Alba Carolina - o mândreţe de Cetate

TIPĂREȘTE

Weekendul de Rusalii ne-am bucurat de vizita unor prieteni, fosti colegi la Facultatea de Vest Timisoara, stabiliti in Karlsruhe si pe pe care nu-i mai vazusem de 5 ani. Cum intre timp, ambele familii se marisera cu cate un mostenitor, destul de mic, pentru a nu putea fi carat la distante mari de casa, am decis, sa nu iesim din perimetrul orasului Alba Iulia, pentru a putea petrece cat mai mult timp la taclale…Oricum, oricat de mici ar fi copiii, nu se cade sa tii musafirii tot in casa.

Asa ca, in ziua de Rusalii, imediat dupa un mic dejun matinal – ca asa le sta bine parintilor cu copii mici, noaptea sa fie scurta si ziua luuuunga:) -, am pornit sa descoperim si sa redescoperim aerul boem al Cetatii Alba Carolina, cea mai mare cetate din tara noastra, una dintre cele 7 minuni ale Romaniei. Le spusesem prietenilor nostri cate ceva despre acest loc, dar ceea ce au descoperit intr-o plimbare de aprox. 4 ore le-a intrecut asteptarile…alei pietruite adapostite de ziduri vechi, unele de aproape 2000 de ani cotropite de plante ce isi au radacinile printre crapaturi, poduri mobile, santuri impunatoare, cotloane care suscita imaginatia, oameni imbracati in straie medievale…Cetatea este un loc cu siguranta romantic, recompune un romatism medieval ce respira prin inimile indragostitilor de azi, ce se plimba mana in mana printre ziduri vechi de secole…Insa locul nu inspira doar romantism, ci te duce, vrand nevrand cu gandul la trecut, un trecut ce se regaseste peste tot, etalandu-si farmecul apus…De fapt se viziteaza 3 cetati: urmele Castrului Roman, ramasitele vechii cetati medievale contruite intre anii 1515 -1625 si Cetatea Alba Carolina, fortificatie de tip Vauban, restaurata aproape in intregime.

Scurt istoric

Primele dovezi ale existentei orasului si Cetatii sunt legate direct de cetatea dacica de la Piatra Craivii, cunoscuta sub numele de Apoulon, ridicata la aproximativ 20 de km de oras. Apoulonul dacic a devenit Apulum, cel mai mare centru urban al Daciei Romane. Aici a fost incartiruita Legiunea XIII –a Gemina, imediat dupa razboiul din 106. Legiunea a fost dislocata de la Vindobona – actualul oras Viena – pentru a pazi tinutul aurifer si drumul de transport al aurului catre Roma. Stiau e ice stiau! Urmele Castrului Roman construit la inceputul mileniului intai se vad de cum treci de cele doua catedrale, pe drumul de piatra din stanga e poarta de sud a castrului roman, restaurata, pe locul unde s-au gasit putine ramasite ale portii originale. De aici incepe Traseul celor Trei Fortificatii.

La inceputul mileniului al doilea, orasul devine centrul unui voievodat condus de Gyula, care este invins de regele maghiar Stefan cel Sfant, orasul intrand in componenta Regatului Maghiar. De atunci dateaza Catedrala Romano-Catolica, bijuterie arhitectonica contempoarana celebrei Notre –Dame din Paris.

Intre anii 1515 si 1625 s-a construit aici o cetate medievala ale carei ramasite se pot vedea tot in interiorul Traseului celor trei fortificatii, este vorba despre bastionul ridicat in sud-estul cetatii medievale si cunoscut sub numele de “ bastionul sasilor”.

In anul 1600 orasul devine prima capitala a celor trei tari romanesti: Transilvania, Tara Romaneasca si Moldova unite sub sceptrul lui Mihai Viteazul. Aici, in Palatul Principilor, aflat in imediata apropiere a Catedralei Romano-Catolice a locuit timp de 11 luni Mihai Viteazul. Acum edificiul se afla intr-o accentuate stare de degradare, dupa ce timp de peste 3 secole a fost garnizoana.

Tot in interiorul cetatii a avut loc si ultima executie prin “tragere pe roata “ din Imperiul Habsburgic, martiriul lui Horea, Closca si Crisan in anul 1785. Duminica, acest loc, a fost pt. mine cel mai emotionant, mi-am reamintit ce inseamna patriotismul adevarat, dupa ce am citit pe panoul informativ, ca Horea, om cu stare si copii a fost de 4 ori la Viena pentru a cere usurarea conditiilor vitrege de trai ale motilor iobagi.

Anul 1918, aduce cu sine schimbarea denumirii, dar cresterea renumelui, orasul devenind Cetatea Marii Unirii.

Statutul special al tinutului este reconfirmat in anul 1922, cand regale Ferdinand si regina Maria sunt incoronati aici ca suverani ai Romaniei Mari. Statuile lor maiestuoase troneaza in partea din fata a Catedralei Incoronarii.

Am dorit sa ating aceste puncte istorice destul de cunoscute, pentru a va spune ca fiecare eveniment din cele pe care le-am amintit este regasibil intr-o plimbare prin acest loc.

Dupa ani intregi in care a zacut cvasicunoscuta si nedesoperita, servind ca salaj pentru soldati sau pentru diferite institutii publice, acum Cetatea isi recapata incet statutul si mandria, restaurarea continua, insa asa cum se prezinta acum in ochii vizitatorilor, locul impresioneaza puternic, e unic, e altceva in peisajul cotidian cunoscut...

Cetatea Bastionara Alba Carolina de tip Vauban de la Alba Iulia a fost construita intre anii 1715-1738 la initiativa imparatului Carol al VI-lea de Habsburg. De aici si numele orasului din acea perioada: Karlsburg. Au fost mobilizati aproximativ 20000 de tarani la construirea perimetrului zidurilor care masoara aprox. 12 km. Zidurile sunt construite din caramida, piatra si resturi ale vechii cetati romane. Sunt inalte si groase, masurand la baza cca. 3 metri, iar spre varf 1,2 metri. Varfurile sunt acum napadite de vegetatie:ierburi, arbusti, arbori. Cetatea, extinsa pe 70 ha a fost cea mai puternica fortareata austriaca din Transilvania, a carei constructie a fost justificata de conjunctura istorica, dorindu-se a fi o piedica de netrecut in fata expansiunii turcesti. Curand dupa finalizarea constructiei Imperiul Otoman intra in declin, iar singurul atac pe care-l sufera a fost din partea maghiarilor, anihiliati rapid la portile cetatii.

Se numeste “Vauban” dupa numele arhitectului militar francez, maresalul Vauban - parintele acestor cetati construite in 7 colturi. Aspectul stelar cu 7 colturi inseamna sapte bastioane uriase si 6 porti: 3 inspre oras si 3 inspre campul de instructie din partea vestica.Ele pot fi observate si azi, asa cum erau in trecut, fermecand prin elementele decorative inspirate din mitologia antica si din actualitatea vremurilor respective... Potrivit specialistilor este cea mai impresionanata cetate de tip Vauban din sud-estul Europei.

In perioada medievala a purtat diferite denumiri, alesese de catre cei care vremelnic au condus orasul si cetatea: Bălgrad, Fehervar, Weissenburg. Se povesteste ca piatra din care erau construite zidurile masive ale Castrului Roman era atat de alba, incat i-a determinat pe slavi sa denumeasca orasul Bălgrad - Cetatea Albă.

Promenada

Urmele trecutului se regasesc peste tot.

Exista mai multe cai de acces in interiorul cetatii. Cea mai usor de identificat si pe care am intrat si noi, fiind cea mai la indemana, este pe aleea care desparte cele doua impunatoare catedrale. In stanga Catedrala Incoronarii ridicata in forma de cruce, iar in dreapta Catedrala romano-catolica "Sfântul Mihail", deschise spre vizitare zilnic. Accesul este gratuit. Ochiul avid de frumos este satisfacut. Alei pietruite, marginite de multe flori si verdeata, bancute pentru a-ti trage sufletul, doar copacii sunt cam „ anemici”, nu stiu din ce ratiuni arborii seculari au fost taiati in locul lor plantandu-se copaci tineri, aratosi, dar fara puterea de a umbri a celor batrani.

Imediat veti intalni Muzeul si Sala Unirii, ce se pot vizita contra cost zilnic intre orele 9-17, mai putin lunea.

Piata Mihai Viteazul in care troneaza mareata statuie a domnitorului adaposteste in partea dreapta Palatul Principilor Transilvaniei, obiectiv inchis vizitarii. Pe peretele acestuia se poate admira un superb basorelief care il reprezinta pe Mihai Viteazul inconjurata de multimi care i se inchina si-l ovationeaza. Basorelieful lung de 6,20 m si lat de 3 m incepe si el sa se degradeze. Aici, in aceasta Piata a facut fiul meu cel mic primii pasi, ziua e plin de copilasi care se joaca in jurul statuii.

Treptat se ajunge in Piata Cetatii, loc in care saptamanal, in perioada de vara – cel putin asa a fost in campanie electorala - sunt tot felul de manifestari artistice. In week-end, exista vanzatori ambulanti de bijuterii hand-made, icoane, jucarii, etc, dar totul este oranduit estetic. Pentru un ragaz de o cafea puteti poposi la Carolina –cafe, o cafenea de abia deschisa, splendida, cu aer medieval, esti servit de hangite costumate in rochii lungi, rosii. Atmosfera este extraordinara. Piata Cetatii are in partea stanga Universitatea 1 Decembrie 1918, in spatele careia, pe stradute cu aspect medieval este adapostita Biblioteca Batthyaneum, care la randul ei adaposteste comori ale culturii, amintesc doar Codex Aureus – tetraevanghelier latin realizat in anul 810, scris cu cerneala de aur. Nu se poate vizita decat in urma aprobarii unei cereri aderesate Bibliotecii Nationale. Eu nu am vizitat-o, desi imi doresc mult. In fata universitatii la mica distanta unul de celalat sunt doua monumente care iti atrag privirile. Monumentul Custozza ridicat in memoria luptatorilor din Regimentul 50 infanterie, morţi în bătălia de la Custozza (Italia) în 1866 – imprejmuit cu lanturi prinse intre ele cu ghiulele de tun si Monumentul Losenau – un turn micut, ornamentat cu flori, frunze, statui, pilastri, construit in anul 1853 in amintirea colonelului Ludwig Losy von Losenau cazut in lupta de la Simeria in revolutia din Transilvania. Intre cele doua statui, un feeric spectacol al apei care tasneste la intervale regulate din pamant. Copaci tineri inconjurati de rondouri de flori, bancute cochete prea putin ocupate in timpul saptamanii, insa in week-enduri devin neincapatoare.

Imediat, pe partea dreapta se ajunge la intrarea pe Traseul celor Trei Fortificatii ce cuprinde si Traseul Eroii Neamului Romanesc, dspre care a scris atat de frumos @biancuta ( vezi impresii) – considerate obiective turistice unice in Europa. Intrarea este contra cost. In fiecare sambata la ora 12, tunurile de pe platforma de artilerie executa trei salve de onor in cinstea drapelului cetatii arborat pe Bastionul Sasilor. Zilnic, Garda Traseului Celor Trei Fortificatii, purtand uniforme specifice armatei austro-ungare incepe la ora 11,30 defilarea prin cetate. Daca aveti de gand sa vizitati cetatea Alba Carolina, neaparat nu trebuie ratat acest moment, este spectaculos.

In vecinatatea intrarii pe traseu isi are locatia Hotelul Medieval, cel mai frumos hotel in care eu am intrat vreodata, caruia doresc sa ii dedic un review separat. Nu m-am cazat acolo, dar l-am vizitat, totul acolo e absolut uimitor.

Pasii ne poarta pe drumul ce duce spre Poarta a III-a a cetatii, unde au fost incarcerati Horea, Closca si Crisan.

Aici in permanenta este un strajer imbracat si dotat cu echipament militar specific sec. al XVIII –lea.

Pe podul mobil se ajunge in fata Obeliscului executat in granit si inaltat in anul 1937 in memoria conducatorilor rascoalei motesti ucisi in 1785: Horea, Closca si Crisan. La baza lui este o celula simbolica. Locul ofera o panorama supra orasului, fiind preferat de indragostiti in special. De aici, drumul de piatra o ia in trei sensuri.

In jos inspre Poarta I si a II-a, la dreapta inspre Biserica Memoriala Mihai Viteazul si la stanga pentru a patrunde proprei-zis in Santurile Cetatii , loc de relaxare si promenada. Cam asta inseamna zidurile cetatii: spatii imense, largi, de promenada, mult verde. Imediat dupa Obelisc, eu cobor de obicei pe partea stanga . Este acolo un mic lacusor cu nuferi si ratuste. Dupaaceea, veti coti, mergand pe sub terasa suspendata a restaurantului Pub13 – un loc excelent de a servi masa sau macar o cafea, ambianta din interior si privelistea din exterior, de pe terasa, merita.

Din loc in loc, veti intalni cate o nisa in ziduri, pe care pe trepte inalte, pe alocuri si de 30 cm veti ajunge intr-un alt spatiu al cetatii la fel de interesant, la fel de incitant. Daca insa preferati o plimbare lina, fara urcusuri si coborasuri, veti ajunge in Piata Tobosarului strajuita de un alt "soldat” medieval. Oamenii acestia isi intra serios in rol, se fotografiaza cu tine in posturi razboinice, iar copiii ii adora. La un moment dat veti gasi punctul de iesire sau de intrare - dupa caz pe Traseul celor Trei Fortificatii. Aici, o caruta mare, cu coviltir alb, fara cai – desigur :)- cateva mese... si... loc de popas sau de potolit setea ori foamea, dupa caz. Vis-a vis e un tarc cu ponei.

Cetatea impresioneaza si prin cele 7 bastioane ale sale, impodobite cu basoreliefuri inspirate din mitologie si cu frunze de acant: Bastionul Sf. Stefan, Trinitatii, Eugeniu de Savoia, Sf. Mihail, Sf. Carol, Sf. Capistrano, Sf. Elisabeta. Sfantul Eugeniu si Sfantul Capistrano, strajuiesc Poarta a III –a. Aleile sunt flancate de flori, totul este foarte ingrijit, curatenie ca-n palma. Surprizele apar la fiecare pas: ici o firida, colo un alt bastion, un parculet micut plin cu flori, copacei tineri intercalati unde si unde de stejari batrani si vigurosi. Cel mai mult imi plac felinarele, seara se aprind, iar atmosfera este feerica. La un moment dat inainte de a parasi santurile spre a iesi pe traseul de sud din cetate pe poarta a VI-a veti intalni un excelent loc de luat masa restaurantul Ghotic, amenajat in locul grajdurilor regale, fara a mai pastra insa vreun iz tipic cabalin, ceea ce se pastreaza este insa aerul medieval in ton cu imprejurimile.

Plimbarea pe acest traseu se va sfarsi curand, daca veti prefera iesirea pe Poarta a V-a veti ajunge la un punct de informare turistica, situat in tunelul care leaga poarta a IV-a de poarta a V-a si pentru ca totul este ciclic veti ajunge... in locul dintre cele doua catedrale. Daca insa veti prefera ca iesire Poarta a VI-a, printre ziduri inalte de 3 metri, veti ajunge in fata Casei de Cultura, unde este un loc mare de parcare. Exista mai multe trasee, cu iesiri si intrari in diferite locuri din cartierul Caroline.

Momentan traseul sudic este inchis, se lucreaza la desavarsirea formei de stea a cetatii. Pentru acest lucru a fost sacrificata o parte din parcul din fata Catedralei ortodoxe, dar dupa cum vad ca inainteaza lucrarile, cred ca rezultatul va fi unul special, spectaculos.

Cetatea este vizitata zilnic de turisti straini, autocare intregi, mai ales cu turisti maghiari sosesc mereu, mereu... Cei mai multi dintre localnici o prefera in week-end, dupa cum am mai spus. Eu, o prefer... zilnic, ma plimb pe aceste alei si prin aceste locuri de cateva ori pe saptamana, ma joc cu copilasii mei, ne ascundem in cotloane si admiram nuferii care acum sunt infloriti, cautam pestisori si rame in mini-elesteie populate mai ales cu matasea broastei,:) pasesc pe poduri mobile, intalnesc oameni imbracati in straie medievale, cu care uneori schimb cateva cuvinte, traiesc imaginar un timp ce s-a scurs in urma cu 300 de ani…

La umbra zidurilor batrane soarele arde mai putin, iarba creste mai repede, copiii mei sunt mai fericiti, si eu la fel.

Acest review se vrea ca o invitatie... O invitatie de a pasi in acest loc apropiat ca distanta de orice punct din tara. Un loc inedit pe care cu greu il pot descrie, (dar cu siguranta pot oferi cu drag detalii si alte informatii celor dornici) pt. ca nu sunt istoric, nu ma pricep la termeni specifici de arhitectura, dar stiu ca e un loc in care nu va veti plictisi, un loc ce se cere descoperit si nu descris, un loc singular prin istoria si mandretea lui.

Asta e Alba Carolina - o mandrete de cetate in forma de stea!

---

VIZUALIZĂRI: 5039 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI