Ierusalim, calatoria vietii mele

TIPĂREȘTE

Mi a rinduit Dumnezeu ca in luna noiembrie a anului 2014, sa ajung sa calc pe urmele Mintuitorului, cu mare emotie, sfiala si cutremur.

Astept de o viata aceasta calatorie si inca mai cred ca nu sunt vrednica de ceea ce Dumnezeu mi-a daruit, dar El stie intotdeauna mai bine.

In pelerinaj am plecat impreuna cu sotul. Nu au lipsit incercarile de tot felul, doar, doar voi renunta, dar m -am agatat cu disperare de acest deziderat si nu mi-am mai dat drumul pina ce nu l-am infaptuit.

Ne-am spovedit inainte de a pleca si am cerut dezlegare de la duhovnicul nostru sa luam sfinta impartasanie la Ierusalim.

Am plecat din Cluj, drumul pina aici l-am facut cu trenul (opt ore, pt. ca se lucreaza), cu o zi inainte de plecarea spre Isdrael (slava Domnului, ca altfel nu ajungeam la timp). Masina a avut o defectiune la frina, si bineinteles nici un service nu mi-a primit-o, fiind prea complicat (inainte de pelerinaj totul este complicat). Dupa ce am venit, s-a rezolvat in trei ore.

Ne-am cazat la o pensiune in apropierea aeroportului, destul de piperat (pe site scria 80 ron/seara, ne-au taxat 120). Bineinteles, intrebarea pompoasa, doriti si transfer la aeroport, iar daca nu am dorit acest transport de 5 minute cu masina la prêt de 30 lei, amabilitatea gazdei s-a epuizat. Dar in fine, scopul nostru era altul si nu am vrut sa ne lasam tulburati de lucruri lumesti.

Dupa o calatorie superba in care am admirat din inaltime creatia lui Dumnezeu, cu vai si dealuri, munti si ape, si covorul minunat si efemer al norilor…, dar si creatia supremei creatii a lui Dumnezeu, maria sa OMUL, Istambul cu podurile peste Bosfor, Antalia cu perlele de la malul marii, Grecia si ale sale insule, Ciprul…Lumina, multa lumina - am calatorit noaptea. Am ajuns in aeroportul Ben Gurion, impresionant prin grandoare si siguranta, poarta de intrare in Isdrael, ca o carte de vizita a ceea ce a realizat acest popor, in putinii ani de cind s-a intors pe pamintul harazit de Dumnezeu prin Vechiul Testament.

La aeroport ne astepta autocarul, confortabil cu multe stele, iar Iusuf, soferul si ghidul nostru prin Isdrael ne-a primit cu ospitalitate, daruindu-ne o harta a tarii sfinte si cite o sepcuta alba, care s-a dovedit a fi de mare folos pe parcursul pelerinajului.

N-as vrea sa uit a va spune ca am efectuat calatoria printr- o agentia de pelerinaj, care a dovedit inalta clasa in modul de organizare, iar preotul insotitor a fost de o smerenie si bunatate iesite din comun, un om intradevar al lui Dumnezeu, un bun teolog, cu mare har. De fapt cred ca 90% din reusita pelerinajului se datoreaza lui, ii multumim pe aceasta cale, Dumnezeu sa-I dea putere sa bucure multe grupuri de acum incolo, sa le sporeasca si intareasca duhovniceste. Caci dupa o calatorie in tara sfinta cu un astfel de om, nu ai cum sa mai fii la fel, si schimbarea este pentru tot restul vietii.

Prima seara, in orasul nasterii Mintuitorului, Bethleem. Acolo si aerul pe care il respire este sfint. Orasul este sub jurisdictie palestiniana, iar hotelul in care ne-am cazat, face parte dintr-un lant de hoteluri, magazine si restaurante. Ne-a impresionat ca toti chelnerii vorbeau romaneste, cum puteau, dar de admirat amabilitatea, viteza si dorinta de ati face pe plac, lucruri pe care le-am putea invata si noi de la ei. Iar mincarea, extraordinara, si nu spun vorbe mari. Cred ca zece feluri de salate, intr-o tara unde apa este problema numarul unu a guvernului, mai exact lipsa ei, legume de tot felul, fructe exotice, brinza de capra si lapte de camila, sosuri de soia si naut pasta, foarte gustos si sanatos, si mai presus de toate, de post. Supa de crupe (un fel de boabe de porumb sfarimate, foarte gustoasa), peste, carne de camila, tot felul de masline si multe altele pe care nu le pot enumera. La felul cum maninca nu m-am mirat ca arata toti ca trasi prin inel. Un popor asupra caruia nu si-au facut efectul otravurile din supermarketurile noastre. De fapt am fost intr-un market in Bethleem, dar nu erau decit produse autohtone.

In hotel, conditii bune, nu de fite, dar Pamintul sfint nu este o destinatie de fite. Cel putin nu in pelerinaj.

A doua zi, am pornit spre Ierusalim. Orasul templului unde a propovaduit Mintuitorul, orasul in care a fost primit cu maretie, cu crengi de finic si maslin, orasul caruia nu i-a fost dat sa-l inteleaga pe Hristosul, Dumnezeu intrupat, orasul care l-a torturat si l-a pedepsit cu o moarte crunta si josnica… “Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci si cu pietre ucizi pe cei trimisi la tine; de cite ori am dorit sa adun pe fiii tai, dupa cum aduna pasarea puii sai sub aripi, dar nu ati voit” (Matei, 23/37). Sunt cuvintele Mintuitorului care- mi au rasunat mereu in minte. Orasul cu poporul care a cerut un semn, dar semn nu i s-a dat si care inca-l mai asteapta pe Mesia. “Neam viclean si adulter cere semn si semn nu i se va da lui, decit numai semnul lui Iona. ” (Matei 16/4). Si care l-a prigonit, l-a torturat si l-a crucificat… Fiecare piatra respira un suspin al lui Hristos. Nu poti calca indiferent pe locul unde a calcat Mintuitorul, unde a suferit, unde a singerat pentru noi, fiii risipitori… Ar fi un sacrilegiu. Pietrele sunt lustruite de multimea pasilor milioanelor si milioanelor de pelerini. Mergeti si vedeti, mergeti si va bucurati, mergeti si va tulburati, mergeti si va cutremurati, mergeti si va curatati, mergeti si va inaltati…mergeti, mergeti catre mintuire!

Va urma

Nota: Textul si pozele intra sub incidenta legii drepturilor de autor. Copierea sau multiplicarea este permisa numai cu acordul prealabil al autorului.

---

VIZUALIZĂRI: 6338 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI