Hotelul Sheraton din Varşovia

TIPĂREȘTE

Dimineaţa vizitasem mănăstirea Jasna Gora şi cum distanţa pe care am străbătut-o în acea zi între Cracovia şi Varsovia era de 360 km, autocarul oprind să mai şi mâncăm ceva, am ajuns să ne cazăm după amiază destul de târziu. Urma să dormim două nopţi la hotel Sheraton de cinci stele. În nenumăratele excursii pe care le-am făcut în ultimul sfert de veac, în general ne-am cazat la hoteluri de 3 stele, unele mai bune, altele sub orice critică, după pretenţiile ţării care face clasificarea si a turistului care acceptă. În cele mai multe cazuri nu a contat luxul sau facilităţile ci câteva cerinţe elementare: curăţenie, aer condiţionat, minibar să-mi ţin un iaurt pentru seara, lift sau et. 1 şi în special apropierea de o staţie de auobuz sau metrou. Când eram tineri am dormit în cabane la prici, în orase la hostel sau uneori în nişte chichineţe friguroase marcate trei margarete (scuturate). La cinci stele am dormit numai în Bangkok (absolut superb) şi la Acapulco (slăbuţ, de! Mexic) dar ambele acum mai bine de 20 de ani. Eram curioasă să văd ce oferă lanţul hotelier Sheraton, mai ales că la Qubus patru stele din Cracovia vezi impresii nu am avut ce reproşa. Comentariile vizitatorilor atât pe booking.com cât şi pe tripadvisor dau o notă medie de peste 8.5 din 10.

Distanţe.

Hotelul este amplasat pe strada Boleslaw nr. 2 (ca şi cum v-ar spune ceva?) în piaţa Trzech Krzyzy. Atunci să vă zic că e la o distanţă de vreo 30 de minute de mers adult până la Palatul Ştiinţei şi Culturii (Casa Scânteii a lor) sau oblu vreo 25 minute adult până în Oraşul vechi. Până la superbul parc Lazienki se face un sfert de oră. De ce scriu adult că doar nu e vorba de filme, ci de mers? Pentru mine, socotesc +50% ca timp consumat. În apropiere este strada Nowy Swiat cu magazine şi restaurante elegante Cartierul este select, aerisit. Ca punct de reper, alături este biserica Sf. Andrei reconstruită după război cu arhitectura unui templu grecesc. În piaţa Trzech Krzyzy se află statuia Sf Ioan de Nepomuk şi două cruci înalte.

Recepţia.

Am intrat într-un hol elegant cu coloane groase de marmoră neagră aşezate în cerc. De la una din ele pornea o scară în spirală largă cu trepte tot de marmoră care se continua cu un balcon circular. Pe jos plăcile de marmoră marcau printr-un desen centrul cercului deasupra căruia atârna din tavan un glob enorm de cristal. De o parte şi alta a acestui spaţiu de intrare erau două baruri cu măsuţe şi canapele de piele. În continuarea holului era recepţia care avea ca ornamentaţie din nou coloane, nişte mese lungi pe care erau câteva vase cilindrice cu flori naturale albastre în interior, fotolii de piele, mese şi lateral deskul propriuzis de recepţie. Singurul obiect care distona şi nu era ca eleganţă la nivelul celorlalte era covorul cam ţipător, roşu cu nişte cerculeţe albe. Am mai văzut şi un magazin de bijuterii cu preţuri ameţitoare. Ni s-au reţinut paşapoartele pentru înregistrare, ni s-au dat formulare de completat pe a doua zi şi în 10 minute am fost cu toţii cazati. Fiind patru lifturi preluarea camerelor s-a făcut rapid. Ni s-a spus că din motive de securitate liftul, o uşă de la un coridor intermediar şi uşa de la cameră se deschideau cu aceeaşi cartelă magnetică.

Camera de dormit.

Era mare, cred că împreună cu vestibulul ajungeau spre 30 mp. Primul obiect care mi-a sărit în ochi a fost patul XXXXX, fără cuvertură, pe care era întins o pilotă îmbietoare de vreo 10cm. grosime. Mobilierul consta din fotolii, măsuţă rotundă cu două fotolii tapiţate, birou, oglindă mare, scrin pe care era aşezat un TV cu diagonala de 80, telefon, ceas deşteptător, listă cu meniul şi preţurile de la restaurant, agendă cu pix, . stativ de geamantane, noptiere... Când am deschis televizorul ne-a întâmpinat un wellcome Mrs Ariton şi Mr. Epure. Drăguţ! Am mai întâlnit acest mesaj o dată de două ori. Spre deosebire de Cracovia unde chiar cu cablu majoritatea posturilor erau poloneze şi doar câte unul-două englezeşti, franceze sau ruseşti, aici pe lângă poloneze erau foarte multe arabe (oameni de afaceri?) şi doar unul rusesc. Deşi curate mobilierul şi mai ales mocheta erau obosite, după părerea mea făceau parte din generaţia ´90. Ca şi la Cracovia era o adevărată risipă de veioze cu abajur plus un lampadar care dădeau o lumină caldă dar destul de chioară dacă voiai să citeşti o carte. Tapiţeria scaunelor şi fotoliilor, draperiile, covorul erau în culori asortate. bej şi cognac, frumoasă combinaţie Pe pereţi erau câteva aquarele discrete, termostatul pentru AC şi pe tavan senzorul de fum. Scrinul avea două uşi încuiate şi cheile lipsă. Privind cablul electric scos din priză am dedus că acolo era un minibar cu frigider. Deasupra, pe scrin erau câteva căni, pacheţele cu ceai, cafea, zahăr, o cafetieră. Alături un bileţel că dacă vrem cafea sau ceai să sunăm camerista care ni-l face contra sumei de 4 pln. Nu am apelat. În vestibul era un dulap mare în patru uşi în care se găseau două halate albe de frotir şi două perechi de papuci de pânză ambele de aceeaşi mărime. În dulap mai era o cutie de valori, două perne, o altă pilotă groasă, fer de călcat, scândură, cremă de ghete, perie, multe umeraşe şi o parte cu rafturi pentru lenjerie.

Baia.

Era elegantă cu ventilator care funcţiona cât timp lumina era aprinsă. Gresia şi marmura cu ape de culoare grej erau de bună calitate. În ambele zile ni s-au schimbat garniturile de prosoape albe şi pufoase şi cosmeticile. Baia avea cadă de baie şi duş, telefon, phon, covoraş antiderapant, şerveţele umede şi inoxuri strălucitoare. Mai era ceva: oglindă avea trei panouri, să te vezi din toate unghiurile. Hai, treacă, meargă dar când am aruncat o privire în oglinda măritoare, întâi m-am speriat întrebându-mă cine e Muma Pădurii asta? Apoi am jurat că niciodată n-am să mai fac o asemenea prostie ca să-mi stric moralul...

Micul dejun.

Ne-a fost servit la unul din restaurantele hotelului. Preparate bune, proaspete, dar inferioare cantitativ, calitativ şi ca diversitate celor de la hotel Qubus din Cracovia. Nu aveau somon fume, maioneze şi parcă nici la feluri calde nu stăteau excelent. Cafeaua era slabă. Oricum, am mâncat bine şi ne-am săturat.

Facilităţile hotelului.

Preţul unei camere duble în acest sezon e cca 300 pln, respectiv cca. 300 lei/ noapte. Parcarea este foarte scumpă 120 zl/ 24 h. Se asigură transfer de la şi la aeroport. Hotelul are şase etaje, patru lifturi care pornesc cu cartelă cu acces la 350 camere. Internetul este gratuit numai în hol. Din cameră am accesat destul de mult reţelele mobile şi fiind UE, într-o săptămână am fost taxată cu sub 5 eu. Este acces gratuit la sala fitness, gimnastică, saună dar eu nu le-am utilizat. Există şi un centru de afaceri cu calculatoare şi acces gratuit la internet. Hotelul are două restaurante: unul oferă mâncare asiatică, altul mediteraniană şi un bar cu băuturi care funcţionează non- stop. Noi ne-am ferit de preţurile care ar fi putut fi enorme şi am mâncat convenabil în oraş.

Ce nu mi-a plăcut?

Au fost câteva lipsuri pe care nu le-aş fi crezut posibile la un hotel de cinci stele.

1. La recepţie nici urmă de hărţi, pliante, oferte. La întrebarea noastră cum ne vom putea orienta ni s-a spus că a dat ghidei câteva hărţi. Într-adevăr au fost numai câteva pentru că familiştilor le-a revenit numai câte una. Nici vorbă să fie personalizată cu indicarea hotelului în marea de denumiri de străzi pline de consoane ca wszj.

2. Accesul la lift, uşa despărţitoare a coridorului şi cameră se făcea cum e şi normal cu cartela. Numai că în timpul sejurului după ce am folosit liftul, cartela s-a demagnetizat. A trebuit să coboare soţul pe scări să-i dea altă cartelă.

3. Când am intrat în cameră, îmbrăcaţi după drum, nu ne-am dat seama că e răcoare. După ce ne-am scos gecile am simţit că e chiar frig. Am umblat la termostat, l-am pus pe 23 grade şi am aşteptat să se încălzească. Nici vorbă pentru că încălzirea era centralizată şi termostatul de jucărie. Ce să vezi? Fereastra termopan era deschisă câţiva cm. pe oblic şi nu se putea închide, asta la -16 grade. Am chemat camerista, n-a putut să fixeze fereastra, a dat telefon mecanicului. Acesta a deschis complet fereastra şi a şurubuit vreun sfert de oră în timp ce eu, tremurând, am intrat îmbrăcată de stradă sub pilotă. Nici după ce s-a reparat, nu a ajuns la o temperatură prea convenabilă. Noroc cu pilota foarte groasă dar la un asemenea nivel, nu puteau dom´ le să pună şi o cuvertură? Nu de alta dar pentru igienă şi aspect. .

4. Minibarul era închis cu cheia. Adică din start românii sunt consideraţi hoţi? N-am întâlnit aşa ceva nicăieri. O consider chiar ofensă.

5. Telecomanda avea bateriile descărcate dar le-a înlocuit imediat camerista.

6. Micul dejun era standard, mai slăbuţ decât în Cracovia la patru stele.

7. Ca să caut nod în papură vă mai spun că ambele halate erau de mărime medie. Pe mine nu mă cuprindeau iar soţului nu-i intra mâneca Papucii erau de aceeaşi mărime, cam 38-39, ce să facă un om care trăieşte pe picior mare la 45? De fapt erau subţirei şi am preferat papucii căptuşiţi luaţi de acasă.

Ca şi concluzie.

Am citit mai multe comentarii care conduc la un punctaj favorabil 8.6 din 10. În majoritate problema temperaturii din cameră şi micul dejun mediocru sunt comentate negativ. În plus, mai toţi vizitatorii s-au plâns de parcarea prea scumpă 120 pnl/24 h (1 mil. lei vechi). Nu, nu m-ar tenta să revin la Sheraton.

---

VIZUALIZĂRI: 3070 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI