Trei stațiuni de pe Valea Prahovei și „poveștile” lor - Sinaia, Bușteni și Predeal

TIPĂREȘTE

Un început de weekend ne-a purtat pe meleaguri prahovene, și parțial brașovene, pe străzile și cărările a trei stațiuni montane situate pe Valea Prahovei: Sinaia și Bușteni (jud. Prahova) și Predeal (jud. Brașov). Perioadă de vară, concedii, vacanțe ori excursii de o zi, mulți vizitatori/turiști, autoturisme „fără număr”, aer răcoros, peisaje încântătoare și obiective interesante. Voi sintetiza în acest articol câteva din obiectivele și zonele turistice ce se pot vizita în câteva ore de plimbare, în fiecare din stațiunile menționate mai sus.

Sinaia

Fiind vorba de un preambul de weekend am străbătut liniștiți celebrul DN 1 (E 60; celebru prin aglomerația auto care se instaurează în weekend; vezi impresii) până în „capitala de vară a țării” – Sinaia. Nefiind încă trecut de amiază am găsit locuri de parcare gratuite pe str. Octavian Goga, în spatele Parcului Dimitrie Ghica – acest colț de natură din centrul orașului e amenajat la sfârșitul secolului al XIX-lea și concentrează în jurul său câteva frumoase monumente istorice: Hotel Caraiman, Hotel Palace, Hotel Regal, Casino Sinaia . O frumoasă vilă se află în spatele parcului: Vila Carola, pe fațada căreia o placă ne atrage atenția: este clădirea în care a locuit în 1927 violonistul Yehudi Menuhin. Nu e într-o stare perfectă și, pe deasupra, este de vânzare. Câte întâmplări adevărate, dar și legende, se învârt în jurul acestei vile și a personajelor ce s-au perindat pe aici (valetul prințului Dimitrie Ghica, Constantin Noica, Carol al II-lea, Elena Lupescu, Yehudi Menuhin) – pentru amănunte vă invit să citiți articolul de aici: m.adevarul.ro/locale/ploi ... 5de5/index.html.

Urcăm pe Aleea Nifon, o cărare în trepte, care ne „aruncă” direct în fața Mănăstirii Sinaia, ctitorie de secol al XVII-lea a spătarului Mihail Cantacuzino, prima construcție ridicată pe aceste plaiuri. Pe Aleea Carmen Sylva, apoi pe Aleea Peleșului, pășim voinicește pe piatra cubică, pe lângă o serie de căsuțe de lemn ce oferă spre vânzare fel și chip de obiecte, piese de îmbrăcăminte, ceramică etc., către bijuteria stațiunii: Castelul Peleș. Superb monument istoric, reședință de vară a Casei Regale a României, castelul a fost edificat între anii 1873-1914. Ne-am plimbat prin spațiul exterior generoas, înțesat cu fântâni și statui, am admirat curtea interioară și fațadele bogat ornamentate, am vizitat parterul fabulos al clădirii. Un semnal de alarmă trebuie tras însă: starea de degradare continuă și e vizibilă cu ochiul liber. Plimbarea continuă cu exteriorul Castelului Pelișor, loc de relaxare dedicat principilor moștenitori ai coroanei. Încheiem puțin după ora 12.00 plimbarea noastră pe domeniul regal, la timp aș zice fiindcă coloane masive de turiști (români și străini) se îndreaptă către Peleș.

În ultima zi a incursiunii pe Valea Prahovei și nu numai, ne-am oprit din nou în Sinaia. De data aceasta am parcat gratuit într-o buclă de pe Calea Brașovului, imediat după stația de cale ferată. Scopul principal al vizitei l-a constituit Muzeul orașului Sinaia, găzduit în superba vilă Știrbey (vezi impresii), dar a fost ocazia perfectă pentru a ne plimba și pe peronul celor trei gări ale orașului Sinaia. Date interesante și imagini vechi găsiți în acest articol: historia.ro/exclusiv_web/ ... ra-ul-trei-g-ri. De asemenea, priviți și acest episod din serialul „Gări de poveste”, realizat de TVR: tvrplus.ro/editie-gari-de-poveste-390499. Mi-a plăcut clădirea monumentală ridicată în 1913 și utilizată și astăzi de călători, sala cu imensele arcade trilobate, elementele de arhitectură. Interiorul e supravegheat video și există chiar automate de eliberat bilete de călătorie pe calea ferată. Într-un balcon dintr-o aripă laterală o bătrânică curăța cartofi – locuiește acolo (etajul era utilizat ca locuință de serviciu pentru lucrătorii feroviari). Ce mai puteți vedea în perimetrul celor trei gări sinăiene? Expoziția de trenulețe, deschisă zilnic între 10.00-18.00, constituie un punct de atracție pentru copii, dar și pentru adulții pasionați. Putem admira o locomotivă pe aburi model P8, printre primele construite de producătorul german A. G. Vulcan în 1907, având cabină aerodinamică – ea a ajuns în România în 1919 ca despăgubire de război. Tenderul său putea încărca tone de păcură, cărbuni și apă pentru a face locomotiva cu aburi să ajungă la iuțeala de 60 km/oră. De asemenea, lângă locomotivă cercetăm o mașină blindată, adaptată mersului pe calea ferată – drenzină, model Skoda Vos de la sfârșitul anilor 40. Povestea țesută în jurul autoturismului, precum că a aparținut liderului comunist Ana Pauker și că geamul frontal a fost spart în urma unui atentat, nu are acoperire documentară. În acceași zi am participat și la startul unei etape de recunoaștere a traseului din cadrul Raliului de viteză în coastă – Trofeul Sinaiei.

Ca impresie generală, mi-a plăcut animația din parc și de pe bulevard. Terasele și restaurantele erau pline de clienți, o mulțime de turiști străini am întâlnit în stațiune și la Castelul Peleș. Erau destul de multe persoane și la gară, deci se mai circulă și cu trenul.

Bușteni

Odată ajunși în Bușteni, am parcat gratis autoturismul pe Bulevardul Libertății, în apropierea Fabricii de Hârtie Bușteni. Am căutat apoi un loc de luat masa, alegerea fiind terasa-restaurant Rustic-Caraiman (vezi impresii). Plimbarea perpedes prin stațiunea de sub crestele Caraimanului a început cu zona Primăriei și a frumosului parc din jurul clădirii construite în stil specific prahovean. Lângă imobilul administrativ a fost ridicată un fel de hală modernă din metal care găzduiește Centrul de informare turistică a orașului – care, ca de obicei în multe locuri, era închis (și nici nu am zărit materiale de promovare în interior).

Casa de cultură, clădire ce îmbină într-un chip fericit structura de lemn cu piatra și florile multicolore, și-a păstrat rolul de focar cultural avut încă de la 1887. În curte se desfășura un târg tradițional, pe gardul instituției erau afișate reproduceri după vechi ilustrate montane din zonă, biblioteca orășenească își are încă sediul în această frumoasă clădire. La doi pași vedem Biserica Domnească, ctitorie regală de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Din curtea lăcașului de cult admirăm pe de o parte crestele zimțate ale munților, pe de altă parte foișorul Castelului Cantacuzino. Mi-a atras atenția în curtea bisericii o bancă de piatră cu patru laturi, acoperită cu șindrilă, datată din vremea regelui Carol I – 1905 și realizată de arhitectul Ghika-Budești. Am mai observat o asemenea bancă în Parcul Dimitrie Ghica din Sinaia și una pe drumul ce duce spre Azuga.

Traversăm DN 1 pe o pasarelă pietonală metalică și ajungem în fața monumentului Ultima grenadă, inaugurat în 1928 și dedicat faptelor de vitejie ale unui subofițer român în timpul Primului Război Mondial. În spatele ansamblului statuar se află Gara Bușteni; o plăcuță atașată fațadei acesteia ne informează că ne aflăm la altitudinea de „882,83 metri deasupra marei”. În perimetrul gării privim primul tren electric industrial pentru cale ferată îngustă din România – o locomotivă mică și o platformă pentru transportat bușteni către Fabrica de Celuloză din Bușteni în serviciul căreia a fost între anii 1913-2003 (detalii interesante găsiți aici: primaria-busteni.ro/cente ... este-100-de-ani). Și fiindcă tot am amintit despre această fabrică, mai putem admira câteva clădiri de patrimoniu industrial – cea administrativă care poartă încă firma: „Fabrica de hîrtie Bușteni” și ceasul de pe fațadă, iar vis-à-vis câteva clădiri de piatră cu frumoase decorațiuni deasupra ferestrelor și un cartuș pe care e trecut anul 1903 (fostele băi ale fabricii). În fața clădirii administrative se află doi arbori rășinoși de tisă plantați în scop ornamental odată cu inaugurarea fabricii.

Am încheiat vizita noastră în Bușteni efectuând o scurtă ascensiune până la Mănăstirea Caraiman ce oferă o priveliște minunată către Munții Bucegi. Acum 10-12 ani am mai vizitat acest lăcaș de cult și am fost surprins de amploarea de astăzi a complexului monastic. Se poate ajunge și cu autorturismul până în fața mănăstirii urcând câteva serpentine spectaculoase.

Predeal

Stațiunea brașoveană parcă era mai puțin animată și încă nu a scăpat total de lucrările de infrastructură desfășurate pe diverse străzi. Încă din prima seară, după cazare, ne-am plimbat puțin până la baza pârtiei Clăbucet. O parte din pensiunile din zona străzii Telefericului par închise, afacerile cu închirieri de schiuri/săniuțe și cursuri de schi nu merg pe timpul verii. Telescaunul debraiabil cu 4 locuri stă încrementit în peisajul montan. Câteva panouri mari de detaliază pârtiile și instalațiile existente pe domeniul schiabil Predeal (Clăbucet, Subteleferic, Clăbucet Sosire, Clăbucet Variantă, Cocoșul), precum și patru trasee de bicicletă. Un tun de zăpadă zace stingher la o margine de pârtie lângă Căsuța lui Moș Crăciun. Cabana Clăbucet cu terasele sale e închisă, de aici privim spre pârtia îmbrăcată acum de un covor multicolor de floricele. Din când în când mai trec persoane cazate în zonă ieșite la plimbare.

A doua zi pe seară facem o incursiune și în centrul orașului Predeal admirând vilele și hotelurile cu balcoane pline de flori (Dragului, Hanul Domnitorilor, Hotel Carmen – aproape finalizat, Vila Regina, Delmonte, Medieval etc.). Terasa restaurantului Dragului e plină, mulți clienți se află și la restaurantul Vatra Regală ori la Hanul Domnitorilor. Trecem pe lângă centrul modern de conferințe/vacanțe/training al unei cunoscute bănci, pe lângă Centrul de informare turistică din Parcul Central și apoi prin fața Bisericii „Sfinții Împărați Constantin și Elena” .

Așa cum am procedat și în celelalte două stațiuni ne oprim câteva minute în Gara Predeal, a cărei arhitectură surprinde. Alături de clădirea Izvorului 24 de la Olănești, imobilul gării Predeal are „șaua geometrică la nivelul construcției acoperișului” (informație destinată cunoscătorilor) – ce clădire modernă se ridica în 1968! . În zona gării găsim altă locomotivă cu aburi, construită de Uzinele Malaxa în 1930. În scuarul din fața gării este amplasat monumentul dedicat eroilor căzuți în Primul Război Mondial. Lângă podul ce traversează calea ferată la intrare în Predeal, pe partea dreaptă, se află un fel de monument, năpădit de buruieni, despre care nu am găsit informații: Cișmeaua Copiilor.

Concluzii. Incursiunea la munte în cele trei stațiuni de pe Valea Prahovei a fost prilej de a vedea ori revedea obiective importante și peisaje minunate, de a respira un aer mai curat și răcoros, de a ne relaxa după stresul citadin. Chiar dacă aglomerația auto de pe DN 1 ne taie de multe ori pofta de a merge la munte pe Valea Prahovei consider că uneori acestă ieșire în natură trebuie efectuată pentru a ne restabili echilibrul.

---

VIZUALIZĂRI: 5409 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI