Iordania pe cont propriu - Episodul 4: Petra

TIPĂREȘTE

Am plecat din Wadi rum catre Petra, una din noile minuni ale lumii, cu busul pe King highway, un drum foarte frumos, plin de serpentine, dealuri, vai, un drum de 2 ore, cu o mica pauza de o cafea- 1 jod paharul, o cafea foarte buna si binevenita, pt ca in desert nu bausem, aveau doar ness si nu ne place!

Busul ne-a lasat in autogara Wad Musa, (valea lui Moise) orasul principal al zonei, langa Moschee, pe un mare deal - pana la hotel erau de mers 20 minute conform gps, dar soarele ardea, drumul era in panta, asa ca am cautat un taxi in jur. Toti voiau 3 jod pana in Petra, doar un nene cu parul alb, ce statea intr-un colt ne-a oferit 2 jos sa ne duca si avea fata de om trecut prin viata - zis si facut, hai sa mergem, stia hotelul nostru Le Maison, foarte aproape de Petra, pt a ajunge pe jos in 5 minute.

Abdulah, soferul ne-a povestit ca afacerile nu mai merg asa de bine, ca nu mai sunt turisti, ca de dimineata de la 6 nu a avut decat o cursa, acum era 11. Ne-a spus daca cineva ne intreaba sa zicem ca pretula fost 3 jod, sa nu aiba probleme... cu colegii!

Din vorba in vorba, ne-a spus ca daca nu suntem extrem de pasionati de istorie, o zi intreaga ajunge pt Petra mare si daca vrem ne poate oferi dupa-amiaza Little Petra si apus de soare pe dune pt 15 jod cost total - excursia era de 2 ore, care au devenit apoi 4, cu stat la povesti :))

Zis si facut, dupa ce ne-a dus la hotel, a ramas stabilit sa ne vedem la 15,30!

Am ajuns in jur de 12 la hotel, caarea incepea de la 14, dar fiind clienti genius booking aveam dreptul la cazare cu 2 ore mai devreme, lucru pe care l-am prezentat si l-am cerut la receptie, si intr-un final am primit o camera la parter, am facut un dus, am mers sus sa vedem barul, sa ne relaxam!

Am vrut initial un hotel cu piscina, dar ne-am gandit ca ne vom intoarce tarziu si nu prea puteam beneficia de piscina, asa ca am renuntat la el si am ales acest hotel foarte aproape de Petra, care aveau un pret grozav si demipensiune inclusa - majoritatea hotelurilor si restaurantelor erau in Wadi Musa, si ne-am gandit ca mereu in taxi (pe jos e anevoios, drumul e in panta rau)), du-te vino, nu era ce ne doream! Abdulah ne-a spus ca daca nu ne place mancarea la restaurantul hotelului, ne paote duce la un prieten in Wadi musa care are cina bufet pt 6 jod de pers, dar nu a fost cazul, mancarea a fost foarte buna!!

La 15,30, racoriti, pregatiti de aventura, ne-am intalnit cu Abdulah si am plecat catre mica Petra. Petra e mult mai mare in realitate decat situl care se viziteaza, se intinde pe multi km si multi sunt nevizitati. Poti pierde o saptamana bantuind pe km intregi si poti descoperi multe minuni ascunse.

In Mica Petra, cam la 5 km de Petra, au fost descoperite picturi rupestre, extrem de bine conservate, picturi pe care am putut sa le admiram si noi, strecutandu-ne cu greu in pesteri si descoperindu-le intr-un balans acrobatic (era inchisa zona, doar capul puteai sa-l strecori si sa le vezi)

Vechi de peste 2.000 de ani, picturile rupestre au fost gasite intr-o pestera de langa Petra, initial fiind acoperite de funingine si murdarie datorita trecerii timpului; au fost create de populatia Nabataeans, ale carei influente se intindeau de la Damasc, la Marea Rosie, in Sinai si desertul Arabiei.

Putini sunt cei care cunosc istoria acestui adevarat Imperiu Nabataeans. Nabateenii sunt cunoscuti in istorie ca descentii lui Avraam, popor de negustori si navigatori, ale caror posesiuni se intindeau in 85 i.e.n pe mai mult de 2,35 milioane de km patrati, aproape jumatate din posesiunile Imperiului Roman la apogeu.

Orasul Nabataeans, Petra de astazi, se presupune ca a fost construit incepand cu secolul al VI-lea i.e.n., de catre nabateeni, popor semitic. A fost capitala lor pana in 106 e.n., cand a intrat in componenta Imperiului Roman, devenind astfel centrul provinciei Arabia Petrea.

Nabateenii sunt consemnati si in manuscrisele istoricilor antici Strabon, si Diodor Josephus. Orasul a fost distrus de un cutremur devastator in 363 e. n, fiind mai apoi abandonat.

Petra este unul din lume cele mai celebre situri arheologice, unde traditiile vechi de la est se combina cu arhitectura elenistica, avand cladiri monumentale sculptate in gresie rosie.

Petra este mentionata in manuscrisele de la Marea Moarta sub denumirea de Rekem, si face parte din patrimoniul mondial UNESCO, inca din 1985, fiind considerata una dintre "Cele 7 minuni ale lumii". La intrarea in mica Petra, apar copii care vor sa-ti fie ghid, dar sincer, nu ai nevoie, situl e mic, intr-o ora vezi tot ce se poate si are harti, poti afla ce vezi si ce istorie se ascunde in spatele imaginilor. Am vazut rezervoarele de apa, sala de mese, sala picturilor, canionul, scarile si point view, locul de unde nu mai poti inainta, desi spatiu exista, dar e inchis turistilor!

Dupa ce am luat usor contact cu ce urma sa vedem a doua zi, am plecat pe dune pt apus de soare. Abdulah vorbeste engleza bine si are multa experienta de viata, si multe povesti in tolba. Are o sotie si 8 copii, la interval de 1 an, 1 an si jumatate intre ei (spunea ca daca ar fi tinar nu ar mai face atatia copii, ca e foarte greu sa-i cresti, acum oamenii au maxim doi copii si o sotie!

Fata cea mare era studenta la universitate, urma sa devina profesoara, un job bine platit - scoala clasele 1-12 e gratuita, platesc o taxa modica de 4 jod pe an! Daca ai 4 copii la aceeasi scoala, 2 platesc, 2 nu! Dar facultatea e foarte scumpa, cam 12000 jod pe an, in conditiile in care salariul mediu e de 500 jod pe luna. Mai in gluma, mai in serios, zicea ca e bucuros ca a scapat de cea mare care s-a maritat, dar banii cheltuiti cu ea cine ii mai da inapoi? Acum avea urmatoarea fiica in focus, mai ieftina, doar 2 ani de scoala, voia sa devina sora medicala. Un curs are 18 ore, o ora costa 45 jod, cam 3 luni dureaza o specializare, un curs,

In taxa de electricitate au o taxa de 1 jod pe luna pt scoala, chiar daca nu ai copii, tot o platesti. Spunea ca viata s-a scumpit mult, chiria e 250 jod pe luna, iar o casa in Aqaba costa 80.000 jod, un ap cu 4 camere.

Mancarea nu e scumpa, si se cumpara en gross, ex o lada de rosii de 6 kg costa 1,5 jod.

Te poti imprumuta la nabca, pt un imprumut de 16.000 jod, platesti 20.000 jod inapoi in 5 ani. Cand lucra ca taximetrist pe yellow cab avea salariu de 350 jod pe luna, dar acum, pe cont propriu ia orice i se ofera, 1-2 jod, orice e bine venit, numai ca lucreaza cand vrea, cat vrea, si are camioneta lui, e stapanul lui.

Am povestit putin despre beduini, care sunt oameni liberi - nu platesc taxe, lumina, telefon, mananca putin din ce cresc (carne, branza, iaurt, lapte de la oi/capre), si cumpara o lada de legume pt o luna de zile!! Desi au fost stramutati din Petra, cand a devenit monument Unesco, ei nu au plecat din aceste zone si poti sa-i vezi pe stancile de pretutindeni! Am aflat o gramada de lucruri despre viata de zi cu zi, au avut si ei scamatorie gen Caritas la noi, multi au pierdut tot ce aveau, nici acum nu era in puscarie cel vinovat... Au pilde si povete asemanatoare, au povesti de viata asemanatoare, dar au umor si credinta mai mare decat noi!

Am avut parte de un nou apus de soare minunat, ne-am intors pe inserat la hotel, urmand a-l suna pe Abdulah daca mancarea nu ne palcea la hotel. Am vorbit cu el pt a treia zi, cand plecam, sa ne astepte in fata hotelului, sa ne duca la autogara in Wadi Musa, si sa vb el cu soferul busului, sa ne opreaca la intersectia catre Madab, pe drumul spre Amman. Jettul era 10 jod de pers, dar pleca la orele 17, tarziu pt noi, drumul e de 3,5- 4 ore si am fi ajuns pe intuneric, iar de acolo trebuia sa cautam transport catre Madaba. Asa, am ales sa plecam dimineata la 9-10 cu public bus catre Amman, pt ca nu circula direct catre Madaba, urmatoarea noastra destinatie nimic direct. Zis si facut, a ramas sa ne vedem a treia zi, a doua zi urma minunea Petra.

Seara ne-am dus in recunoastere, sa vedem unde e intrarea, casa de bilete, etc. Biletul pt o zi costa 50 jod de pers, pt 2 zile 55 jos, pt 3 zile 60 jod - extrem de scump pt turisti, pt arabi costa 1 jod de pers, e revoltator de scump (orice se plateste diferit, si apa, ne-a cumparat Abdulah 4 sticle de 2 l cu 0,5 jod sticla, altfel era 1-2 jod sticla)

La 6 ne-am trezit, la 6,30 am luat micul dejun si la 7 intram in sit, biletele le poti plati cu cardul daca nu ai cash! La intrare ai harti, poze, schite, tot ce ai nevoie pt a explora linistit si pe cont propriu orasul roz - ghid exista, dar e scump, 50 jod pt 2 ore, scump rau! Venind dimineata, am fost in Siq, am putut admira ingeniozitatea nabateenilor, am putut astepta in liniste aparitia Trezoreriei, care iti taie respiratia la propriu!!

Petra, acest oraş locuit încă din timpuri preistorice, a fost ascuns de ochii curioşilor până în 1812 când un explorator elveţian a descoperit clădirile pe jumătate sculptate în piatră. Cea mai cunoscută dintre acestea este clădirea Trezoreria, însă Petra reprezintă mai mult. Acest oraş locuit iniţial acum mai bine de 2.300 de ani se întinde pe kilometri întregi şi ai nevoie de mai multe zile pentru a-i descoperi secretele. De altfel, ai nevoie şi de ceva energie sau de un măgar pentru a urca pe culmile cele mai înalte de unde poţi admira priveliştea întregului parc şi canionul din apropiere. Doar ca să ajungi la clădirea mănăstirii spre exemplu, localnicii te avertizează că ai de urcat vreo 1.000 de trepte, astfel că se oferă să îţi uşureze efortul şi îţi pun la dispoziţie un măgăruş cu faţa tristă, înveşmântat însă în culori cât mai vesele, despre care te asigură că este pregătit pentru acest efort. Doar a făcut-o de atâtea ori până acum, în timp ce tu nu. Nu va sfatuiesc sa ii folositi decat daca nu puteti si nu puteti - sunt batuti, impinsi, rau tratati. În realitate, efortul nu este insuportabil, mai ales dacă te opreşti la un pahar de suc de rodii sau o limonada pe singura terasă amplasată pe drumul de urcare spre mănăstire.

Acesta nu este singurul drum de la Petra, de fapt acest sit arheologic este mai degrabă un puzzle ce aşteaptă să fie descoperit de turişti. Pe harta de la intrare îţi sunt însă menţionate drumurile pe care trebuie să le urmezi ca să nu te pierzi pe stâncile sângerii. Cea mai mare parte a sitului de la Petra are tonuri roşiatice, nisipul având o culoare similară cu cea din deşertul Wadi Rum. Si aici peisajul este în principal deşertic, însă îşi fac loc în număr mare curajoşii irişi negrii, floarea naţională a Iordaniei.

Flancat de pereti masivi de piatra si aprovizionat cu apa dintr-un rau se strabate periodic locul, orasul Petra nu prezenta doar aspectul de fortareata naturala si sigura, ci era situat si la intersectia celor mai importante drumuri comerciale. Astfel, prin acest nod comercial treceau drumurile spre Gaza in vest, spre Bosra si Damasc in nord, spre Aqaba si Leuce Come peste Marea Rosie, si spre Golful Persic, peste desert. Excavarile care au fost efectuate in zona au aratat ca reusita ridicarii unui oras in pustiu s-a datorat abilitatii si ingeniozitatii nabataenilor de a controla rezerva de apa, prin crearea unei oaza artificiale.

Zona este traversata de scurte rafale de ploaie, astfel incat era nevoie neaparata de controlare acestor ploi scurte pentru o buna captare a apei. Astfel, locuitorii au construit bazine, cisterne din piatra si conducte - santuri. Aceste inovatii au reusit sa adune suficienta apa pentru depasitea perioadelor de seceta.

Intrarea in defileu, din partea estica a vaii, este una impresionanta ce uimeste pe orice trecator. Defileul numit de localnici "Siq" - "sageata" - este unul foarte ingust in inalt, pe alocuri peretii sai apropiindu-se pana la o distanta de 3-4 metri. La capatul acestui minunat defileu se afla cea mai cunoscuta si impresionanta ruina din orasul antic Petra, si anume "Al Khazneh" - Trezoreria - care este sapata in intregime in peretele de piatra auriu-rosiatica.

Continuand drumul prin minunatul defileu, si trecand de impresionanta Trezorerie, la poalele muntelui numit "en-Nejr" se afla un imens "Teatru", amplasat intr-o asa pozitie incat din el sa se vada cea mai mare parte a mormintelor din apropiere.

La capatul defileului, in punctul in care valea se deschide brusc, orasul Petra se infatiseaza in toate splendoarea acestuia, uimind pe cea abia iesit dintre stancile inguste si inalte. "Amfiteatrul" a fost sapat in peretele de piatra, in timpul constructiei acestuia mutandu-se si unele dintre mormintele peste care s-a dat. In incinta acestuia se mai vad inca urmele unora dintre morminte - gropi rectangulare imprastiate. Formand aproape trei laterale complete, peretele rosiatic din piatra ofera locului conditiile perfecte cerute de un amfiteatru. Pe marginile sale, tot din piatra, au fost sapate si ridicate turnuri de observatie.

Informatii foarte importante au fost obtinute din sapaturile arheologice in incinta mormintelor. Astfel, mormintele au fost impartite in doua categorii - morminte nabaetane si morminte greco-romane.

In cadrul mormintelor se gasesc multe influente egiptene, grecesti, romane si siriene. Acest lucru face imposibila identificarea stilului original al locuitorilor primari ai Petrei. Locul este sarac si in inscriptii, acestea fiind facute pe peretele de tencuiala, care, in timp, s-a deteriorat aproape in intregime. In orice caz, coborarea in timp se poate face pana in secolul al VI-lea i. Hr.

Monastery (Manastirea) - cel mai insemnat monument din orasul Petra nu e pt oricine, ci pt cine indrazneste sa urce aproape 1000 trepte pt a ajunge la ea. E ascunsa bine, acum ii vezi varful, dupa care dispare complet si numai daca nu renunti si urci o vei vedea cumva in spatele tau, ascunsa bine de o stanca - dateaza din timpul secolului I i Hr. Aceasta a fost dedicata regelui Obodas I si se crede a fi fost simpozionul lui "Obodas dumnezeu". Aceasta informatie este inscriptionata pe una dintre ruinele manastirii - in limba araba, acest monument-manastire se numeste "Ad-Deir".

"Manastirea" este localizata in coltul nord-vestic cel mai indepartat al vaii Petra, in spatele Strazii cu coloane, aparand ochiului ca o macheta mai mare a Trezoreriei, aflata in defileu. "Manastirea" este monumentul cu cea mai larga fatada din intreaga vale a orasului Petra, masurand o latime de 50 de metri si o inaltime de 45 de metri. Doar usa monumentului are o inaltime de 26 de metri.

Conform traditiei arabe, orasul Petra este locul in care Moise, in timpul calatoriei prin pustiu, a lovit cu toiagul stanca din care a iesit apa pentru poporul insetat. De asemenea, tot aici se crede ca este inmormantata si Miriam - sora lui Moise.

Odata intrata sub conducerea romana, Petra a intrat rapid intr-un declin treptat. Astfel, importanta comerciala a acestui centru incepe sa nu mai fie una reprezentativa in lumea comertului din zona. Aceasta se datoreaza in mare parte si cresterii comertului pe mare.

In anul 363, un cutremur de pamant darama multe dintre cladirile orasului, altale fiind doar grav avariate. Acest cutremur afecteaza si sistemul de colectare a apei, care asegura viata in oras. Deoarece multe dintre cladiri au devenit, cu timpul, foarte vulnerabile jafurilor, multe dintre morminte au fost pradate si multe dintre comori ratacite, ramanand astazi necunoscute.

Am explorat cat am putut, am urmat drumul coloanelor unde am avut parte de schimbarea grazii nabateene, un spectacol haios gratuit, am urcat in varful muntilor, ne-am facut siesta intr-o pestera, alaturi de localnici care ne invitau la party, langa casa primarului, am lasat vantul sa ne adie privind un spectacol imaginar in amfiteatru, am explorat mormintele in sus si-n jos, noi si caprele de munte... A fost o zi magica, ne-am intors seara tarziu, obositi dar impliniti, un vis a devenit realitate pt mine... si a meritat totul.

Cu greu am iesit din defileu si ne-am bucurat ca in 5 minute eram la hotel, ne-am facut un dus, ne-am schimbat hainele, am luat o cina delicioasa si am pleca prin oras la plimbarea de seara. Orasul era aproape gol, la fel ca hotelurile si restaurantele, dar plimbarea a fost placuta si relaxanta. O noua aventura ne astepta a doua zi!

---

VIZUALIZĂRI: 5149 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI