Manuc Bey a fost sau nu agent dublu? Palatul de la Hânceşti

TIPĂREȘTE

Mai toţi bucureştenii şi nu numai, au auzit sau au fost la Hanul lui Manuc. Astăzi este un restaurant bun în centrul vechi, lângă Biserica Domnească. Ca şi alţii, aveam convingerea că Manuc a fost un negustor turc bogat care şi-a deschis afacerea pe malul Dâmboviţei. Fals.

Armean, Emanuel Mârzaian s-a născut în 1769 la Rusciuc într-o familie de negustori bogaţi. După moartea părinţilor şi căsătoria cu o armeancă bogată, a preluat afacerea familiei şi a stabilit legături comerciale cu Constantinopolul. Graţie talentului de a cultiva relaţiile, de a corupe şi a sesiza oportunităţile a ajuns destul de repede cel mai bogat om din Balcani. Una din primele persoane pe care le-a corupt a fost guvernatorul Rusciucului căruia i-a oferit o sumă mare de bani în schimbul garantării afacerilor sale de import şi export.

Orientându-şi afacerile şi spre Ţara Românească a intrat în graţiile domnitorului Constantin Ipsilanti de la care a obţinut demnităţile de serdar şi paharnic. Cu o intuiţie politică remarcabilă a sesizat apropierea războiului ruso-turc şi în 1806 prin înalţi interpuşi cum a fost domnitorul muntean şi consulul rus la Iaşi, a cerut şi a obţinut cetăţenia rusă.

În timpul războiului ruso-turc din 1806-1812, Manuc şi-a orientat principalele afaceri în Ţara Românească unde a început să construiască hanul ce-i poartă numele în Bucureşti. Tot în Ţara Românească a cumpărat mari moşii.

Bucurându-se de încrederea otomanilor Manuc a fost însărcinat de paşă să aprovizioneze armata, să întreţină cetăţile dunărene şi să facă negocieri cu ruşii.

A căpătat şi încrederea muntenilor oferind Ţării Româneşti un împrumut de 160000 taleri fără dobândă şi plătindu-i (nerambursabil) o datorie către turci de 60000. Între timp turcii i-au acordat şi tilul de bei sau principe al Moldovei.

Om de încredere al turcilor, agent al imperiului rus, Manuc bei a luat parte şi a găzduit în hanul său negocierile de la terminarea războiului ruso-turc în 1812, negocieri care pentru noi s-au soldat cu pierderea Basarabiei. Pentru aceasta ţarul Alexandru I l-a decorat cu medalia Cavaler al Ordinului Sfântul Vladimir.

După o scurtă pribegie pe la Sibiu, prudentul Manuc Bei s-a mutat la Chişinău unde în 1816 cu 300000 lei-aur a cumpărat în o moşie de 10 ha. la Hânceşti. N-a apucat să vadă palatul terminat pentru că a murit în condiţii suspecte la 20 iunie 1817 la numai 48 de ani la un accident de vânătoare la care participau generali ruşi sau după alte surse a fost omorât de otomani pentru înaltă trădare. A fost înmormântat în Biserica Armenească din Chişinău.

Moşia de la Hănceşti a fost cumpărată de la Ioniţă Iamandi care avea acolo o casă în care a locuit pentru puţin timp Manuc Bey şi a şi decedat. Nu se ştie când a fost construită, posibil sub Alexandru Mavrocordat.

De sub această casă porneau tuneluri care se uneau cu nenumăratele catacombe din Hănceşti, permiţând membrilor familiei să fugă în caz de pericol.Manuc Bey se răsgândise în privinţa construcţiilor şi dorea să vândă moşia de la Hânceşti şi să se mute în inima Rusiei mai ferit de răzbunarea otomanilor. Nu a apucat.

Construcţiile de pe moşie au fost făcute de fiul său Murat abia în 1858 şi continuate de nepotul Grigore. Au fost finalizate în 1861.

Complexul istorico-cultural de la Hănceşti era format din: palatul lui Manuc, Casa vechilului (administrator), Clădirea contesei Dolgoruskaia numită şi casa Iamandi, (proprietarul de la care Manuc a cumpărat moşia), Castelul de vânătoare, Turnul de veghe, biserică, grajduri, locuinţele servitorilor, grajduri, bucătăria de vară. Toate clădirile erau unite cu palatul prin tuneluri sub pământ pentru ca oriunde ar fi fost surprinşi, membrii familiei să poată fugi.

Mai exista un iaz şi două havuzuri mari în curtea palatului. Moşia era înconjurată de ziduri fortificate. Din păcate acestea ca şi construcţiile mici inclusiv biserica s-au degradat de timp, sub bombardamente şi la cutremure.

-Castelul de vânătoare este construcţia care a rezistat cel mai bine în timp. A fost proiectat şi construit în 1881 de celebrul architect Alexander Bernadozzi. Este înconjurat de două turnuri, grădină de iarnă şi un parc.

Castelul de vânătoare a fost restaurant în anii ´70 şi transformat în Muzeul istorico- etnografic al localităţii Hănceşti. Este o clădire de cărămidă roşie cu turn circular şi o scară de marmoră albă deasemeni circulară. În muzeu înafară de porturi populare, interioare de case, unelte gospodăreşti şi agricole, aparate de radio VEF, de fotografiat Smena, uniforme soldăţeşti, sunt fotografii cum ar fi: Actul Unirii cu ţara din martie 1918, un calendar naţional-creştin cu poza regelui Carol al II lea, ziarul care a publicat decretul din 1989 de trecere la grafia latină, declaraţia de independenţă a Republicii Moldova, o hartă a Moldovei mari ciopârţită între ce a rămas în România şi teritoriile desprinse: Bucovina de nord şi Basarabia, eroi în războiul transnistrean din 1991 între care o fată Maria Dănuţa. În acast muzeu în majoritatea celor 20000 exponate răzbate spiritul românesc.

- Palatul lui Manuc Bei A fost construit în stilul clasicismului francez cu două etaje desfăşurate în lăţime, cu goluri mari pentru logii şi ferestre. În ziduri au fost practicate nişe în care au fost amplasate statui. Plafoanele camerelor au fost pictate de tânărul armean Aivazian, devenit în timp marele pictor de marine Aivazovski. După instalarea puterii sovietice în palat a fost înfiinţată o şcoală de mecanizatori.

În 1944 palatul a fost grav avariat în urma unui bombardament. În anii 50 a fost reparat şi pus la dispoziţia Colegiului de Construcţii din Hănceşti.

Ce n-a reuşit să facă timpul şi bombardamentele a desăvârşit cutremurul din 1986, castelul ajungând într-o stare înaintată de degradare. În 2011 a fost refăcut gardul de beton de incintă, gard care fusese demolat în 1950. În perioada 2014-2017 palatul a fost renovat pe baza schiţelor şi fotografiilor de epocă.

Uniunea Europeană a alocat 2 mil. eu iar Republica Moldova 1 mil. eu pentru consolidarea şi restaurarea palatului şi a altor construcţii de mai mică importanţă din complex. Astăzi conacul este refăcut în totalitate fiind mobilat cu furnitură nouă executată în Italia în stilul epocii. Se prevede ca înafară de destinaţia turistică să găzduiască delegaţii oficiale, congrese, simpozioane.

- Vizita palatului a început cu etajul la care am urcat pe o scară elegantă de marmoră. Atât la etaj cât şi la parter camerele sunt renovate, au mobilier renascentist dar senzaţia dată e de… nelocuit. Poate şi din cauză că mobilierul este foarte nou iar aranjamentul nu este ca într-o casă cu suflete. M-au impresionat sobele de faianţă albă, înalte şi svelte şi decorate cu medalioane. Parchetul este făcut din mai multe esenţe îmbinate în motive florale sau geometrice.

După ce am vizitat şi parterul am coborât în pivniţă unde sunt expuse fragmente din decoraţiunile originale ale faţadei palatului. Tot acolo au fost scoase la iveală în cursul săpăturilor resturile unei băi turceşti. Pivniţa continuă cu un tunel lung de 70m până la casa Iamandi încă în şantier. Se spune că de la conacul Manuc Bei pornesc tuneluri refugiu de kilometri pe sub localitatea Hănceşti. Odată ce Manuc Bey care se presupune că era urmărit de otomani, decedase cu 40 de ani înaintea construirii palatului, la ce mai trebuia refugiul?

Deasemeni se crede că de la biserica armenească din Chişinău unde este îngropat, pornesc tuneluri sub oraş, tuneluri care astăzi sunt surpate. Oare fabuloasa avere a celui mai bogat om din peninsula balcanică să fi fost motivul construirii acestor tuneluri- refugiu? Posibil ca istoria să răspundă în viitor la această întrebare.

Republica autonomă Găgăuzia şi Complexul cultural istoric de la Hănceşti au fost ultimele obiective vizitate în Basarabia. Peste puţin timp urma să trecem Prutul la Cahul prin punctul de frontieră Oancea şi noaptea târziu să ajungem în Bucureşti

WEB, dacă se poate: pe FB

---

VIZUALIZĂRI: 1770 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI