Porto, primul contact

TIPĂREȘTE

Dis-de-dimineaţă ne-am urcat în maşină şi, de la reşedinţa temporară din Oeiras, am pornit spre Porto, unde urma să ne petrecem două zile. Am mers mai mult pe drumurile naţionale, pentru a vedea cât mai multe. Pe drum ne-am oprit şi la un restaurant, Picanha na Brasa, cu specific brazilian şi local, unde am mâncat de prânz (puţin cam devreme, dar ne-a plăcut reclama). Reclama era "Picanha na Brasa", adică grătar brazilian. Am încercat şi noi şi a fost excelent, cu garnitură de iahnie de fasole roşie şi diferite salate. Priviţi fotografiile şi sunt convins că ele vă vor face poftă...

Ajunşi în Porto, ne-am cazat la Residência LIS, după care ne-am grăbit să facem cunoştinţă cu oraşul.

Înarmaţi cu o hartă, am pornit spre sud, direcţia Câmara Municipal do Porto (Primăria) şi asta nu pentru că am fi avut vreo treabă acolo, ci pentru că alături, peste drum, se află unul din punctele de informare turistică. Altul se află la Casa da Câmara, de lângă Catedrală.

În drum, ne-am oprit şi la Igreja da Lapa, o frumoasă biserică, ce are, într-o încăpere anexă, o bogată colecţie de picturi şi alte opere de artă şi apoi în Praça da Républica, o piaţă imensă, având în mijlocul său un frumos parc, numit aşa din 1910, anul când Portugalia a devenit republică. La capătul de nord al parcului se află o statuie numită Republica, iar la cel de sud o altă statuie, Bahus.

Am trecut apoi şi pe la cea mai mare staţie de metrou din Porto, Estação_da_Trindade, pe unde trec toate cele şase linii şi unde ne-am informat cu privire la transportul în comun, pentru ziua următoare. Imediat la sudul staţiei se află o altă biserică impozantă, Igreja da Trinidade, pe care nu am văzut-o însă decât pe exterior, fiind închisă. În faţa bisericii, în scuarul numit, evident, tot Trinidade, se găseşte Chafariz do Laranjal (Fântâna Orangeriei), construită pe la jumătatea secolului al XIX-lea pe locul unde se găsea un izvor. Oricum, aici nu e nici urmă de orangerie, nici măcar un portocal...

Scuarul Trinidade este mărginit la nord de biserica Trinidade, iar la sud de clădirea Primăriei, a cărei faţadă este însă pe latura opusă, cea sudică. Peste drum de primărie, pe latura vestică a acesteia, se găseşte biroul de informaţii turistice (Rua Clube dos Fenianos nr. 25, coord. GPS: 41,150175, -8,611200). Deşi căpătasem o hartă şi primisem explicaţii despre obiectivele pe care trebuia să le vizităm de la gazda noastră, patronul hotelului, am mai luat o hartă şi de la acest birou, dar şi numeroase alte pliante cu informaţii, alături de cele pe care ni le-a furnizat domnişoara de la ghişeu.

Am ieşit apoi în faţa primăriei, în Praça General Humberto Delgado şi am admirat frumoasa construcţie datând de la începutul secolului XX, dominată de turnul cu clopote, înalt de 70 m. În faţa clădirii se află statuia lui Almeida Garrett, unul dintre cei mai mari poeţi portughezi, dar şi om politic, ministru.

De la Piaţa General Humberto Delgado spre sud, pe direcţia nord-sud, se întinde Avenida dos Aliados. Între cele două sensuri ale acesteia, într-un spaţiu destul de larg, dar şi lung (vreo 300 m) se află o zonă pietonală, unde se găsesc intrarea în staţia de metrou, o fântână arteziană şi câteva statui. În capătul opus primăriei, cel sudic, se găseşte o altă piaţă, Praça da Liberdade, în mijlocul căreia se înalţă statuia ecvestră a lui Dom Pedro IV. Piaţa, este considerată inima oraşului, titulatură binemeritată. Spre nord, piaţa oferă a imagine de ansamblu spre primărie şi Avenida dos Aliados. Spre vest, pe Rua Clérigos, se înalţă Igreja dos Clérigos, cu celebrul său turn, iar la est,

La doar câţiva metri distanţă, se află Praça de Almeida Garrett, mărginită la nord de Igreja dos Congregados, iar la est de celebra Estação de São Bento, gara oraşului Porto. După o scurtă vizită în interiorul bisericii dos Congregados, am intrat nerăbdători în gara São Bento, despre care citisem lucruri foarte interesante. Aşteptările ne-au fost răsplătite cu prisosinţă, pentru că, dincolo de funcţia sa de "gară", Estação de São Bento este o operă de artă, un muzeu, pentru că holul de la intrare oferă cu generozitate un exemplu minunat al artei azulejos, operă a artistului Jorge Colaço, de la începutul secolului XX. Imaginile, de dimensiuni foarte mari, realizate numai în albastru, reprezintă scene istorice din prima jumătate a mileniului al II-lea, legate, evident, de evenimente din istoria Portugaliei. După ce am petrecut, probabil, o oră întreagă admirând imaginile pictate pe plăcile ceramice, am ieşit, în sfârşit, în faţa gării. Începea să se lase seara şi, spre sud, în lumina ultimelor raze ale soarelui, se profila Sé Catedral do Porto, pe care urma să o vizităm ziua următoare.

Am revenit în Praça da Liberdade şi apoi pe Avenida dos Aliados, unde acum, după lăsarea serii, atmosfera era cu totul diferită, dar nu mai puţin animată. Chiar la limita dintre Praça da Liberdade şi Avenida dos Aliados se desprinde o stradă, Rua de Sampaio Bruno, pe care, la câţiva metri se află Café Restaurante Embaixador, un local vestit, foarte mare şi care, în ciuda poziţiei ultracentrale şi a renumelui, are preţuri decente. Aici ne-am oprit şi noi pentru cină şi aici am "făcut cunoştinţă" cu sopa portugheză, un fel de supă-cremă, pe care aveam să o întâlnim şi, de exemplu, în Sicilia. Cea din Portugalia, pregătită din diverse legume şi în diverse feluri ne-a plăcut în mod deosebit şi, în ciuda faptului că ei o servesc seara, iar noi suntem obişnuiţi cu ciorbele ca prim fel de mâncare la prânz, ne-am adaptat stilului local şi, cât am mai stat prin Portugalia, nu am mai refuzat o sopa la nicio cină.

Aşa s-a terminat prima zi în Porto, o zi plină, care ne-a rămas în suflet, ca de altfel toate celelalte zile petrecute în sejurul din Portugalia...

---

VIZUALIZĂRI: 3907 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI