Ştiu să facă bani...

TIPĂREȘTE

Anul acesta am inceput seria vizitelor ceva mai devreme, adica in luna martie spre sfarsit. Nu prea am fost hotarati in ceea ce priveste destinatia asa ca, cu multa rabdare am inceput sa studiem ofertele agentiilor in materie de city-break-uri, si astfel pe la jumatatea lunii februarie un pachet raport calitate-pret exceptional ne-a iesit in cale.

Am ales asadar Lisabona, o destinatie pe care o voiam de ceva timp. Am inceput sa ne facem temele in timpul scurt care ne-a mai ramas, iar ziua plecarii a sosit.

Ca sa nu plictisesc, va voi prezenta pe scurt programul celor 6 zile pe care noi le-am avut la dispozitie pentru a descoperi orasul aflat pe sapte coline.

ZIUA 1-ZBORUL si prima impresie

Am decolat la ora 9 cu Blue Air, un zbor cam ciudat si cam obositor, dar nu detaliez pentru ca am ajuns in siguranta dupa 4 ore si 40 de minute. Un lucru care ne-a incurcat foarte rau a fost faptul ca in aceasi zi se trcea la ora de vara, asa ca eram putin derutati, mai ales ca Portugalia este cu 2 ore in urma Romaniei. Ajunsi pe Leonardo Da Vinci Portela [by WM la cererea autorului], aeroprtul Lisabonei si cel mai mare din Europa de vest din cate am inteles, controlul pasapoartelor a fost cel mai rapid de pana acum, nu am stat la acele ghisee, ci din contra era un politist de frontiera dupa benzile respective, care doar tragea cu ochiul si atat la pasaport. Am urmat semnele cu Iesire pentru a ajunge la metrou. De la aeroport pleaca linia rosie, iar noi am luat-o pana la capat pentru a ne lega cu cea albastra ca sa ajungem la hotelul nostru, Nacional caruia o sa-i scriu un review si pe care il recomand ca amplasare, mic dejun, curatenie si ospitalitate. Ca minus ar fi doar mobila si baia care erau foarte vechi, adica de cand s-a facut hotelul in anii 80. Hotelul se afla la 5 minute de urcat de statia Marques de Pombal.

Bun am amintit de hotel si continui sa va spun cum am ajuns noi la acesta de la aeroport. Metroul se afla cum iesiti din aeroport.

Noi 6 zile nu am cumparat acel Lisboa Card, pentru ca noi nu obisnuim sa-l cumparam in nici o capitala, deoarece este foarte scump si da stiu multi o sa spuna ca se scuteste extrem de mult cu el. Noi nu suntem de aceasi parere si doresc sa-mi fie respectata aceasta opinie de catre cititori. Avand in vedere ca acest Lisboa Card costa 3 zile 39 de euro de persoana, o suma destul de mare dupa noi, de la ghiseul din fata portilor de la metrou noi am cumparat Day pass-ul de 6 euro si 15 centi cu care avem acces la metrou si pe Carris, transportul de suprafata unde este o alta companie, exact ca in Bucuresti, numai ca ei s-au inteles.

Acel card care practic este un carton trebuie sa-l platiti drept garantie ca sa-l pastrati pentru a-l reincarca de la tonomatele aflate langa ghisee, va recomand sa le folositi pentru ca sunt la indemana, dau restul cat trebuie, numai ca nu primesc bacnote de 20 de euro, desi scrie ca accepta. Ma rog, sunt usor de folosit, mai ales ca pe la ghisee nu prea o sa gasiti pe nimeni, mai ales in week-end-uri.

Acest day pass are mai multe variante: pe langa cea de 6.15 euro care este stas, puteti achizitiona si varianta de 9.15 in care aveti inclus si transportul naval pe raul Tejo, transport care va ajuta sa ajungeti la statuia lui Cristo Rei si inca o varianta de 12.15 pe care nu am inteles-o si nu stiu la ce foloseste, scria ceva de niste trenuri, dar nu acelea spre Sintra, pentru ca acolo trebuie sa cumparati inca un card verde pe care il incarcati cu cate calatorii vreti.

Am incarcat, am luat linia rosie pana la capat, si de acolo am schimbat pt cea albastra. Am mai mers cam vreo trei statii. La inceput am fost putin dezorientati, avand in vedere ca la Marques de Pombal toate cladirile semanau intre ele, la fel si strazile. Asa este in toata Lisabona.

Dupa ce ne-am cazat, am intrebat unde se afla supermarket-ul despre care citisem. Ni s-a zis sa o luam pe prima strada la dreapta. Acolo am gasit un MiniPreco, un fel de Mega da cu preturi mult mai mici si care se afla cam peste tot. Am gasit cate ceva pentru pranz inclusiv celebrele Pastais de Nata nu la 1 euro ci la 0.35 centi. Acelasi gust si am si economisit.

Dupa pranz am inceput sa vizitam zona. Am descoperit si un MC chiar pe o strada vis-a-vis de hotel deschis pana la ora 24. Am mers in parcul Eduardo VII care se afla chiar in intersectie la Marques de Poambal, acolo se pregatea un eveniment care marca Ziua Pamantului, ca tot se trecea la ora de vara. Desi este cam in panta, merita sa acordati timp unei plimbari care se incheie la final cu o priveliste asupra orasului.

Dupa plimbare am vrut neaparat sa descoperim cartierele despre care citisem. Am zis sa mergem mai intai in Belem, pentru ca vazusem noi ca o masina care pleca de langa hotel, 057 daca nu ma insel, ne ducea chiar acolo. Am facut ceva mai mult cu masina, am prins si un accident pe drum, noroc ca soferii de pe Carris merg extrem de repede, alearga pe stradutele acelea de parca ar fi cu scuterul. Nu stiam unde trebuie sa coboram pentru ca nu este nimic anuntat in masina, doar peisajul ne ghida. Acolo unde a coborat toata lumea, am coborat si noi sau mai bine zis acolo unde am vazut lume. In Lisabona, ca si in Londra si Paris, toata lumea se urca in autobuz prin fata, taxeaza in fata si coboara pe la a doua usa, adica ultima. In masina toata lumea cand se urca alearga sa se duca numai in spate.

Revenind, am coborat la BELEM, era un soare care ardea a ploaie, am intrat in Mosteiro dos Jerónimos, nu prea era lume ceea ce ne-a bucurat. Dupa am luat-o spre faleza, am traversat tunelul si ne-am oprit pentru cateva poze caci era un apus superb cu acei nori de ploaie. Pentru ca ploaia a inceput, ne-am adapostit in celebrul local unde se fac Pastais de Belem, dupa ne-am mai uitat prin diversele magazine din zona. Pentru ca ploaia s-a oprit am reusit sa ajungem in statia de autobuz. Pe drum, ne-am oprit la un supermarket care spunea ca are totul la 1 euro. Locatia foarte mare ca suprafata ne-a atras sa mergem, insa inauntru am descoperit ca doar 3 lucruri din 10 erau la 1 euro. Statia era chiar in fata asa ca ne-am indreptat spre hotel.

Ziua 2 Tramvaiul 28, Funicularul Gloria, Piazza del Comercio, Baixa-Chiado, Vasco da Gama Tower

Duminica a fost o zi ploioasa ploiosa si ne-a cam stricat planurile, insa am incercat sa ne bucuram din plin. Hotelul nostru se afla pe o strada alaturata de bulevardul Liberdade, care duce direct la gara Rossio. Pe bulevard tocmai se incheiase o cursa canina, atmosfera era placuta, insa ploaia torentiala ne-a facut sa coboram la metrou. Am luat metroul de la Avenida pana la Baixa Chiado. Un lucru pe care trebuie sa-l amintesc este ca in Lisabona, gurile de metrou sunt total diferite una fata de cealalta si foarte distantate. Un exemplu este Baixa Chiado. De dimineata am zis sa iesim in partea dreapta a tonomatelor de la Baixa Chiado. Pe ploaia acea, fiind si a doua zi nu prea ne-am dat seama unde am iesit. Noi stiam ca suntem in cartierul Baixa Chiado. Am iesit, am mai mers putin si am ajuns la Piazza del Comercio. Am facut ceva poze si am inceput sa o luam pe arterele comerciale care tin pana la gara Rossio. Fiind Duminica, doar magazine de genul Hm, Pull and Bear erau deschise. Si cateva taverne. Vazand tramvaiul 28, ne-am uitat pe harta de unde putem sa-l luam. Am mers cu metroul pana la Martim Moniz. Acolo in piata, ne-am cam pierdut putin pentru ca nu era nimic care sa ne ghideze catre tramvaiul galben, am intrebat si noi lumea, nici un raspuns de parca acel tramvai nu ar fi existat. Am dat un tur de piata si am dat pe partea cealalta de statie, dar si de o coada de vreo 50 de metri. Am stat foarte mult pentru ca acest frumos tramvai galben, ori vine de multe ori, ori nu vine. Cred ca 40 de minute am stat la coada, mai ales ca in tramvai urca doar cateva persoane, pentru ca de... acesta mai ia si de pe drum lume. Ne-am urcat, am incercat pe acea ploaie sa intelegem ceva din cartierul Alfama, am mers cu 28 pana la capat, acolo nu este nimic. In acea zona mai este o biserica foarte mare in realitate, dar si pe harta trecuta, dar era inchisa pentru renovare.

Am luat tramvaiul inapoi si pentru ca era ora pranzului am zis sa mergem in Mall-ul Oriente. Acolo am gasit un hipermarket de-al lor, un fel de Cora mai mult, marfa cam de proasta calitate, cu preturi ca la Mini Preco. Ne-am luat niste sandvisuri, nu foarte stralucite. Daca sunteti adeptii sandvisurilor in aceste escapade, va anunt ca in Lisabona nu o sa le gasiti. Am mancat la ultimul etaj, asteptand sa se mai potoleasca ploaia infernala, am iesit cand vazusem ca se mai insenineaza, dar asta era doar intr-o parte pentru ca ploaia inca era cu noi.

Am luat-o spre faleza, asemanatoare cu cea de la Mamaia. Deasupra inca mergea telegondola, din punctul meu de vedere cel mai inutil lucru din toata Lisabona. Nu exista priveliste din ea, doar raul Tejo, peste care are si traseul. Este si scumpa si nu o recomand. acea noua zona a Lisabonei era pustie pustie, am luat-o usor spre Vasco da Gama Tower, soarele iesise putin, ne intrebam unde era toata lumea, avand in vedere ca acolo era un obiectiv foarte important. Am ramas putin cam intristati ca acea zona noua a Lisabonei era pustie. Cand eram la Vasco da Gama, au venit niste nori si o ploaie torentiala a inceput. Ne-am adapostit la hotelul Miriad care se afla in aceasi cladire cu turnul. Dupa am luat-o spre metrou din nou. Am ajuns la Baixa Chiado din nou. Cand ne plimbam cu tramvaiul 28, vazusem o gura de metrou cu numele de Baixa Chiado. Atunci nu intelesem cum sa fie acolo aceasi gura de metrou pentru ca noi eram in varful colinei cu tramvaiul, desi la prima ora a diminetii iesisem la ral. Cand am ajuns de data aceasta am zis hai sa o luam pe partea stanga, opusa de tonomate. Si dupa ce am urcat cu vreo 8 serii de scari rulante, am ajuns la gura pe care o vazusem din tramvai. O intreaga aventura. Practic am taiat toata colina. Din tramvai vazusem si un funicular roz. Pentru ca era aproape ora 9 seara, acesta se inchidea. Este vorba de funicularul Bica.

Daca nu aveti day pass sau Lisboa Card, atunci faceti o mare greseala si trebuie sa platiti 3 euro si 50 de centi de persoana ca sa urcati 300 de metri sau chiar mai putini cred ca erau cu acel funicular. Cu day pass-ul merita din plin. Altfel, nu ar merita, desi este un monument national. Langa acel funicular este un Mini Preco.

Dupa am luat metroul si am coborat la Restaurodes, pentru ca fix la gura de metrou se afla alt monument national, funicularul Gloria, care este deschis pana la ora 23 si care costa tot la fel. Sus este un Miradouro, adica o paorama superba asupra orasului. Ploaia ne-a cam stricat pozele, desi incepuse sa se mai potoleasca.

Ziua am incheiat-o cu o plimbare pe bulevardul Liberdade catre hotel.

Ziua 3- Fatima

Cu o seara in urma ne-am gandit sa mergem la Fatima, un Vatican mai mic, aflat la o ora si 30 de minute de Lisabona. Ne-am documentat si am aflat ca daca luam linia albastra pana la gradina zoologica, acolo vom gasi autogara REDO EXPRESSOS, o companie asemanatoare cu CDI-ul de la noi. Nu am gasit foarte usor autogara pentru ca este ascunsa intr-o parcare iar lumea pe care am intrebat-po noi nu stia de nimic, desi autocarele de la firma respectiva treceau non-stop pe strada. Insa nu se duceau spre autogara, ci erau in cursa.

Ne-am dus la ghiseu, pentru ca tocmai pleca peste 30 de minute un autocar spre Fatima.

Am spus ora la care dorim, iar daca cumparam tot atunci bilete pentru intoarcere, in loc de 12 euro, plateam 10 euro. Ne-a incantat ideea asa ca am scutit ceva bani.

Autocarul frumos, elegant, curat. Desi a plecat cu 5 minute intarziere, a ajuns la timp. Cand am ajuns, ploua slab. Dupa a iesit soarele, dupa a plouat de-a rupt, dupa iar a iesit soarele si tot asa. Cam asa a fost toata ziua.

Revenind, de la autogara, am urmat indicatoarele si am ajuns in marea piata.

In locul unde a aparut Fatima este un fel de altar in aer liber, cu scaune, totul acoperit cu sticla si locul unde se tin slujbele. Noi am prins doua in acea zi. Am intrat in biserica care este total diferita in interior, fata de exterior. O sa va creeze impresia ca este prima zi in care a fost deschisa.

Este un loc linistitor, care merita sa-i acordati o jumatate de zi.

In oras care este la fel de pustiu, am descoperit un supermarket Pingo Doce pe care il veti intalni si in Lisabona. Am mancat acolo un pui foarte foarte bun. Mgazinul are preturi bune si marfa de calitate.

Dupa am ajuns in Lisabona si ne-am indreptat spre Rossio pentru a cumpara carduri pentru a le incarca cu calatorii pentru Sintra. Desi la gara panourile arata ca trenurile spre Sintra sunt doar 4 toata ziua si o sa vedeti daca ajungeti acolo de ce spun asta, la ghiseu ei iti spun sa nu te ingrijorezi ca au trenuri din 20 in 20 de minute, desi nu este asa. Trenurile merg din 35 -40 uneori 45 de minute.

Ziua am incheiat-o cu o plimbare pana la Comercio si dupa am inceput sa urmam traseul tramvaiului 28, trecand pe langa SE si ajungand la un Miradouro, adica o panorama cu vedere la Tejo si Pantheon. Practic am strabatut cartierul Alfama

Dupa ne-am indreptat spre hotel.

Ziua 4- Sintra, Capul de Vest

Marti ne-am trezit super devreme ca sa prindem trenul la 10 si 10 spre Sintra. Am fost foarte destepti ca ne-am cumparat bilete cu o zi inainte pentru ca acolo era o coada infinita.

Am ajuns cu trenul cam dupa 50 de minute, acolo era frumos soare. Aerul foarte foarte curat. Nu este un oras de munte asa cum spune lumea, ci de deal-podis. Oricum este un orasel relaxant si care merita vizitat. Si aici trebuie sa va inarmati picioarele cu multa forta caci aveti de urcat ceva. De la gara spre obiective este ceva de mers. Pana la Palatul National din Sintra este un drum presarat cu serpentine si unde veti intalni diversi artisti stradali care vand produse hand made si chiar asa si sunt. Noi am cumparat un portofel din pluta la un pret foarte foarte bun si cumparandu-l am mai luat inca ceva la jumatate de pret. Oricum daca doriti sa luati suveniruri de calitate si chiar traditionale, Sintra este locul ideal.

La Palatul National din Sintra este o terasa sub forma unei piatete plina cu porumbei si unde puteti sa va relaxati. Aici in fata este statia de autobuz care va duce la Palatul Pena, care este una dintre minunile Portugaliei si care dupa parerea mea seamana asa din departare cu Branul.

Autobuzul ajunge si la Castelul Maur, acea fortareata care vegheaza orasul. Autobuzul costa cam mult, adica 5 euro de persoana doar dusul. Astfel, cum noi eram doua persoane sa dam intr-o zi doar pe transport 20 de euro ni s-a parut cam mult. Am tot vazut indicatoarele spre castel si am inceput sa urcam. Bun... frumos pana aici, stradute inguste, case pitoresti, autobuzul trecea pe langa noi. La un moment dat, se facea un trotuar, pentru ca pana atunci mersesem doar pe strada. Un paznic ne zice sa o luam la dreapta ca drumul este "To castle, to castle" si am inceput sa urcam. Am intrat intr-un fel de parc aventura, cu alei intortocheate, cu un paraias care ne conducea, aici eram chiar ca la munte. Un indicator ne zice ca mai avem 1000 m pana la Maur si Pena. Primii 1000 de m au fost in acest parc, frumos ce-i drept. Dupa, apare un alt indicator care ne zice ca mai avem 1000 m pana la Maur si 1500 si ceva pana la Pena. Drumul deja devenise unul de aventura, poteca disparuse, incepusem sa ne urcam pe pietre, dupa am coborat pe niste trepte, dupa am mers aproape taras caci era o piatra deasupra si tot asa. Dupa alti 1000 de metri a mai aparut un indicator care zicea 400 m pana la Maur, si aproape 1 km pana la Pena. Deja ne enervasem, picioarele noastre erau praf. Ajungem dupa cele spuse la Maur, am facut o pauza si am mers spre Pena caci noi voiam sa vedem minunea. Mergem noi, ajungem la castel, platim 14 euro, 6 de student si 8 intreg, doar cu panorama si parcul, fara castel. Dupa ce taxam, apare un indicator frumos foc care ne spune ca mai urcam inca 864 m pana la castel. Deci dupa ce am dat banii tot ne mai dam sufletul. Castelul frumos, putin decojit pe alocuri si mancat de mucegai, oricum frumoase culorile, iar panorama chiar merita banii. Sunteti deasupra Maur-ului si deasupra Atlanticului. Sintra nu se vede pentru ca palatul Pena este mai in spate.

Am inceput sa coboram, alt calvar, picioarele nu le mai simteam, parca o durere mai zvacnea. La autobuz era o coada infernala, si cat am coborat noi doar 1 autobuz a trecut, deci insemna ca pierdeam timpul. Oricum cu durere, am ramas cu o imagine destul de pitoreasca. Mi-au placut extrem de mult stradutele pe care am coborat, dar si casele pe care le-am vazut.

Drumul ne-a scos la Palatul National. Am facut o pauza, dupa am inceput sa urcam iar pe stradutele pline cu magazine de suveniruri traditionale, facute de localnci, multe pe care nu le veti intalni in Lisabona. Noi de aici ne-am cumparat niste mini- tablouri din ceramica foarte foarte frumoase si chiar ieftine, dar si mult mai de calitate.

Am coborat spre gara, pentru ca acolo, chiar in fata garii este statia de autobuz, autobuz care va duce la Capul de Vest. Acesta merge din 40 in 40 de minute, costa 4.15 euro, deci cum spuneam stiu sa faca bani.

Am plecat spre Capul de vest, drumul senzational, autobuzul merge cam 40 de minute si dupa mine a fost de vis. In paralel cu drumul este si o sina de tramvai vechi care chiar merge si strabate satele respective, pentru ca autobuzul are mai multe statii.

Am ajuns la Capul de vest, autobuzul ne-a lasat aproape de buza Atlanticului. Acolo am zabovit ceva. Merita sa vedeti acest colt de rai. Can am plecat am fost cateva persoane in autobuz, soferul a alergat pur si simplu de parca ar fi fost fugarit, doar ca el era in intarziere. Ne-am mai bucurat inca o data de acel drum de basm.

Am luat trenul de la Sintra si am zis sa mergem spre Oriente, nu spre Rossio, ca sa mancam ceva in mall.

Am cumparat day pass-uri pentru ziua urmatoare, iar de data aceasta am luat si pentru barca, pentru ca vom merge la Cristo Rei.

Ziua 5- Cristo Rei, Castelul San Jorge

Cum am spus, ziua a cincea am rezervat-o pentru statuia lui Cristo Rei.

De la hotel am luat metroul pana la Cais do Sodre. Practic aici este gara pentru trenurile care pleaca catre Cascais. Aici este si debarcaderul. In ziua respectiva am prins o greva a companiei navale, care insa nu ne-a afectat. Am luat vaporul catre Cristo Rei, in 10 minute eram pe partea cealalta a raului. De acolo ne-am ghidat catre peronul autobuzului 101 care pleaca catre Cristo Rei, costa 2.50 euro, dupa cum spuneam, stiu sa faca bani, partea aceasta este administrata de o alta companie de transport, nu de Carris. In 10 minute eram la poarta parcului unde se afla statuia.

Acolo am fost surprinsi sa vedem ca locul era inca in amenajare, desi sezonul la ei incepuse de o luna.

Lume nu prea, nu stiam de ce nu este nimeni sus la panorama si cand am ajuns in biserica am aflat de ce. Liftul nu functiona, iar scarile nu puteau fi folosite. Dar ne anuntau ca ne asteapta pe 1 aprilie la deschiderea noului lift.

Am fost cam dezamagiti de acest gest, pentru ca totusi au avut 4 luni cand nu este sezon sa-l schimbe, nu acum cand ei sunt in sezon.

Podul 25 aprilie se vede mult mai bine de pe aceasta parte si seamana mai mult din acest unghi cu cel din San Francisco.

Dupa ne-am intors pe malul nostru, iar de la Cais do Sodre am mers pe faleza pana la Comercio si de aici am inceput sa urcam pana la Catelul San Jorge.

Aici am gasit alta panorama, intrarea putin cam scumpa pentru o priveliste pe care o putem vedea si de la Miradouro, dar na am urcat si noi intr-o emblema a Lisabonei.

Am intrat si in SE la intoarcere.

Pentru ca am avut o dorinta de a fotografia tramvaiul 28 pe acele stradute inguste am inceput sa o luam pe traseul acestuia pana cand am ajuns la ele. Aici am zabovit ceva mai mult, dar a meritat pentru ca a am ramas cu o imagine autentica in minte. Lumea vorbea de la balcoane, se strigau unii pe altii, o femeie cu un catel care abia mai mergea veghea sacosele stapanei in fata unicului magazin deschis de pe strada. Aceasta imagine nu o voi uita niciodata.

Dupa am asteptat vreo 25 de minute spre 30 tramvaiul 15 care nu mai venea, ecranul care trebuia sa anunte cate minute mai avem de asteptat se blocase, si noi am asteptat. Nu am luat-o pe faleza pentru ca ne dureau picioarele de la urcat, plus ca aveam mici sechele de la Sintra.

La Cais am descoperit in gara un Pingo Doce de unde ne-am cumparat pui foarte ca, exact ca la Fatima.

Pentru ca nu apucasem in nici o zi sa urcam in celebrul ascensor Santa Justa construit de un ucenic al lui Gustave Eiffel si care strabate 2 cartiere importante, am zis sa prindem si noi. Desi cu o seara inainte mersesem acolo si citisem ca functioneaza pana la ora 23, acum cand am ajuns ora de inchidere era modificata, fiind inlocuita cu ora 21. Noroc ca venisem cu cateva minute mai devreme inainte sa-l inchida.

Desi liftul este imens, in el incap doar 20 de persoane si astfel se sta la o coada maricica, ca atunci cand ajungeti in varf sa observati ca nu exista nici o panorama pentru ca pe langa lift s-au mai construit case care sunt mai inalte.

Bun, deci dupa ce dati 5 euro ca sa urcati cu liftul si sa descoperiti ca nu exista panorama acolo unde va lasa liftul, va plimbati putin pe terasa si dintr-o data vedeti ca sunt niste scari si ca mai exista o tersasa superioara, mai inalta cu 7 scari, adica vedeti chiar acoperisul caselor, ca de panorama nu vorbesc. Ca sa atingeti cele 7 scari, trebuie sa mai dati inca 1.50 euro... deci stiu sa faca bani.

Noi noroc ca am avut day-passul si ca liftul era inclus, ca altfel nu merita deloc, dupa mine.

Panorama superioara nu este inclusa nici in day pass.

Ziua am incheiat-o cu o plimbare pe Tejo, si dupa cu o inghetata la Mc-ul de langa hotel

Ziua 6-Belem, decolarea

Ultima zi a sosit si pentru ca zborul cu Blue Air era la ora 23, am avut o zi plina. Asa ca am lasat bagajele la hotel si am pornit-o spre Belem, pentru ca in prima zi nu prea intelesesem mare lucru, mai ales ca venise si ploaia. Si ca sa profitam de peisaj, am zis sa luam si noi masina 057 din fata hotelului ca in prima zi, numai ca de data aceasta am facut o greseala imensa. In ultimele doua zile cat am fost noi, aparusera turisti ca ciupercile. In primele zile era totul linistit, in ultimele zile Bang... Bang. Masina mergea din 25 in 25 de minute, cam ca toate cred, era plina si mai ca aveam sa-mi dau sufletul in ea de ce omor era.

Am ajuns dupa o ora cam asa, am vizitat Belem-ul, ne-am dus pana la turn si am ramas complet dezamagiti. Acesta este pozitionat intr-o zona cam urata, din punct de vedere al panoramei pentru care se plateste destul de mult. Mirosea cam urat. Si oricum turnul nu este foarte inalt. Acesta a fost a doua dezamagire dupa ascensorul lui Eiffel.

Dupa am mers spre Rossio pentru ca pe lista mai aveam un funicular de bifat si anume Lavra.

Acesta se afla pe prima strada la dreapta mergand catre Marques de Pombal de la Rossio. Ne-a luat ceva sa-l gasim pentru ca este pozitionat chiar in fundul strazii. Am ajuns noi incantati acolo si intalnim aceasi problema ca la Cristo Rei si anume, funicularul este in revizie pana la data de 1 aprilie. Acum cand eu scriu, probabil ca el functioneaza nestingherit.

Ca sa ne alinam supararea, am mai urcat inca o data cu Gloria, de data aceasta fiind soare. Pe platou, la panorama am avut marea placere de a descoperi ca este locul unde diversi artisti isi fac veacul. Nu pot sa nu mentionez ca de aici mi-am cumparat un tablou cu tramvaiul 28 la un pret foarte foarte bun si chiar negociat. A fost si este un suvenir care chiar ramane in memorie.

Fiind dupa-amiaza ne-am indreptat catre Cais do Sodre pentru a manca ceva de la Pingo Doce.

Aventura in Lisabona s-a terminat cu o plimbare pe faleza de la Cais do Sodre catre Comercio, iar cireasa de pe tort a fost un apus de vis si in prim-plan podul 25 aprilie

Despre aeroport spun doar atat. Daca veniti cu curse low-cost trebuie sa luati un autobuz care iata, este gratis pana la terminalul 2 pentru ca numai acela este de low-costuri. Acel terminal este destul de urat din toate punctele de vedere, dupa mine.

Sper ca am v-am creat o impresie despre Lisabona. puteti sa luati in calcul si itinerariul nostru, iar daca stati mai putine zile puteti sa concentrati mai mult, dar dupa mine cam trebuie 5-6 zile pentru a intelege ceva din capitala Portugaliei, punand in calcul ca veti vedea si alte orase din zona.

Singurul minus ar fi ca nu au limba engleza la anunturile de la metrou, in autobuze nu se anunta statiile, nici macar in limba lor, iar cand au aparut mai multi turisti, masinile de transport in comun erau depasite, la fel si tramvaiul 28 care cica circula din 10 in 10 minute, dar uneori stati si 20 de minute.

Hartile sunt destul de bune

Indiferent de minusurile mici pe care ei le au, Lisabona este o capitala cu o infrastructura destul de buna, companiile de transport care te usuca au reusit sa se inteleaga si in concluzie, stiu sa faca bani...

---

VIZUALIZĂRI: 3868 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI