Tur Insula Sao Miguel partea de vest și nord – ziua a doua

TIPĂREȘTE

Având mașina închiriată pentru două zile, după plimbarea prin nord-estul Insulei Pico, vezi impresii, am continuat turul insulei pe partea de nord-vest, plecând de la cazarea noastră din Ponta Delgada, tot în jurul orei 9:00. În imediata apropiere, la circa 300 metri era o stație de carburanți Repsol, am mai cumpărat 15 litri de benzină, și la drum pe același EN1-1A spre vest de data aceasta și nu spre est ca ziua precedentă. Pe “Google Maps”, în zona orașului, acest drum trece prin oraș, cel ocolitor pe autostradă este ER-1A și duce la aeroport.

Am trecut prin oraș și de aici drum întins, circa 30 kilometri, până la Miradouro da Ponta do Escalvado, cu o parcare bine amenajată pentru a putea vedea Ponta da Ferraria, promotoriul format din lava solidificată la vărsarea râului de lavă în apă, aflat în partea de sud cu câteva “Piscine” deosebite, unele cu apă termală, și, mai ales, pentru a vedea pitorescul sat Mosteiros. Aflat la circa 4,5 kilometri spre nord, considerat cel mai vestic punct al insulei Sao Miguel, satul este cunoscut prin “Plaja cu Nisip Negru”, de unde se vede și pozează cel mai bine Ilheu dos Mosteiros, prin “Piscinele Naturale” și prin “Fumarolas” active. Nu știam dacă ne încadrăm în timp, acum, după ce am vizitat zona, spun că merită o vizită, măcar de o oră… Am făcut poze și cu obiectivul, se pot vedea…

Până aici drumul a urcat și coborât lejer prin satele coastei de vest, din loc în loc se vedea oceanul, ne aflam cu mult deasupra lui. De la mirador am mai mers puțin pe EN1-1A și apoi pe EN9-1A, circa 6 km, până Sete Cidades, sat și parohie, printre cele mai mari ca suprafață, printre cele mai mici ca populație, urcând destul de mult și apoi coborând lejer. Zona este deosebită, totul verde, hortensiile începuseră să înflorească, aerul curat și cântecele păsărelelor ne-au însoțit mereu, o minune…

Satul frumos, cu case deosebite, este așezat în craterul cu același nume, la vest de Lagoa das Sete Cidades, una din cele 7 minuni naturale ale Portugaliei, două lacuri, Lagoa Azul și Lagoa Verde, gemene dar diferite, unul mai mare, altul mai mic, legate printr-o strâmtoare îngustă traversată de un pod pe care am mers și noi. Aș fi vrut să văd și să pozez cei doi frumoși tineri îndrăgostiți când se plimbau fericiți, dar a căror poveste s-a sfârșit trist, cu cele două frumoase lacuri. Cei doi îndrăgostiți, o prințesă și un păstor, cărora li s-a interzis să se mai întâlnească, au plâns împreună o zi întreagă, cele două lacuri formându-se din lacrimile ochilor albaștri ai prințesei și lacrimile păstorului cu ochii verzi, spune legenda… Ei n-au fost împreună, lacrimile lor da, au fost și sunt și astăzi…

Aproape de intrarea în sat se află, într-un frumos parc, o biserică, Igreja de Sao Nicolau, construită în anul 1857 în stil neogotic. Am mers și la Centro de Informacao Turistica apoi am parcat aproape de malul Lacului Albastru, am trecut de debarcader și de zonele amenajate pentru picnic, vroiam să pozez lacul de aproape… Am plecat apoi spre celălalt lac, de fapt am parcat aproape de podul de peste strâmtoarea ce leagă cele două lacuri. Am pozat și Lacul Verde, era plin de alge. De aici am început iar urcușul pentru a vedea lacurile și de sus, dar și pentru alte zone la fel de frumoase.

Prima oprire, după circa 2 kilometri pe un drum șerpuitor, permanent urcuș cu mici coborâșuri, a fost la Miradouro da Lagoa de Santiago, complet liber, de la el se merge foarte puțin pentru a avea în fața ochilor Lagoa de Santiago, un frumos lac aflat pe partea dreaptă o șoselei ascuns de ochii curioșilor, o minunăție, nu trebuie ratat…

Iar la drum, doar pentru 300 metri, până la Miradouro do Cerrado das Freiras, primul loc de unde se văd de sus cele două lacuri, se află pe partea stângă a șoselei, aglomerație mare, se vede bine satul Sete Cidades și Caldeira das Sete Cidades ai cărei versanți abrupți, înalți de până la 300 de metri, cu vegetație luxuriantă, contrastează fascinant cu apele liniștite și culorile moi, un peisaj unic, de neuitat…

De aici pe același EN9-1A circa 4 kilometri, se urcă continuu până la 540 m, la Miradouro da Vista do Rei, este un indicator la circa 3 kilometri pe care scrie Vista do Rei și se merge spre dreapta la el. Numele miradorului a fost dat în cinstea vizitei familiei regale portugheze, Donna Amelia și Don Carlos din anul 1901, pe insulă. Se vede fostul hotel de 5 stele, Monte Palace, închis în 1990 după doar un an de funcționare și abandonat după 2011. Era puhoi de lume, cea mai aglomerată zonă pe care am întâlnit-o în Azore, mașini multe, am oprit în parcarea din spatele hotelului, limitată la 20 de minute. Aici am văzut și “Yellow Bus”, pentru cei ce nu vor să închirieze mașină, o ofertă bună, detalii pe site-ul yellowbustours.com/en-GB/ ... s/Circuits.aspx.

Am urcat în hotelul părăsit, pe scări fără balustrade, destul de largi, trepte mici, până la etajul trei, erau turiști și pe acoperiș, noi ne-am mulțumit cu priveliștile și cu pozele din camerele de la acest ultim nivel. Cam sinistru locul, bătea și vâjâia cam tare vântul, dar peisajul văzut de acolo, Lagoa das Sete Cidades, cele două lacuri, unul verde și altul albastru, te fac să uiți decorul…

Atenție: Se revine pe același drum până la intersecție și de la indicator se merge spre vârful vulcanic Pico do Carvao pentru a vedea și nu rata celelalte frumoase lacuri.

Am oprit în parcarea amenajată pe dreapta șoselei lângă Lagoa do Canario. Aici am făcut un popas mai mare, circa 3 ore. Am să scriu cum trebuie făcută zona pentru a fi vizitată în totalitate și în timpi optimi, noi am mai bâjbâit puțin…

Primul obiectiv era, bineînțeles, Lagoa do Canario. Am mers pe jos, am traversat șoseaua, am coborât pe un drum de macadam și apoi pe indicator spre stânga, pe potecă amenajată din loc în loc cu scări de lemn, până la lac. Superb totul, verde crud, lacul este înconjurat de brazi, ferigi, poze minunate… Ne-am întors la parcare, era un panou explicativ cu traseul din zonă numit Serra Devassa și am hotărât să facem acest circuit închis de circa 5 kilometri, timp estimat 2 ore, diferență de nivel 750 – 900 m, pentru a vedea câteva lacuri. Întâi se urcă mai domol, apoi mai abrupt, zona este golașă, este indicator clar roșu cu galben, se ajunge la primul mic observator și se vede Lagoa de Eguas, apoi se urcă și mai mult până în vârf, Pico das Eguas, cu un observator de unde se văd alte două mici lacuri. Se coboară destul de mult și se merge pe lângă Lagoa Rasa, apoi poteca se bifurcă și este indicator spre cele două frumoase lacuri, Lagoas das Empadadas. Nu am mers la ele pentru că se pot vedea din altă parte mergând cu mașina… De aici am continuat traseul, pe o zonă mai domoală, poteca are mulți bolovani, aveam încălțăminte adecvată, se merge doar prin pădure și am ajuns de unde plecasem. A meritat totul, sunt priveliști deosebite, timpul a fost de 1,5 ore pentru că nu am mai coborât la Lagoas Empadadas. Pe traseu erau turiști, sus pe creastă spre vârf bătea cam tare vântul…

Am luat mașina și pe același drum de macadam ce duce la Lagoa do Canaris, erau porți de intrare, am mers circa un kilometru, am oprit într-o parcare pentru a urca la cel mai frumos mirador din zonă, de neratat, Miradouro da Boca do Inferno. Se urcă pe poteca destul de largă, sunt porțiuni amenajate cu balustrade de lemn și se ajunge la observatorul de unde se văd trei lacuri, Lacul Albastru, Lacul Santiago, Lacul Rasa și Caldeira Seca… Pozele vor vorbi în locul meu…

De aici am revenit în șosea pentru a merge circa 1,5 kilometri la Lagoas Empadadas, este un indicator pe dreapta șoselei, sunt niște porți de intrare și un drum destul de îngust cu porțiuni înclinate. Și iar verde smarald, …, și iar lacuri….

Am mai oprit de câteva ori pentru poze și vederi asupra oceanului și asupra orașului Ponta Delgada, am mers 18 kilometri coborând mereu până la Plantacao de Ananases Dr. Augusto Arruda ultimul obiectiv al turului și al zilei. Cu peste 100 de ani de istorie, Plantația de Ananas, este un adevărat muzeu viu al acestei culturi unice din Europa. Vizitele, gratuite, între orele 9 – 20, permit cunoașterea fazelor de creștere a ananasului în seră. La ieșire este un frumos și bine aranjat magazin cu suveniruri unde se poate degusta gratuit lichiorul de ananas preparat după o rețetă de familie, exclusivistă, era deosebit. Se pot admira și cumpăra alte produse care au ca temă ananasul, obiecte de artizanat locale sau suveniruri unice. Prețuri cam mari, zic eu.

Site-ul plantației, ananasesarruda.com, oferă multe informații despre ananas, considerat în Sao Miguel regele fructelor, și cultivarea lui.

De aici am revenit la cazarea noastră pentru o binemeritată cină și la fel de binemeritată odihnă. Turul nostru a durat cam 10 ore, am parcurs doar 90 kilometri, multe opriri, a fost deosebit, o ieșire în aer curat în care am admirat lacurile și craterele insulei, drumurile cu hortensii, cu vederi senzaționale, multe poze deosebite…

Soarele ne-a vegheat de sus, verdele smarald, verdele irlandez, a ieșit în poze datorită lui, justificând denumirea de Insula Verde, albastrul oceanului a fost pe măsură. Un circuit pe care îl recomand cu plăcere celor ce vor să cunoască adevărata frumusețe a Insulei Sao Miguel și de ce nu a Insulelor Azore…

---

VIZUALIZĂRI: 1850 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI