Muntele sfânt

TIPĂREȘTE

Reper important în credințele iudaică, islamică și creștină, Muntele Măslinilor (Mount of Olives) nu mai este acum dominat de crângurile de măslini care i-au dat numele, ci de mai multe biserici și de un uriaș cimitir evreiesc.

Aici, la Muntele Eleonului, așa cum apare menționat în unele relatări în Vechiul Testament, David s-a refugiat după ce Abesalom (Absalom), cel de-al treilea fiu al său, s-a răsculat împotriva lui (2 Reg. 15:30) iar profeții Iezechiel și Zaharia au avut viziuni privind pedepsirea vrăjmașilor Ierusalimului și întoarcerea neamurilor către Domnul. În tradiția iudaică, Mesia (”cel uns”) va coborî muntele și va intra în Ierusalim în Ziua Judecății, înviindu-i pe cei morți.

Musulmanii cred că în Ziua Judecății un pod cu șapte arcade peste Valea Chedronului va lega Muntele Măslinilor de Haram al-Sharif. Peste acest pod, mai îngust decât un fir de păr, vor trece cei sculați din morți. Cei drepți îl vor traversa și vor ajunge în Rai, iar păcătoșii vor cădea de pe el în Iad.

Dar, mult mai relevant pentru creștini, Muntele Măslinilor este asociat cu multe dintre faptele Mântuitorului. Iisus venea adesea aici de la Templul din Betania pentru a se ruga și odihni. De aici a intrat în Ierusalim în duminica Floriilor, deplângând pe drum soarta orașului și prevestindu-i dărâmarea. În predica ținută ucenicilor pe munte a proorocit a doua venire a Fiului Omului și trădarea Sa: ”Voi toți vă veți sminti întru Mine în noaptea aceasta” (Mat. 26:31), iar în grădina Ghetsimani, unde a revenit după Cina cea de taină, s-a rugat în noaptea de dinainte de a fi luat și dus în fața lui Pilat din Pont. De pe munte ”S-a despărțit de ei și S-a înălțat la cer” (Luc. 24:51), nu înainte de a le porunci apostolilor ”să propovăduiască în numele Său pocăința spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim” (Luc. 24:47).

Ultima săptămână de viață pe Pământ a Mântuitorului și înălțarea Sa la cer au fost comemorate pe Muntele Măslinilor începând cu perioada bizantină. Deja în secolul al VI-lea aici fuseseră ridicate 24 de biserici. Nici una nu a supraviețuit, dar peste ruinele lor s-au construit altele. Toate lăcașurile care se pot vizita azi sunt de dată relativ recentă - secolele XIX-XX.

Dealul, căci în fapt asta este, are puțin peste 800 m înălțime și este situat în Ierusalimul de Est, la mică distanță de Orașul Vechi, în zona aflată sub administrație palestiniană. Prin urmare, dacă vizitați Ierusalimul pe cont propriu, cea mai ieftină soluție de a ajunge acolo este cu un autobuz arab - cele evreiești nu au dreptul să circule în teritoriile palestiniene.

Din apropiere de Poarta Damascului, mai precis mergând către Poarta lui Irod, noi am luat autobuzul 275 (4,70 ILS biletul), care în cca. 15 minute ne-a urcat până la satul At-Tur. În fapt, nici nu mi-am dat seama dacă și când am ieșit din Ierusalim, pentru că de-a lungul drumului am zărit permanent case. Din stația terminus nu sunt decât câteva zeci de metri până la Capela Înălțării, prima noastră oprire. Deși asfaltate, străzile de pe Muntele Măslinilor sunt destul de greu de străbătut din cauza pantelor abrupte, motiv pentru care recomand să porniți în explorarea locurilor de aici, din acest punct înalt, pentru a avea cât mai puțin de urcat.

În ceea ce privește durata traseului, cred că ar fi bine de luat în calcul nu numai opririle la biserici, ci și pe cele de la punctele panoramice, care promit (și oferă) cele mai frumoase priveliști asupra întregului oraș. Rezervați minim o jumătate de zi vizitei și țineți cont de faptul că bisericile au programe diferite, unele din ele numai dimineața, altele cu pauză la prânz. Diminețile de marți și joi sunt singurele în care totul este deschis și, folosind această informație, marți la orele 8.30 ne aflam deja în stația terminus a autobuzului 275. Am încheiat vizita în jurul orei 13.

Mai precizez că, în afara de Pater Noster, intrarea la bisericile de pe Muntele Măslinilor este liberă.

Capela Înălțării (Chapel of Ascension)

Situată pe vârful dealului, cu vederi frumoase spre oraș, această minusculă biserică a fost ridicată în 1910 pe locul unde, potrivit Evangheliei după Luca, Iisus s-a înălțat la cer la patruzeci de zile după Înviere. Un lăcaș religios a existat aici încă din anul 390, dovadă fiind ruinele bizantine din curte, însă a fost transformat în moschee de către Saladin în 1198. Moscheea stă și acum umăr la umăr cu capela simplă, de formă octogonală, și acest lucru nu e de mirare: Islamul îl recunoaște pe Iisus drept profet.

Lângă moschee se află o mică criptă funerară cu semnificație diferită pentru cele trei religii locale: pentru evrei, este mormântul lui Huldah, una din cele șapte femei-prooroc din Vechiul testament: musulmanii cred că aici a fost îngropată o femeie sfântă, trăitoare în secolul al VIII-lea, în timp ce creștinii îl consideră a fi locul de veci al sfântului Pelagia.

Înăuntrul capelei am găsit un grup de credincioși (n-am reușit să aflăm de unde proveneau) care intonau niște imnuri minunate. I-am ascultat cu bucurie și pioșenie preț de câteva minute bune, însă cum interiorul este foarte mic, din cauza lor nu am putut vedea piatra din centru, despre care tradiția spune că păstrează urma piciorului lui Iisus. Așa că am făcut un tur al curții și am remarcat alte grupuri de pelerini ce se rugau în fața unor altare înălțate de diverse comunități religioase: greci ortodocși, sirieni, copți, armeni.

Vizavi de capelă, într-o grădină luxuriantă, se găsește o altă biserică care comemorează Înălțarea Domnului Iisus. Este Biserica și Mănăstirea Rusă a Înălțării, a cărei clopotniță, datând din anii 1870 și ridicată la nivelul a şase etaje, constituie una dintre cele mai înalte clădiri vechi din Ierusalim şi a dat numele satului palestinian, Al-Tur însemnând „turnul” în arabă. Din păcate, nu se vizitează decât cu aprobare specială.

Biserica Pater Noster

Situat la mică distanță de Capela Înălțării, într-o superbă grădină închisă, năpădită de flori plăcut mirositoare, acest lăcaș religios - intrarea 10 ILS - a fost construit peste grota în care, în tradiția cruciată, Iisus și-a învățat discipolii rugăciunea Tatăl Nostru (Pater Noster, în latină), cu toate că în Evanghelia după Matei 6:5-13 se arată că fapta s-ar fi întâmplat pe timpul predicii de pe Muntele Gaileei iar în Luca 11:1-4, în drumul de la Galileea la Ierusalim.

O grotă exista însă aici în vremea lui Iisus și peste ea împăratul Constantin a poruncit să fie ridicată în 330 o basilică ce comemora Înălțarea la cer - ”Eleona”, însemnând în grecește ”crâng de măslini”. Ea a fost distrusă de perși și reconstruită de cruciați, care i-au atribuit noua denumire.

Clădirea a rămas abandonată după cucerirea Ierusalimului de către musulmani, fiind refăcută abia după ce, în 1868, Aurélie de Bossi, prințesă de la Tour d’Auvergne, a cumpărat proprietatea, pe care a lăsat-o moștenire surorilor carmelite, în administrarea cărora se află și acum. Mănăstirea carmelită, construită și ea în timpul vieții prințesei, face parte din Domaine National Français.

Prințesa a dorit să fie înmormântată aici și dorința i-a fost îndeplinită în 1957, când sarcofagul său, cu efigia în mărime naturală, a fost mutat de la Florența (unde murise în 1889). Pasionată de povestea grotei, a căutat-o fără să o găsească, însă în 1911 arheologii au descoperit-o exact în locul în care bănuia ea că se află, în interior păstrându-se o mică parte din ruinele basilicii lui Constantin.

Aceeași Aurélie de Bossi a pus să fie montate panouri de ceramică inscripționate cu rugăciunea Tatăl Nostru în diferite limbi și dialecte pe pereții bisericii și ai claustrului. Cu timpul, aceștia au devenit neîncăpători și în curte au fost ridicate ziduri pe care s-au amplasat alte panouri - în total, se pare că numărul acestora depășește actualmente 140. Din păcate, nu am găsit varianta în limba română; ea se află, din câte am citit ulterior, în apropierea altarului, numai că biserica era închisă publicului, fiind rezervată, din câte am înțeles, unei slujbe speciale (cred că o comemorare).

Și dacă tot le-am menționat pe surorile carmelite, în incintă există un mic magazin unde acestea vând obiecte religioase, cusături, goblenuri, coșulețe, dulcețuri făcute de ele.

Biserica a fost construită după modelul basilicilor bizantine timpurii iar plimbarea prin galeriile umbroase, într-o atmosferă de liniște și reculegere, studiind panourile colorate cu textul rugăciunii în unele dialecte de care nu auzisem în viața mea, a fost încărcată de emoție. Încântătoare este și curtea bine îngrijită, plină de pomi și trandafiri, cu un mic punct de belvedere către partea de sud a Ierusalimului.

Punctul panoramic de la Hotelul Seven Arches

De la biserica Pater Noster drumul continuă de-a lungul crestei dealului și duce la Seven Arches Hotel (nume legat de tradiția islamică a podului cu șapte arce amintit mai-sus), singurul hotel construit în Ierusalim în perioada ocupației iordaniene (1948-1967). De vizavi de acesta se deschid cele mai frumoase panorame ale Ierusalimului, și în special ale Domului Stâncii de pe Muntele Templului. Evident, toată lumea se înghesuie aici să facă poze (nici noi nu am ratat momentul) și câțiva localnici cu spirit întreprinzător oferă plimbări pe măgăruș sau cămilă. Mi-a fost milă de bietele animale și am zis ”pas”.

Cimitirul evreiesc și mormintele profeților

O imagine tulburătoare îți apare în fața ochilor dincolo de balustrada punctului panoramic: în jos se întinde valea Chedronului, împânzită de morminte. Este cel mai vechi și mai mare cimitir evreiesc din lume, adăpostind cca. 150.000 de monumente funerare, printre care și cele ale unor soldați israelieni morți în timpul războiului din 1948, al mogulului presei Robert Maxwell sau al fostul prim-ministru israelian Menahem Begin.

Până la distrugerea celui de-al Doilea Templu, unii evrei veniți în pelerinaj la Ierusalim dormeau în aer liber pe Muntele Măslinilor și mulți locuitori ai orașului au ales, începând cu mai bine de 2.500 de ani în urmă, să fie înmormântați pe panta dealului, în locul unde, atunci când va sosi ”ziua Domnului”, ”se vor sprijini picioarele Lui pe Muntele Măslinilor, care este în faţa Ierusalimului, la răsărit; iar Muntele Măslinilor se va crăpa în două de la răsărit la apus” (Zah. 14:1-9) şi toţi cei îngropaţi aici se vor scula din morţi. Potrivit unei tradiții iudaice ulterioare, pe Poarta de Aur din capătul estic al Muntelui Templului va intra Mesia în Ierusalim în drum către al Treilea Templu, iar evreii doresc să fie înmormântați cât mai aproape de acest loc. De aceea prețurile mormintelor pe Muntele Măslinilor au atins valori incredibile: am citit că ajung și la 200.000 de dolari!

Coborând spre Dominus Flevit am văzut și noi, de la distanță însă, o înmormântare în acest cimitir și am fost impresionată de tinerețea unor participanți adolescenți cu tunsori și veșminte tipice evreilor haredi.

De la punctul panoramic, pe câteva trepte în jos, se ajunge la mormintele profeților (Tombs of the Prophets), locul de veci al ultimilor trei prooroci din Vechiul Testament - Agheu, Zaharia şi Maleahi din secolul al V-lea î. Hr, precum și la mormântul lui Absalom, fiul regelui David. Catacombele se pot vizita solicitând cheile de la familia care le ține de câteva generații.

Biserica Dominus Flevit

Drumul începe acum să coboare în pantă abruptă către biserica franciscană Dominus Flevit (”Domnul a plâns”), care comemorează momentul descris în Evanghelia după Luca (19:41-43) în care Iisus, intrând în Ierusalim în duminica Floriilor, cu tristețe proorocește soarta Ierusalimului: ”Și când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut și tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi! Căci vor veni zile peste tine când dușmanii tăi vor săpa șanț în jurul tău și te vor împresura și te vor strâmtora din toate părțile. ”

Imediat după intrarea în curte, în partea dreaptă, protejate de un grilaj, se află patru camere mortuare cu osuare datând din secolele I-IV d. Hr, semn că aici a existat un cimitir. Și o basilică din secolul al IV-lea, ale cărei mozaicuri s-au păstrat. Pe ruinele acesteia, arhitectul și călugărul franciscan italian Antonio Barluzzi (1884-1960), cel care a proiectat sau restaurat mai multe lăcașuri creștine din Israel, a ridicat între 1954-55 actuala biserică în formă de lacrimă, o soluție modernă, inovativă și extrem de potrivită pentru semnificația locului, pe care am apreciat-o la justa ei valoare.

Foarte impresionantă mi s-a părut și fereastra cu arcadă şi grilaj din fier forjat, prin care se vede în depărtare Domul Stâncii. La ieșire, am admirat de lângă zidul ce înconjoară curtea cupolele aurii ale Bisericii Sf. Magdalena, viitoarea noastră oprire.

Biserica Sfânta Maria Magdalena

Continuând să coborâm dealul, am ajuns la Biserica Sfânta Maria Magdalena, aparținând mănăstirii ortodoxe ruse cu același nume. O curte superbă, plină de măslini, tufe și ghivece cu flori, înconjoară biserica, spre care urcă trepte masive din piatră. Cele șapte cupole aurite în formă de ceapă, fiecare din ele având în vârf o cruce masivă, formează una dintre cele mai emblematice imagini ale Ierusalimului, vizibilă din multe puncte ale orașului.

Biserica a fost ridicată în stil rusesc vechi între 1885-88 din ordinul ţarului Alexandru III în memoria mamei sale, împărăteasa Maria Alexandrovna, și adăpostește mormintele mai multor sfinți ruși.

Fațada bogat ornamentată nu este din marmură, așa cum s-ar crede la prima vedere, ci a fost sculptată în calcar alb, iar deasupra intrării se află un mozaic circular înfățișând-o pe Maria Magdalena, prezentă și în pictura din iconostas oferind un ou roșu, simbol al Învierii, împăratului Tiberiu.

Interiorul destul de sobru este înviorat de câteva icoane realizate de măicuțele din mănăstire. Icoane, ouă pictate și alte suvenire se pot cumpăra de la micul magazin din partea dreaptă a intrării în lăcaș.

Grădina Ghetsimani

Și iată-ne ajunși la poale Muntelui Măslinilor, unde ne întâmpină grădina în care Iisus s-a odihnit și recules de multe ori, a fost trădat de Iuda și s-a rugat cu ucenicii Săi înainte de Răstignire. Numele ”Ghetsimani” înseamnă ”presă de ulei” în aramaică, o trimitere clară la crângul de măslini din care se obține și acum uleiul folosit la aprinderea lămpilor din altare, în timp ce din sâmburi se fabrică rozarii.

Opt dintre măslini, protejați de gărdulețe metalice, sunt foarte bătrâni, cel mai gros dintre ei având 8 m în circumferință, și tradiția creștină spune că ar fi fost martorii rugăciunilor lui Iisus. Totuși, istoricul Iosif Flaviu a relatat că pentru a face loc echipamentului de asediu, romanii au tăiat în 70 d. Hr. toți copacii din Ierusalim și împrejurimi. Un studiu efectuat în 2012 a arătat că măslinii datează ”abia” din secolul al XII-lea însă provin din coaja și rădăcina aceluiași pom, fiind deci foarte posibil ”descendenții” măslinilor din vremea lui Iisus. Oricum, atmosfera care te întâmpină în plimbarea pe aleile cu minunate tufișuri de bougainvillea, straturi de flori, o mica sculptură cu Iisus rugându-se și măslini, îndeamnă la meditație și reculegere.

În 1681, trei creștini croați din Sarajevo, cavaleri ai Ordinului Sfântului Mormânt, au cumpărat grădina și au donat-o călugărilor franciscani, care o administrează și acum, împreună cu biserica din incintă.

Biserica Tuturor Națiunilor (Basilica Agoniei) /Church of All Nations (Basilica of the Agony)

Grădina Ghetsimani este încadrată în curtea acestei biserici proiectată de același Antonio Barluzzi și construită între 1921-1924 pe ruinele unei basilici din 389, distrusă în anul 614, și ale unei alte biserici, cruciată, datând din 1170.

A fost ridicată cu contribuția financiară a multor națiuni - de unde numele - și comemorează suferințele Mântuitorului care, părăsit de ucenici, ce adormiseră, s-a rugat Tatălui Său cu lacrimi de sânge, acceptând să se împovăreze, spre izbăvire, cu durerea întregii lumi. Pentru construirea sa, Barluzzi s-a inspirat din basilicile bizantine timpurii, înzestrând-o cu 12 cupole și adăugându-i pe toată lungimea frontonului un mozaic triunghiular bogat colorat, devenit un alt simbol al Ierusalimului. Hristos este înfățișat aici ca mediator între Dumnezeu și omenire, pentru care își dăruiește inima unui înger. Este încadrat de un grup de oameni de rând care plâng și îl privesc cu venerație și de un alt grup, de înțelepți, care își mărturisesc ignoranța și așteaptă de la El iluminarea.

Interiorul bisericii, lăsat în semiîntuneric, cu lumina filtrată doar prin ferestrele cu vitralii violacee și completat de tavanele pictate în albastru, punctate de stele înconjurate de ramuri de măslini, este sumbru, în ton cu tema suferințelor îndurate de Mântuitor. Din basilica bizantină s-au păstrat fragmente din pardoseala mozaicată și piatra pe care tradiția spune că Iisus a îngenuncheat să se roage în noaptea dinaintea Patimilor.

Mormântul Fecioarei Maria (Tomb of the Virgin)

Vizavi de Grădina Ghetsimani, o biserică semi-îngropată în formă de cruce și săpată în piatră a adăpostit pentru scurt timp locul de veci al Maicii Domnului. Noul Testament nu menționează nimic cu privire la moartea Fecioarei Maria, însă unele scrieri apocrife și tradiția creștină susțin că după aceasta trupul i-a fost înălțat la cer prin puterea lui Iisus Hristos. În legătură cu locul unde trupul Maicii Domnului a adăstat până la ridicarea la cer se vehiculează două teorii: el este identificat fie cu Ierusalimul, fie cu Efesul, unde a viețuit Ioan Evanghelistul până la adormirea lui întru Domnul. La îndemnul lui Iisus, pe când era țintuit pe Sfânta Cruce, el a luat-o în îngrijire pe Maica Domnului, care l-a urmat la Efes, după care se pare că ar fi revenit la Ierusalim, unde și-a petrecut ultima parte a vieții.

Între 325-337, împărăteasa Elena a ridicat pe acest loc o basilică. În secolul al V-lea, peste ea s-a înălțat basilica superioară, vechiul sanctuar cu mormântul Maicii Domnului devenind astfel criptă subterană. În anul 614 biserica a fost distrusă de perși, împreună cu celelalte biserici din Palestina, dar a fost refăcută în scurt timp. În secolul al XI-lea, cruciații au înălțat aici o altă biserică semi-îngropată, care se păstrează parțial până astăzi. De-a lungul veacurilor, biserica superioară a fost distrusă de mai multe ori, dar nu și cripta, musulmanii venerând-o pe ”mama profetului Iisus”. Biserica a fost reconstruită în 1130 de către călugării benedictini şi preluată de franciscani după plecarea cruciaţilor; ulterior, creştinii greci, armeni, sirieni, copţi şi etiopieni şi-au împărţit dreptul de a oficia slujbe în biserică.

Fiind trecut de ora 12 când am ajuns noi acolo, am găsit biserica închisă, așa încât nu pot decât să menționez câteva informații privind interiorul. Acesta adăpostește, din câte am înțeles, capele dedicate părinților și soțului Fecioarei Maria, precum și o piatra funerară pe care se presupune că a fost așezat trupul ei, asemănătoare cu cea a fiului său din Biserica Sfântului Mormânt.

Peștera Ghetsimani (Grotto of Ghetsemane)

În aceeași curte cu mormântul Fecioarei Maria, în dreapta acestuia, se află locul unde Iisus le-a cerut apostolilor să se odihnească în așteptarea lui: ”Atunci Iisus a mers împreună cu ei la un loc ce se cheamă Ghetsimani și a zis ucenicilor: Ședeți aici, până ce Mă voi duce acolo și Mă voi ruga. ” (Mat. 26:36).

Grota naturală, lungă de 17 m și lată de 9, a fost renovată și reamenajată în mai multe rânduri, ultima dată în anii 1950. Nici aici nu am găsit deschis, așa că mă mărginesc a preciza că peștera conține peste 40 de morminte din secolele V-VIII, săpate în pardoseala inițial acoperită cu mozaicuri, din aceeași perioadă păstrându-se și un fragment din altar precum și o serie de inscripții funerare.

***

Aici am încheiat, după aproape 5 ore, pelerinajul la Muntele Măslinilor. Aflată încă sub imperiul emoției de a fi vizitat atâtea locuri ce evocă suferințele Mântuitorului în ultima săptămână a Sa de viață pământească, în drum spre hotel am deplâns și eu soarta orașului, amintindu-mi vorbele lui Iisus: ”Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci și ucizi cu pietre pe cei trimiși la tine, de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar n-ați voit. ” (Luc. 13:34)

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube. Îmi cer scuze, video-turul durează 15 minute, dar sper să poată fi postat pentru a completa textul și fotografiile mele.

---

VIZUALIZĂRI: 6223 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI