Romanţă de vară în Cascais, staţiunea regilor

TIPĂREȘTE

Am sperat in ultima vreme sa merg din nou la ocean, sa pun inca odata piciorul in apa, sa-l simt, ca odinioara in tinerete, cand am avut norocul sa traiesc senzatii tari in Ocean Pine, pe malul Atlanticului ,,dincolo, pe coasta de est a Americii, aveam atunci curaj si am zburdat pe valurile lui salbatice, intr-un iaht de mare viteza, cu niste americani nebuni, sa prindem crabi in plasa si sa-i fierbem la cazan pe plaja, langa un butoi cu bere... dupa 20 de ani insa, am trecut de la extaz la o faza mai cu ,,minte'', m-am multumit recent, doar sa ,,contemplez ''oceanul in Cascais, statiunea perla a rivierei portugheze, la sfarsitul lunii iunie, la o temperatura de 30 de grade si am ,,savurat''doar Cascais Marina, intr-o stare mai romantioasa.

Dorinta launtrica de a ajunge la ,,capatul lumii'', de a-mi scalda ochii in oglinda Atlanticului si soaptele misterioase din cerebel, m-au indemnat sa ajung acolo, sa-l admir si sa-i simt briza, ce m-a atins din nou, cu bucurie si mult soare, de ascuns obligatoriu sub palarie si ochelari pentru miopie.

Am plecat din Lisabona, dimineata cu trenul suburban din Cais do Sodre, din partea de sud a capitalei, cu un bilet de 4.30 euro dus -intors, cumparat rapid cu ajutorul amabil a doi elevi de 17 ani, ce veneau din Porto si mergeau la surfing in Cascais. Cei 30 de km au fost rapid trecuti in revista in 20 de minute si trenul chiar era aglomerat cu turisti si portughezi.,copiii plecasera cu trenul din toiul noptii ,cu permisiunea parintilor ,profesori universitari si vorbeau excelent engleza ,timpul a zburat si am aflat chestii inedite despre portughezi si sistemul lor de educatie.

CASCAIS ,,orasul regilor si al pestilor'', fost sat pescaresc asezat pe coasta Estoril, a fost trezit din somn undeva foarte departe, in trecut, de regii portughezi ai secolului al XIX -lea, si transformat intr-un loc privilegiat, ca resedinta de vara., datorita climatului bland si vegetatiei subtropicale., avand plaje superbe.

Mie insa mi-a placut povestea ce am descoperit-o in Muzeul Marii, Cascais e ca o santinela a Lisabonei, unde pe vremuri marinarii plecau de acasa cu lunile spre zari indepartate si necunoscute, ... Cascais e nostalgia epocilor marilor descoperiri geografice, cand marii navigatori salutau mai intai acest loc, atunci cand plecau dupa aur, zahar si mirodenii.

In istoria sa a avut oaspeti de seama, ca regele Umberto al Italiei, Juan Carlos al Spaniei, Regele Carol al Romaniei si in prezent multe celebritati artistice. Oricum dupa anii '30 el a devenit capitala Rivierei, alaturi de Estoril.

Cascais pare un loc suspendat deasupra oceanului, si graviteaza in jurul unor plaje ca Praia da Ribeira, Praia da Rainha si Praia da Conceicao. Mai sunt insa si alte plaje unde eu nu am ajuns.

Am iesit din gara si am inceput deja sa simt mirosul oceanului, avand in fine senzatia curioasa ca sunt in marginea Europei de vest, e un sentiment viu si simt cum inima imi este din nou vesela, si ma simt tanara pe dinauntru...

Orga Atlanticului se revarsa in capul meu si ma simt rasfatata de soarta, chiar daca sunt acum solo traveller... o iau la pas pe strada Rua Seb JC Melo. Apoi ajung usor la PRAIA DA RAINHA, o plaja mica, inconjurata de stanci, destul de populata, un loc ideal de joaca pentru copii. Ea poarta numele unei regine Dona Amalia si cred ca era locul ei preferat.

Am stat 5 minute sus pe esplanada si apoi am continuat plimbareala de-a lungul unei strazii comerciale, RUA DIREITA, o strada ce se deschide apoi in Alam Combateres Grande Guerra si piata LARGO LUIS CAMOES. In aceasta mica zona se afla restaurante si terase in aer liber.

La sud de Largo Luis Camoes, piata ce poarta numele poetului portughez, se afla Praia Da Ribeira, plaja centrala a statiunii.

Pana sa ajung in centrul statiunii, am calcat pe strazi pavate cu pietre de calcar, alb si negru, ca si in Lisabona, admirand, liniile ondulate de sub talpi, ce sugereaza valurile apei, si am fost si eu un marinar vesel, ce simteam ca ametesc, fara sa fi baut inca nimic. Si aici in Cascais arta e la orizontala si e sub sandale sau papuci, sau flip -flop sau sub pantofii sport...

Am cascat ochii si la peretii caselor, pavoazati cu graffiti, in culori tari si cu texte crazy, incercand sa le inteleg mesajul artistic, dar cred ca am sarit lectia de arta moderna... e o poza undeva pe care va las sa o intelegeti voi... e vorba de inima... si bautura...

Oraselul e o bijuterie, e o statiune cosmopolita, rafinata, chic, populara, oceanul e practic la usa unor hoteluri, ... parca vad si un hotel Baia ce e trecut la cazare in excursiile cu seniorii... are o pozitie formidabila... te scoli dimineata si-ti clatesti ochii in ocean... si simti miros marin... vad niste pescari batrani ce repara navodul...

Oraselul mi s-a dezvaluit in secvente neprevazute si delicioase, ca o prajitura savuroasa portugheza... udata cu o bautura traditionala, pe care iar o vedeti in reclama de pe strada...

Am luat-o razna la plimbare, pe niste stradute ascunse in spatele primariei, pana am intalnit un politist... l-am intrebat daca stie unde este casa unde a locuit Mircea Eliade, eu uitasem numele strazii notat cine stie pe ce hartie... s-a uitat la mine lung si in portugheza, ca era batran ,mi-a facut zis sa merg cred inapoi...

Aici in Cascais pe RUA SAUDADE nr 13 a locuit intre 1944-1945 romanul nostru, casa nu am gasit-o, stiu doar ca aici el a schimbat doua locuinte, si ca a scris si o celebra carte numita ,,Jurnal Portughez ''... alta data maestre, te vor gasi colegii mei si o sa-mi povesteasca despre tine... am inteles ca era o casa aproape de ocean.

Revenind la arhitectura caselor, am descoperit si aici strazi inguste cu case vesele si mai decadente, ce se imbratiseaza ca intr-o mare familie fericita -flori, balcoane, azulejos pe fatade... toate aceste case sunt spalate de lumina soarelui si un pictor anonim le-a tras o pensula cu rosu peste acoperisuri, punandu-le o palarie vizibila.

Mi-a placut orasul la nebunie, e tot numai o culoare -o alegi pe cea care iti place.

Am revenit in LARGO DO 5 DE OUTUBRO, piata primariei din statiune si de aici ma uit spre Praia Ribeira, nu prea animata, apa oceanului e rece... i se mai spune si plaja Pescadores, fiindca e inca folosita de pescari.

Locul meu preferat ramane insa minunata piata si cladirea Primariei, CAMERA MUNICIPAL,construita in secolul 18 si restaurata dupa marele cutremur din 1775, mai tarziu in 1821. Fatada cu azulejos este absolut incantatoare si remarci usor ca fiecare balcon are o alta pictura cu sfinti si apostoli. Piata e marginita de o biserica a marinarilor , de un pub irlandez, si intr-o margine e statuia regelui Don Pedro.

Am calcat din nou pe covorul cu ,,calcada portuguesa'', dar nu e alunecos, nu stiu cum e cand ploua.

Am continuat plimbarea pietonala, de-a lungul Bulevardului Marii, admirand arhitectura vilelor si placile ceramice de pe o fatada. Am trecut de Citadela orasului si pe colt vad alte doua statui, apoi in sus pe deal, o iau in directia bisericii numite IGREJA DA NOSSA SENHORA DA ASSUNCAO.

CIDADELA de pe Avenida da Republica a fost construita de Felipe I pentru a intari sistemul de aparare din estuarul fluviului Tejo. Pentru un timp a fost resedinta regala, si azi este gazda unui museu de artilerie.

Zabovesc putin si in PARQUE MARECHAL CARMONA , langa fortareata orasului.,dupa ce am trecut de statuia regelui Carlos.

Spre nord, nu prea vad lume in aceasta zona, o iau tot pe AVENUE da REPUBLICA si ajung intr-o gradina cu pomi, JARDIM da PARADA, unde ma asez si ma amuz, uitandu-ma la niste fetite si copii in uniforma de scoala, care incearca sa vanda revista scolii... ma abordeaza rapid, dar sunt dezamagiti ca vorbesc in engleza si nu le platesc un euro pe ea... E ora 12 si inca nu s-a terminat slujba in biserica unde intru si eu... e arhiplina si cu greu pandesc momentul sa fac trei poze, pe pereti vad azulejos, e vorba de un edificiu din secolul al 17 -lea... raman muta de admiratie cand ma uit la altarul din lemn aurit, in stil portughez, picturile apartin lui Josefa de Obido... biserica se afla in LARGO de ASSUNCAO si e deschisa zilnic intre orele 9-13 si 17-20.

In continuare fac un popas de 2 ore in doua muzee remarcabile -MUSEU do Mar -REID. CARLOS pe RUA JULIO PEREIRA de MELLO, un muzeu interesant despre istoria locului si artefacte ce tin de traditia maritima, in timp ce ascult muzica simfonica. Din pacate nu am mai prins si MUSEU CONDES de CASTRO GUIMARES de pe Avenida Rei Humberto II de Italia, fiind inchis chiar la ora 13, si m-am multumit cu o vizita intr-un muzeu de arta, ca in povesti, CASA das HISTORIAS PAULA REGO, un muzeu cu o structura intriganta, ce expune lucrarile unei artiste nascute in Lisabona, dar probabil voi reveni asupra lor.

Refac drumul de intoarcere si ajung iar in piata primariei, ca pieton ma simt in ton cu toti turistii ce colectioneaza amintiri si suveniruri de tot felul... Nu parasesc insa oraselul fara a merge pe plaja si a lenevi cam doua ore, am vrut sa pun piciorul in apa si gata, mi-am implinit visul... de doamna cu minte... ma uit in larg la vapoare si admir imensitatea albastra, oare o sa mai revin, vreodata... nu stiu... dar am simtit ca am trait o zi plina ca o romanta in vara...

Sper ca pozele sa fie mai convingatoare decat compunerea mea ...

---

VIZUALIZĂRI: 5083 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI