Mănăstirea Fotbaliştilor

TIPĂREȘTE

Pare impropriu titlul pe care l-am ales pentru acest review, dar asta este adevărul. Mănăstirea Dumbrava, din jud. Alba, s-a înălţat cu sprijinul financiar substanţial adus de Anghel Iordănescu şi fotbaliştii naţionalei de fotbal, din perioada în care acesta o antrena.

Pe vremuri, elev de liceu fiind, în Cluj-Napoca, de fiecare dată când mă duceam acasă, la Alba, treceam pe lângă această Mănăstire, cocoţată pe un vârf de deal, lângă loc. Unirea, din jud. Alba (din E81/DN1, în dreapta, pe relaţia Cluj-Alba, între Turda şi Unirea) şi de fiecare dată mi-am dorit să o văd. Dar, pe atunci, eram un licean luat ” la ocazie ” de şoferi miloşi, aşa că…pofta-n cui.

Am citit recent şi review-ul colegei @corinka (îl găsiţi dacă daţi click aici) şi cum am avut drum la Alba, m-am hotărât să intru şi eu pe la Mănăstirea Dumbrava.

Astfel, în 20.12.2010, în jur de 11.00, AmFostAcolo, într-o zi de duminică, exact în timpul slujbei. Din DN1, sunt maxim 2 km. , pe un drum bun, asfaltat (la data la care am fost eu, era acoperit de zapadă, dar nu sunt probleme dacă sunteţi echipaţi cu anvelope de iarnă).

Din drumul principal, se intră pe domeniul mănăstirii în partea dreaptă şi primul lucru pe care-l observi este ansamblul de clădiri situat pe ambele sensuri, care adăpostesc sfânta lucrare a călugăriţelor de acolo:

1. Centrul Maternal „Sfânta Veronica” - gândit astfel încât să poată găzdui temporar până la 6 mame cu copii, victime ale abuzului din familie;

2. Casă de tip familia „Sfânta Veronica” - deschis pentru a da găzduire unui număr de până la 25 de suflete nevinovate;

3. Căminul pentru femei vârstnice „Sfânta Maria" - poate găzdui până la 20 de femei în vârstă.

Dacă afli despre aceste preocupări pe care măicuţele le au zi de zi, în afara vieţii de mănăstire, îţi vine să exclami: sunteţi mai presus de vremurile pe care le trăim, bravo!!! . Cel puţin, eu cu impresia asta am rămas după scurta vizită la acestă sfântă mănăstire.

Cu certitudine, nu am ajuns acolo, în cel mai bun moment posibil. În primul rând, iarnă fiind, omătul mare, nu am putut vedea vegetaţia şi florile, cu care sunt convins că mănăstirea este plină, în timpul verii de exemplu (de altfel toate astea sunt vizibile în fotografiile colegei @corinka). Pe de altă parte, am ajuns în timpul slujbei şi din cauza asta, nu mi-am permis să insist cu detalii în interiorul bisericuţei, aşa că, cele câteva fotografii din interior le-am făcut fără bliţ şi pe furiş, pentru a nu deranja sfânta slujbă.

Deci, ajuns în parcarea din faţa mănăstirii, am observat încă câteva autoturisme înmatriculate şi în judeţele învecinate (SB şi CJ), am surprins câteva ipostaze interesante din exterior/împrejurimi şi am intrat pe sub clopoţniţă în interior.

În primul rând m-a impresionat multitudinea de obiecte artizanale, din lemn (stative pentru flori, bănci, mese, o fântână aparentă, un foişor), multe plante perene, o mini-cascadă.

Nu în ultimul rând, mi-au plăcut chiliile, cele din dreapta construite la nivelul parterului, iar în stânga şi în spatele bisericii, sunt parter+etaj. Totul lasă impresia de nou, imaculat.

Am fost de asemenea, frapat de faptul că biserica este una foarte mică, albă la exterior, cu câteva picturi în partea superioară, acoperită, cum altfel, cu tablă.

Am făcut un tur al bisericii, în căutarea mini-grădinii zoo, despre care ne spunea @corinka în review-ul său, dar nu le-am văzut. De vină fiind probabil temperatura foarte joasă, sens în care, mai mult ca sigur că animalele au fost duse în adăposturi.

Am intrat în biserică (pe o uşă din stejar masiv sculptat cu motive religioase) şi am rămas foarte impresionat de acesta, prin pictura nouă cu care-i învăluită. Însă atmosfera din biserică a fost cea ce m-a lăsat fără cuvinte.

Slujba aflată în plină desfăşurare era una specială. Prin aceea că, era însoţită de corul măicuţelor, iar cântările acestora erau de-a dreptul divine. Prin faptul că, în micuţa bisericuţă erau martori ai slujbei atât enoriaşii din sat, cât şi oaspeţii de prin alte zări, dar şi cei găzduiţi în mănăstire (bătrânele şi copii). Ei, să ştiţi că acei copii au fost cei mai cuminţi copii pe care eu i-am văzut într-o biserică (incluzându-mă aici şi pe mine la vârsta lor).

M-aş fi aşteptat să fie un murmur nesfârşit, chicoteli, râsete, etc. Dar nu, copii erau atenţi la slujbă, parcă fermecaţi şi ei de cântecele măicuţelor. Şi când te gândeşti că sunt copii abandonaţi, unii dintre ei poate cu probleme de sănătate, sunt cu atât mai mult de apreciat.

Din placa aflată deasupra uşii de intrare în mănăstire, am aflat şi vă spun şi vouă că: S-a zidit acest sfânt lăcaş cu hramul "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie - Izvorâtorul de mir" între anii 1997-2001, ctitor fiind părintele Teodor Crişan... lucrările de pictură fiind executate de pictorul Alexandru Crişan. Sfinţirea s-a făcut la data de 26.10.2002.

Sigur că, ajuns acasă am căutat detalii despre ctitor, părintele Teodor Crişan. Iată ce am aflat despre el, pe saitul Arhiepiscopiei de Alba-Iulia (click aici): Infiintata în anul 1997. Prin grija preotului celibatar iconom stavrofor Teodor Crisan, actualmente tuns în monahism protosinghel Vasile Crişan, s-au construit biserica, un corp de chilii, casa pentru 25 copii orfani şi azil pentru bătrâni.

Tot de pe net (de aici) am mai găsit 2 lucruri interesante despre mănăstire: a fost construită pe locul unde in anul 1703 a fost martirizat preotul Ioan, luptator impotriva uniatiei, ars de viu intr-o capita de fan şi In biserica se gaseste o icoana a Maicii Domnului, gasita sub tencuiala bisericii din satul Dumbrava, ascunsa de credinciosi din cauza prigoanei religioase din trecut.

A, la intrare există şi un magazin cu obiecte bisericeşti, dar când am fost eu era închis.

Concluzia mea: Omul sfiinţeşte locul. În cazul asta protosinghelul Vasile Crişan

AmFostAcolo, o să mai merg şi vă recomand şi vouă, dacă sunteţi în zonă să vă abateţi pe la acestă sfântă mănăstire.

Rog un webmaster să ataşeze următorul clip: http://www.youtube.com/watch? v=S3CfbLUZCNk&feature=player_embedded

---

VIZUALIZĂRI: 7062 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI