Tara Motilor? Un basm! Iar Motii? Niste suflete pline de caldura!

TIPĂREȘTE

De iarna trecuta, am cunoscut cu ajutorul postului NasulTV, 2 oameni minunati, care m-au facut de atunci sa-mi doresc sa-i cunosc mai mult si sa le cunosc locurile in care traiesc si muncesc, respectiv M-tii Apuseni si Tara Motilor, nemaivorbind de tot ce pregateau cu mana lor (pt cine e interesat, vezi www.camaramotului.ro).

Asadar impreuna cu familia, luna aceasta am ajuns acolo si nu regret nici o secunda ca am facut-o, ba chiar m-am uitat cu tristete in urma, la plecare. Pot sa spun celor ce n-au mai fost prin zona, ca este cu-adevarat basm. O data mai mult mi-am spus ca avem o tara minunata si oameni minunati, trebuie numai sa-i gasim.

Deci satele sunt sus pe dealuri si munti, iar acolo iti tiuie urechile de liniste, liniste de care noi cei de la oras cam ducem lipsa. Sus pe munte, in satul Patrahaitesti, am vazut in casuta unor batranei, un razboi de tesut autentic, din batrani si am vazut cum se tese, un fuior si am vazut cum se toarce, iar bunicuta ne-a cantat afara din tulnic, de rasuna dealul. Stateam si ascultam si priveam ca un copil, cu lacrimi in ochi, de emotie! Imaginile acelor zone sunt fantastic de frumoase si te incanta prin salbaticie. Munti plini de brazi, casute pe coamele muntilor pe covorul de un verde proaspat al ierbii si-alaturi, fanete parca desenate si vacutele care-ti canta dimineata la sculare din talangi. Nu mai vorbesc de muntii plini de brazi, ca un covor de catifea si armasarii cu coama si coada balaie, frumosi foc, cei suie si-i coboara zilnic. Locuri atat de vechi si frumoase, interesante, Pestera Ursilor, Pestera Meziad, Pestera lui Ionele si Ghetarul Scarisoara si nu mai vorbesc de Cetatile Ponorului, de cascade si de Ariesul ce susura in linistea muntilor.

Iar oamenii locului, motii? Niste suflete! Dna Cristina si dl Adrian (Delu) Nicola, patronii Complexului Sarra Vank la care am stat sunt genul romanului adevarat, care-ti pune tot sufletul pe masa cand te-a primit in casa lui. Ne-au servit de fiecare data cu o mancare mai mult decat delicioasa si proaspata si am mancat cat am putut feluri de mancare tipice zonei, nu inainte de a ne servi tot timpul cu o tarie sau o afinata gratuit, ca de la ei.

Dna Cristina aducea mai tot timpul ba branzica proaspata, atunci facuta, ba mure, ba placinte pt copii, fara sa ne ia nici un bat si asta m-a impresionat f mult! Si am retinut cateva din mancarurile tipice de acolo, care mi-au placut enorm: Ciorba casei (o sa mancati 3 portii), Bulgari de aur (bulgari de mamaliguta la cuptor, inauntru cu carnaciori de casa si branza si pe langa, smantana) si alte feluri super gustoase tot cu mamaliguta, branza, carnaciori, slanina. Iar dna Cristina este mana dreapta si la bucatarie si la Camara Motului, de unde puteti cumpara dulceturi, siropele de fructe de padure si nu numai, zacusca si multe altele, f f proaspete si gustoase. Deci mancarea tipic ardeleneasca si de la moti, de o bunatate rara, oamenii atat de dragi, sigur veti ramane prieteni buni si va veti intoarce si a doua oara. Si ca final, trebuie sa le cunoasteti si copiii. Astfel de copii ar trebui sa fie mandria acestei tari.

Deci ca e iarna, ca e vara, Arieseni, Complex Sarra Vank, fam. Nicola, Tara Motilor, Ardeal, Romania! : -)

---

VIZUALIZĂRI: 2118 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI