Un alt obiectiv turistic in Tinutul Secuiesc - Biserica Unitariana din Aita Mare

TIPĂREȘTE

Asa cum am promis in review-ul anterior, unde fac referire la vizita facuta la castelul din Miclosoara (vezi impresii), voi scrie cateva cuvinte si despre aceasta biserica.

Am ajuns aici, tot in prima zi a anului 2012, dupa ce vizitasem castelul, in urma discutiei telefonice intre gazda noastra si preotul comunitatii unitariene. Din pacate, am ajuns la casa parohiala, un pic mai tarziu decat stabilisem, astfel incat, cred ca l-am deranjat din timpul siestei de amiaza si a trebuit sa mai asteptam vreun sfert de ora. Oricum, faptul ca nu s-a aratat deloc deranjat de ora la care am ajuns, de faptul ca era prima zi a anului 2012 si ca poate nu ar fi fost momentul potrivit pentru o vizita, sunt laudabile.

Ne-am indreptat catre biserica si l-am asteptat in fata portilor imense din lemn de la intrare care erau inchise. In fine, a ajuns si dl. Fekete Levente, preotul paroh care este si ghid turistic al cetatii, ne-a salutat plin de amabilitate (vorbeste corect limba romana, dar ii mai scapa cateva cuvinte) si ne-a deschis, invitandu-ne sa pasim pe aleea marginita de brazi falnici ce conduce la poarta cetatii.

Cetatea se situeaza in cel mai inalt punct al localitatii numit Cuibul Corbului. Biserica-cetate Unitariana din Aita Mare, nu este propriu-zis o biserica fortificata, ci o biserica cu ziduri de incinta fortificate, fiind inconjurata de un zid gros si inalt de 5m, fortificat cu doua bastioane in doua colturi opuse.

Se pare ca zidurile cetatii au fost construite in sec. XVI-XVII, dar au suferit transformari de-a lungul timpului. In exteriorul cetatii, inca mai exista vechiul sant de aparare, care odinioara era umplut cu apa. Unul dintre bastioanele cetatii este reabilitat, iar acesta gazduieste, de obicei, diverse expozitii.

Biserica, aflata in mijlocul cetatii, pastreaza stilul gotic din sec. XVI. Intrand in biserica ne intampina un aer rece, la propriu si la figurat. Aici, putem vedea doua balcoane, unul opus celuilat, pictate cu flori pe fond albastru, intr-unul din ele, aflandu-se orga folosita la slujbe de catre sotia preotului. De altfel, albastrul este culoarea predominanta in biserica, deoarece cu ani in urma, satenii au comandat unui pictor local sa picteze galeriile; insa aceasta culoare nu se potrivea cu culoarea lemnului bancilor. Atunci s-a hotarit si vopsirea bancilor cu aceeasi culoare.

Altarul este inexistent, preotul slujind in mijloc, lucru care permite sa fie ascultat si din partea vestica si din cea estica a bisericii. Elementul principal al bisericii este amvonul (si coroana de deasupra) compus din patru casete sculptate in piatra ce dateaza din 1710; pe una din casete se afla o emblema cu un pelican si o inscriptie dedesubt, din care aflam ca amvonul a fost construit pe cheltuiala lui Donáth Gyorgy. Ca semn de pretuire, acesta si familia lui au fost inmormantati in cripta aflata in biserica.

In fata amvonului se afla doua scaune pictate, donate de catre pictorul care a reconditionat si restul mobilierului. Preotul ne spune ca aceste scaune sunt destinate celor care se casatoresc, iar dupa cum veti vedea in fotografii, au spatarele sculptate sub forma de profiluri si indreptate unul catre celalalt; acest lucru semnifica buna intelegere si armonia care vor exista in cuplu (era parca si o explicatie ca, in viata, atunci cand unul dintre parteneri se supara, intoarce scaunul invers, ceea ce inseamna cearta in familie).

Iesim din biserica, infrigurati la propriu si ne indreptam catre iesire aflata la nivelul cel mai de jos al unui turn. Acest turn s-a darimat la un mare cutremur ce a avut loc in anul 1802. A fost recladit de catre sateni, dar l-au facut cu un etaj mai scund si s-au folosit o parte din materialele turnului farimat. Aproape de turn, exista niste stalpi de lemn a caror semnificatie ne-o explica parintele Levente: in fiecare an, cuplurile care implinesc 50 de ani de casatorie aduc la biserica un astfel de stilp pe care sunt inscriptionati anii, iar diferenta dintre ei este intotdeauna 50. Impresionant!

Ne despartim de parintele Levente, multumindu-i cu o mica atentie pentru disponibilitatea dovedita si pentru timpul petrecut impreuna cu noi, aproximativ o ora si jumatate.

Daca sunteti in apropiere, nu ratati vizitarea acestui monument istoric, avand alaturi, ca ghid un om bine informat, care a dovedit o mare bunavointa si caruia, pe aceasta cale ii multumim si ii dorim multa sanatate! La buna revedere!

---

VIZUALIZĂRI: 2097 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI