Salba de mănăstiri înșirate de-a lungul drumului național 1A

TIPĂREȘTE

De fiecare dată când străbatem drumul național 1A pe porțiunea Ploiești-Vălenii de Munte-Brașov ne-am oprit la una din mănăstirile istorice înșirate de-a lungul acestei șosele sau în apropierea ei. Așa s-a întâmplat și în luna iulie a acestui an când ne întorceam de la Pensiunea Stejeriș din Brașov (vezi impresii) – ne-am oprit pentru câteva zeci de minute la două frumoase lăcașuri de cult ortodoxe. Dar să pornim la drum, coborând dinspre munte spre câmpie.

1. Mănăstirea Cheia

Venind dinspre Săcele traversăm Pasul Bratocea pe la circa 1250 m altitudine, apoi o înlănțuire de serpentine strânse (o fotografie reprezentând aceste serpentine a câștigat în 2017 locul 2 la secțiunea „Nature” la un concurs organizat de National Geographic și Dronestagram: mediafax.ro/life-inedit/f ... aginea-16584803), depășim breteaua care urcă spre Cabana Muntele Roșu (vezi impresii) și, în final, ajungem în stațiunea Cheia.

Aici se află mănăstirea de călugări Cheia, o incintă străjuită de chilii, paraclis și turn clopotniță care închide în mijlocul său o biserică de zid. Situată într-o zonă de frontieră în epoca medievală așezarea monahală a fost întemeiată de ciobani transilvăneni în secolul al XVIII-lea. Biserica de zid ce o vedem azi e construită între 1835-1839 și are hramul „Sfânta Treime”. Ieșind de sub gangul turnului clopotniță te trezești în fața unei biserici monumentale, pridvorul sprijinit pe coloane albe îți ocupă câmpul vizual. Interiorul spațios al lăcașului de cult captează atenția prin catapeteasma bogat ornamentată în care vedem frumoasele icoane împărătești pictate de Gheorghe Tătărăscu. Frumoase sunt și chiliile care reproduc arhitectura casele țărănești, dar se cunoaște că așezământul adăpostește monahi: numărul mic al florilor din pridvoare și curte.

2. Mănăstirea Suzana

La doar 8 km distanță de ansamblul monahal din Cheia un indicator ne îndreaptă spre altă lavră mănăstirească. Parcurgem 200 m în urcare din DN 1A și ne trezim în pragul unui mic sat – sunt chiliile măicuțelor de la Suzana care îmbină viața de obște cu viața de sine. Am mai scris în 2015 un articol despre această mănăstire înconjurată de vegetație și scăldată în flori (vezi impresii), astfel că nu voi relua toate datele din acel material. În iulie 2017 ne-am oprit din nou la așezământul monahal înconjurat de nori pufoși de abur, ridicați din pădurile stropite de o ploaie răzleață. Am dorit doar să revedem imaginile frumoaselor căsuțe țărănești care înconjoară biserica albă (cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae” – sfârșitul secolului al XIX-lea), să admirăm hortensiile multicolore și celelalte minunății de flori din incintă. Am regăsit aceeași liniște și frumusețe, am schimbat câteva vorbe cu o măicuță în legătură cu îngrijirea nenumăratelor flori, am respirat aer curat.

3. Mănăstirea Crasna

Următoarea oprire pe care o facem pe acest traseu se situează la circa 40 km distanță de Mănăstirea Suzana, ieșind de pe drumul național în localitatea Izvoarele pe DC 21 (pentru cei cu mașini „sănătoase”) sau pe DJ 102 în Homorâciu, spre Schiulești. În capătul ultimului sat menționat este amenajată o parcare de unde se poate pleca în drumeție spre mănăstire, șoseaua nefiind asfaltată în continuare. Totuși, în ultimul an s-a mai turnat covor asfaltic încă 1 km până la marginea pădurii de unde se intră pe drum forestier (minutul 13.35 – 16.05: youtube). De curând @Aurici a postat un articol însoțit de fotografii minunate din acest loc, evidențiind rolul mișcării în natură (vezi impresii).

Noi am preferat, în 2008, să străbatem pe jos cei circa 2,8 km care ne despărțeau de mănăstirea din mijlocul codrilor prahoveni. Dificultatea ultimelor sute de metri ne-a fost răsplătită cu imaginea ansamblului religios în mijlocul naturii și prezența florilor de toate soiurile și culorile. Biserica veche de început de secol al XIX-lea, ctitorită de un boiernaș local – călugărit ulterior, este cea care a constituit nucleul așezării monastice de azi. După vremuri de restriște, în ultimele decenii se zidesc o nouă biserică, clădiri administrative, un frumos altar de vară. Chiar dacă aici viețuiesc călugări, în comparație cu Mănăstirea Cheia la Crasna curtea e mult mai bogată în flori și spații verzi, lucru facilitat de așezare și întinderea mult mai mare. Cred că peisajele de toamnă sunt minunate în această zonă.

4. Mănăstirea Zamfira

Un așezământ religios cu o valoare artistică de necontestat se află la aproximativ 35 km depărtare de Mănăstirea Crasna, și anume Mănăstirea Zamfira. Același drum național ne conduce până în apropiere, în localitatea Lipănești trebuie să intrăm pe DJ 217 pe o distanță de 2 km. În vara acestui an, după oprirea de la Mănăstirea Suzana am decis să facem o scurtă vizită și aici pentru a mai vedea starea frescei interioare din biserica principală. Lăsăm autoturismul în parcarea amenajată și intrăm pe sub turnul clopotniță în curtea întotdeauna frumos ornamentată cu flori.

Alei pavate cu dale de piatră pe marginea cărora sunt perfect aliniate diferite soiuri de flori, aranjate pe rânduri, având o cromatică diferită ne încântă privirea. Viața de sine se reflectă în căsuțele tradiționale care mărginesc incinta mănăstirească. Pridvoare încărcate de flori, stâlpi de lemn ornamentați cu motive populare, decorațiuni de lemn pe spațiul verde, fântâna, pisica de pe ceardac – totul emană o atmosferă de liniște și pace.

Am pătruns în biserica de secol al XVIII-lea, ctitorie boierească, pictată de penelul măiastru al tânărului Nicolae Grigorescu la 1856-1857. Scenele sunt tulburătoare, stilul e inconfundabil, culorile încă persistă. Trebuie să salvăm această operă picturală, să nu o lăsăm să cadă pradă degradării și nepăsării (citesc cu bucurie vestea semnării proiectului de finanțare pentru restaurarea bisericii Mănăstirii Zamfira: mediafax.ro/economic/mana ... ropene-16755493).

Ne plimbăm pe aleile din jurul lăcașului de cult, prin fața caselor, printre flori, culori și forme. Glasurile vesele ale unui grup de copii sparg pentru câteva minute liniștea din curte. Vom reveni la Mănăstirea Zamfira după restaurarea/consolidarea bisericii și a picturii lui Grigorescu.

Concluzii. Ansamblurile monastice prezentate mai sus sunt locuri cu o mare încărcătură spirituală, istorică și artistică. Vizitele în aceste mănăstiri, indiferent în ce postură, ne încarcă bateriile și ne încarcă sufletul cu amintiri frumoase.

---

VIZUALIZĂRI: 3954 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI