Am cautat dinozauri in Rezervatia Calcarele de la Ampoita, dar am gasit 'crocobauri' la Pensiunea Izvorul Muntelui!

TIPĂREȘTE

Calcarele de la Ampoita si Pensiunea Izvorul Muntelui (La Mama Lutza)

Asezare

Satula de forofota orasului, cu orice ocazie ivita, ma bucur intotdeauna cand e vorba de iesit undeva, in natura. Si cine dintre cei cu fire de calator nu s-ar bucura? Mai ales cand e vorba de locuri primitoare si de o frumusete uluitoare. Atunci totul devine roz. Si dulce. Sau sarat. Dupa preferinte. Si veti citi si de ce! Ampoita este un astfel de loc. Sau, in parte, era!

Ampoita - un satuc pitoresc situat la doar 12 km de Alba Iulia, la poalele Muntilor Apuseni, pe valea raului Ampoita.

Drumul de acces este facil, pe DN Alba Iulia - Zlatna, se inainteaza cca 10 km, apoi un scurt viraj la dreapta, pe o sosea ingusta si gata: ati ajuns! Semnul distinctiv al locului este tocmai Rezervatia naturala Calcarele de la Ampoita. Natura in adevarata frumustete. Stancile mai sunt cunoscute si sub numele de Pietrele lui Bocioaca, Pietrele Gomnusei si Stogurile Popii. Stiam de existenta lor inca din copilarie, pe cand haladuiam pe dealurile din apropierea orasului impreuna cu colegii mei, toti membrii ai Cercului de arheologie. Dar nu stiam ca sunt o rezervatie naturala.

Au infruntat vremea si anii... fac nota discordanta cu ceea ce le inconjoara, trei blocuri albe de calcar, stralucitoare in lumina soarelui de mai, asezate parca pe un varf de deal de o mana nevazuta, dar puternica.

Mit si realitate

Unele legende „ blande”, caci locul e impanzit de legende spun ca ar fi fost aduse acolo de catre romani, ori ca „uriesii” giganti au făcut un baraj peste raul Ampoi sa se poată scalda. Alte legende mai inflacarate, le atribuie existenta insusi diavolului sau poate lui Dumnezeu... Se spune despre cativa calugari ca ar fi intalnit in acel loc un diavol si ar fi vrut sa ii faca de petrecanie, dar acesta ingrozit s-ar fi rugat „talpii iadului” sa il scape si pe loc s-a deschis o intrare inspre adancurile pamantului. Apoi calugarii s-au adresat divinitatii, iar din cer au coborat aceste pietre imense spre a astupa pe vecie locul de acces inspre iad...

Specialistii insa, infirma, ambele ipoteze, si ofera o explicatie ce te duce cu gandul spre alte ere. Cele trei blocuri „numite si olistolite s-au desprins dintr-o faleza calcaroasa, apoi au alunecat pe taluzul continental, fiind insedimentate in formatiunile flisului cretacic. Sunt considerate marturii ale unor momente de sedimentare agitata premergatoare unor evenimete tectonice. ” Si cum nu sunt geolog, am inteles si eu ce am putut si anume ca sunt de pe vremea dinozaurilor! Wow!

Dar cum arata? Sunt trei blocuri mari de piatra calcaroasa, cu creste domoale, inalte de 44m, 24m si 15 m. Inconjurate de vegetatie, sunt ca niste batranei blanzi cu parul nins de ani si de viata... Din loc in loc, pe varful lor aproape plat creste vegetatia

Asezarea lor solitara atrage zeci de turisi si mai ales de alpinisti care le gasesc irezistibile pentru aventura. Aceasta triada alba de calcar, este de fapt extrem de abrupta.

Exista si un traseu pentru neexperimentati, insa urcusul este greoi, printre spini si copacei pititci ce te zgarie cu crengile lor. Eu nu m-am incumetat sa urc acum, dar in anii copilariei le-am urcat si nu doar o data. Amintirile mi-au ramas si acum vii. Privelistea de sus, merita orice efort!

De data aceasta le-am admirat doar din mersul masinii si mai apoi, acompaniata de latratul nervos al unui caine lup, din curtea vecina cu calcarele. Le-am lasat cu vantul, iar noi am pornit ca gandul spre Pensiunea Izvorul Muresului, cunoscuta in zona mai ales sub denumirea de La Mama Lutza.

La Mama Lutza

Pentru a patrunde in oaza de verdeata a locatiei, se paraseste soseaua, se trece valea pe un podet de lemn. Locul pare primitor. Parcarea te asteapta, incapatoare, pietruita, marginita de apa si de flori. Pentru oaspetii care vin de departe exista 6 cabane, unele poarta nume dulci, de fructe: ciresica, visinica. Totul e rustic, in trend cu zona, lemn, piatra si multa, multa verdeata. Nu stiu cat costa cazarea, dar eu una, nu m-as caza acolo. Tot urmandu-l pe piciul meu care descopera starea bipeda si colinda peste tot, am patruns si pe terasa uneia dintre cabane. Fotolii second hand, acoperite cu „lepedeie” ponosite, ciment pe jos, mizerie prin colturi, zeci de pisici printre picioarele celor- nu putini- care leneveau pe terasa fiind 1 mai, zi libera.

Da, sunt dezamagita de pensiune, am fost de multe ori acolo in anii trecuti, cand lucrurile pareau si erau mult mai ingrijite, dar de data aceasta totul mi s-a parut dominat de delasare si mizerie!

Cam atata despre cazare, nu recomand, mai ales ca misuna peste tot caini si pisici cu zecile. Iubiesc animalele de companie, dar nu suport sa la vad, gudurandu-se printre picioarele mele si ale copiilor!

Atractii peisagistice si... culinare

Atractia principala a locului sunt, pentru unii placintele facute pe lespede cu diverse umpluturi: cu branza dulce si sarata, varza, mere. Pentru altii, insa locatia este irezistibila. Eu ma numar printre cei din urma. Masa se serveste in gradina pensiunii care este enorma, masute ascunse dupa pseuogardulete facute din nuiele, te poti plimba pe alei cu pietris printre flori si copaci: tei, fagi, stejari, meri, peri, visini, ciresi. Mese pitite printre copaci, paraiase si minifantani arteziene, podete. Ce nu mi-a placut de data aceasta e aspectul de neglijenta, tufisurile crescute anapoda, buruienile. Chiar ma gandeam daca nu cumva doresc sa recreeze atmosfera satului transilvanean pustiu si neingrijit... habar nu am... Poate aceasta salbaticie sa fie studiata...

In schimb mi-au placut facilitatile pentru copii, tobogane, leagane, masinute imobile construite din lemn, loc de joaca cu nisip. Locul in sine e romantic si practic totodata pentru cei veniti cu copilasi mititei – care au cum sa-si petreaca placut timpul in aer liber, dar neingrijit!

Bucatele comandate au fost gustoase, dar fara sa exceleze. Pretul e normal, o ciorba de fasole cu ciolan bucatele 10 ron, o placinta de orice fel 4 ron, etc. O sa atasez fotografii cu meniul.

Turistii sunt foarte, foarte multi. Localul e faimos in orasul Alba Iulia, mai ales datorita premiilor pe care „socacitele” – bucataresele le-au primit la diverse festivaluri gastronomice. Insa eu, din tot ce am gustat nu am regasit gustul natural, ca la mama acasa! Am comandat, de exemplu, o carafa de sirop de zmeura, preparat chipurile din fructele zonei, dar am primit gustul artificial, industrial. Fata care ne servea, ne-a asigurat ca e natural, dar eu nu o cred! Din pacate!

Anii trecuti mergeam acolo cu drag si foarte des, era ca o regasire a acelei copilarii despre care am amintit la inceput...

In final, ce mai pot adauga? Calcarele de la Ampoita suscita imaginatia prin ineditul lor, si inevitabil, te atrag. Nu le ratati, mai ales daca sunteti in trecere in zona! Sunt contemporanele dinozaurilor!

Si pensiunea La Mama Luta atrage datorita faimei si ambiantei vii, verzi, insa lucrurile sunt acolo intr-un vizibil declin, singurul lucru bun pe care il pot puncta e peisajul si dotarile pentru copii.

---

VIZUALIZĂRI: 2715 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI