel Ciucaş şi Hotel O3zone;

4. Puteţi merge pe un traseu montan cu o durată de maxim 1 oră dus întors, prin pădure, la Turnul Apor de unde puteţi vedea panorama staţiunii Băile Tuşnad. Traseul este marcat cu punct roşu şi veţi găsi primul indicator, pentru traseul respectiv, de lângă izvoarele 3 şi 4 din spatele hotelului Tuşnad;

5. Puteţi merge în excursie la Piatra Şoimilor, cam tot 1 oră dus întors, primul indicator fiind amplasat pe lângă centrul wellness;

6. Dacă sunteţi în bună condiţie fizică, puteţi să vă aventuraţi pe jos până la Lacul Sf. Ana şi Tinovul Mohos (lac acoperit - rezervaţie naturală) pe un traseu care durează cam 3 - 4 ore dus, depinde cât de „fit” sunteţi. Primul indicator, cruce roşie, îl găsiţi fie de lângă izvoarele 3 şi 4 fie din apropierea hotelului Fortuna Eco Boutique, cam la 200 de metri mergând pe strada Kovacs Miklos spre centrul localităţii;

7. Dacă vă mai ţin picioarele sau sunteţi cu maşina - vă recomand maşina, de la lacul Sfânta Ana puteţi merge la Balvanyos la cetatea părăsită sau la Balvanyos Resort şi să urcaţi la Peştera Puturosul - aceasta este unică în Europa.

Toate traseele montane presupun urcarea de pante foarte abrupte aşa că este bine să fiţi echipaţi corespunzător iar pentru traseele mai lungi ar trebui neapărat să aveţi cu voi sticle cu apă, telefon mobil - zona este foarte bine acoperită de operatorii de telefonie - şi să anunţaţi la recepţia hotelului sau gazda pensiunii unde doriţi să mergeţi. Această ultimă recomandare, deşi pare puerilă trebuie luată foarte în serios pentru că zona este un habitat foarte populat cu urşi - 20 de indivizi bântuie nestingheriţi prin zonă, conform ultimului recensământ. Veţi vedea în oraş, în mai multe locuri, postate atenţionări cu „Atenţie la urşi”, care trebuiesc luate foarte în serios.

Ar fi bine să vă interesaţi cum trebuie procedat dacă aveţi nefericita întâmplare de a vă întâlni, în perindările voastre, cu ursul pentru că funcţie de situaţie trebuie procedat diferit. De exemplu, am citit pe un panou de informare că: dacă este ursoaică cu pui este bine să nu vă poziţionaţi între ea şi pui şi să evitaţi pe cât posibil contactul vizual cu "femela cea feroce". Dacă este urs singur (nu este specificat dacă e femelă sau mascul) atunci este indicat să priviţi "dihania" în ochi şi să vă retrageţi încet cu spatele. Este contraindicat să o luaţi la fugă de la primul contact vizual cu fiara dar dacă ursul (indiferent de sex) fuge spre voi..., încercaţi pe cât posibil să nu rămâneţi ultimul din grupul în care sunteţi - glumeam - deci, fugiţi cât vă ţin picioarele, un antrenament de câteva săptămâni pe un teren de sport, înainte de a merge în excursii prin zonă, ar fi mai mult decât benefic şi poate face diferenţa.

Tot ca recomandare, ca ultimă soluţie de apărare, în caz de extremă urgenţă şi în cazul în care nu vă ştiţi aşa de rapid şi rezistent la alergare, ar fi bine să aveţi la voi un spray de apărare împotriva urşilor, achiziţionat de la un magazin de specialitate sau/şi diferite "chestii" care scot zgomote puternice - trompete de galerie cu aer comprimat în spray ar fi ideale; copii gălăgioşi şi neastâmpăraţi nu se pun. Localnicii, dacă-i întrebaţi, ştiu nenumărate poveşti cu urşi, unele adevărate altele cu iz de ficţiune, dar nici una nu se termină cu „happy end” pentru cei care au statut de pradă – adică noi umanoizii. Şi dacă staţi să le ascultaţi pe toate, noaptea veţi avea coşmaruri şi vă veţi petrece tot sejurul în cameră.

Pentru cei care doresc să meargă în excursie la lacul Sfânta Ana este bine de ştiut că în lac se poate face baie, deci să vă luaţi slipul cu voi şi tot acolo puteţi prăji carne la grătar pentru că, în jurul lacului, sunt amenajate mai multe locuri cu grătare şi bănci. De asemenea este bine de ştiut că singura sursă de apă este o fântână cu cumpănă unde se adapă animalele, situată cam la 2 km de lac, pe lângă tinovul Mohos. De la o mică gheretă amplasată lângă lac se pot cumpăra diferite gustări, apă sau băuturi răcoritoare. Pentru a ajunge la lac trebuie plătită o taxă de 5 lei de persoană, taxă ce se plăteşte doar cash iar lucru foarte important de specificat, toaletele de lângă lac sunt insalubre şi impracticabile. Dacă ştiţi asta mai departe vă descurcaţi, fiecare cum poate. Succes!

Tinovul Mohos este la 1,5 km de lacul Sfânta Ana iar vizitarea lui se poate face numai în grup însoţit de un ghid contra unei sume de 5 lei de persoană. Orele de vizitare, precum şi toate informaţiile necesare sunt afişate pe mai multe panouri la începutul potecii care duce la tinov. Tot în locul respectiv, amplasat pe şoseaua care duce la lacul Sfânta Ana, există o parcare şi o gheretă cu suveniruri şi colaci spiralaţi - Kurtos Colacs. Fântâna cu cumpănă este foarte aproape, cam la 200 de metri de locul de parcare. De asemenea trebuie specificat că în zonă nu sunt toalete dar în tinov sunt vipere - dacă ajută cumva.

Pentru a merge la peştera Puturosul trebuie să ajungeţi în staţiunea Balvanyos. Traseul până la peşteră este marcat cu punct roşu sau punct albastru, începe de lângă terenul de sport şi este extrem de abrupt - am văzut destule "abandonuri" cu limbile scoase şi gâfâind ca nişte locomotive cu aburi. Undeva pe la jumătatea traseului sunt vreo două bănci, pentru odihnă. Cam după primele 3 minute de urcat - deşi mai aveţi destul de mers - veţi simţi cu propriile nări de ce peştera poartă numele de "Puturosu". Vizitarea peşterii - dacă se poate spune astfel - este gratuită iar acolo nu veţi găsi nimic de cumpărat (apă sau suveniruri) şi nici toalete.

Să revenim la Tuşnad. În centrul, lângă Hotel Tuşnad există un fel de mic centru comercial - pretenţios spus - cu două alimentări foarte bine aprovizionate, o cofetărie unde zilnic aduc produse proaspete, o gheretă cu celebrii colaci cilindrici Kurtos Colacs şi o grămadă de alte produse de patiserie - langoşii se fac pe loc şi se plătesc în avans, sunt foarte gustoşi şi sunt de dimensiunile unui capac de toaletă. Peste drum de acestea este un centru de informare unde se organizează excursii precum şi vreo 3 sau 4 gherete cu articole de artizanat amplasate de-a lungul drumului principal. Dacă doriţi să achiziţionaţi vreun suvenir este bine să ştiţi că toate gheretele cu suveniruri au cam aceleaşi produse, cu mici variaţiuni, mai diferite fiind cele pe care le găsiţi în cele două alimentări menţionate mai înainte.

Lacul Ciucaş, care apare frumos fotografiat în mai toate reclamele cu localitatea Băile Tuşnad (probabil şi pe sticlele de bere) este momentan părăsit, plin de gunoaie plutitoare, stuf şi emanând mirosuri nu tocmai plăcute iar restaurantul din mijlocul lui este totalmente lăsat în paragină. Poveştile spun că ar fi fost sechestrat de o bancă, în urma neplăţii unei datorii de către cei care l-au amenajat, iar cel mai bun lucru pe care banca s-a gândit să-l facă este să-l lase în paragină. Grozav!

Undeva, după ce treci de centrul staţiunii mergând spre Tuşnad, pe partea dreaptă există o biserică ortodoxă foarte frumos decorată, cu o curte plină de flori şi o poartă de intrare impunătoare. Mergând câteva sute de metri mai jos, pe partea stângă şi ca o compensare a celor sfinte, am dat peste un indicator care ne „ispitea” spre un club de noapte, denumit „Orgasmo” – nume sugestiv şi evident clubul fiind dedicat doar persoanelor adulte, dar nu pot spune dacă era şi funcţional pentru că am trecut doar ziua pe lângă el, eram cu doamna (nu că ar fi contat) şi nici n-am fost curios - aici "mă dau mare".

Vedeta staţiunii, la capitolul preparate culinare, este evident gulaşul, realizat în toate variantele şi combinaţiile posibile - cu cartofi, cu fasole, cu carne de porc sau de vită, cu ambele, etc., "sky is the limit". Un restaurant din localitate care nu are gulaş în meniu este un restaurant falimentar, din start. Se mănâncă bine peste tot, diferă doar preţurile şi mărimea porţiilor de mâncare nefiind o regulă ca o porţie mai mare să coste mai mult, depinde şi de steluţele de pe uşa de la intrarea hotelului sau pensiunii dar şi de faima pe care o are restaurantul sau "csarda" - se citeşte "ciardo".

După cum bine v-aţi dat seama, multe din felurile de mâncare din meniu provin de mai la vest de ţara noastră, cu o mare influenţă local secuiască. De obicei bucătăria maghiară este foarte condimentată, asul condimentelor fiind preparatul numit "Eros Pista" - în traducere românească, deşi e blafemie, este "Ştefan cel Puternic" - foarte bun pentru iubitorii de sosuri iuţi. De fapt, ungurii sunt renumiţi pentru sosurile iuţi pe care le prepară, cu unul din ele câştigând şi un titlu mondial, vinovatul numindu-se "Attila" - ca denumire în limba engleză este cunoscut ca "Spirit of Attila". Îl găsiţi pe net de cumpărat - nu pe Attila, pe sos!

Noi, când am fost în Tuşnad, am mâncat în două locuri. Primul a fost la restaurantul hotelui Fortuna Eco, pentru că acolo am fost cazaţi. Restaurantul este frumos, cochet, are câteva mese amplasate în afară, acoperite cu o copertină care te apără de soare sau de ploaie. Dacă afară este vreme rea puteţi servi masa în incinta restaurantului, amenajat foarte original, rustic, designul interior oferind o senzaţie de familiar. Aici au câteva feluri care se prepară zilnic - gulaşul este evident pe listă - şi au şi multe produse bio, în special sucuri şi dulceţuri - nu vă sfiiţi să întrebaţi şi să comandaţi. Preţurile sunt pe măsură.

A doua locaţie unde am servit masa a fost la Hanul Secuiesc sau în maghiară Szekely Fogado. Acolo au un restaurant foarte bun, mese amplasate afară, în curte, la aer şi o grădină plină cu flori. Tot în curte este şi un leagăn precum şi mai multe bănci, foarte strategic amplasate, pentru că mesele sunt mai tot timpul ocupate - mănâncă poporul nu glumă - cei care doresc să aştepte eliberarea unei mese putând să stea pe bancă sau să se dea "uţa" cu leagănul. Hanul este amplasat la şosea - probabil de aceea este şi aşa de solicitat - cam pe la jumătatea staţiunii, după ce treci de benzinărie, pe partea dreaptă cum vii dinspre Bixad. Meniul este bogat, porţiile acceptabile ca şi mărime iar preţul reflectă calitatea mâncării şi cantitatea acesteia.

Ca şi un comentariu de final, referitor la mâncare, aş dori să spun că la acelaşi preţ în Ungaria porţiile sunt mult mai mari, în unele situaţii chiar cu 50%. Poate că această comparaţie nu este relevantă sau elocventă dar, Tuşnadul fiind într-o zonă cu puternice influenţe maghiare, am sesizat involuntar acest aspect, al mărimii porţiilor, discrepanţă rapid sesizată, deoarece arădeni fiind mergem foarte des în Ungaria (2 -3 ori pe săptămână) la cumpărături, ştrand sau pur şi simplu "să bem o cafea" - de exemplu şi evident că frecventăm restaurantele din ţara lui Attila.

Referitor la "buna înţelegere" şi comunicare între persoane aş spune că "primul contact" a fost surprinzător pentru mine. Peste tot pe unde ne-am plimbat sau indiferent în ce magazin am intrat am fost salutaţi, atenţie, în limba română, deşi vânzătorii sau persoanele cu care ne-am întâlnit nu aveau de unde şti care este limba noastră maternă. Toţi cei cu care ne-am întâlnit vorbeau şi înţelegeau limba română! Este adevărat că au apărut şi unele mici încurcături - vorbeam prea repede sau cu regionalisme - dar până la urmă toate s-au rezolvat cu calm, înţelegere şi multă bunăvoinţă din partea localnicilor. Lăsaţi acasă ideile preconcepute şi prostiile!

Deoarece Tuşnadul este într-o vale, prin care curge Oltul, clima este foarte schimbătoare iar diferenţele de temperatură dintre zi şi noapte pot fi foarte mari. De exemplu vara, dacă ziua se poate face plajă seara este obligatoriu să-ţi iei un sfetăr sau o scurtă uşoară pentru că temperatura coboară foarte mult, aerul devenind foarte răcoros. De asemenea în pădure temperatura este cu câteva grade bune mai scăzută decât în afara ei, atât ziua cât şi noaptea, aşa că dacă doriţi doar să faceţi o plimbare uşoară prin pădure, nu să mergeţi pe traseu în pas vioi, este bine să vă luaţi şi ceva mai gros în spate - mamele chiar au voie să-şi înfofolească copii.

Venind în drum spre casă m-a încercat un sentiment de regret că am stat doar trei nopţi în staţiune. Probabil că ar fi trebuit să stăm o săptămână întreagă, pentru a vedea pe îndelete tot ce este de văzut şi de făcut în Tuşnad.

Vă doresc concediu liniştit, relaxare plăcută şi distracţie maximă.

---

VIZUALIZĂRI: 8995 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI