Masada, memoria sacrificiului

TIPĂREȘTE

Masada este un popas necesar în care poți intelege un loc în care istoria s-a scris dramatic și cu un simbolim hiperbolizat al jerfei asumate ca destin pentru o supraviețuire simbolică, dupa moarte, acolo sus, în sanul lui Avraam. Masada este precum o efigie cu suprafața delimitată de un contur romboidal având laturi între 550 metri și 275 metri. Aici este locul în care în primavara anului 73 al erei creștine, au murit 960 evrei alegând cerul în locul supunerii față de romani.

Renumită pana astăzi Masada este în prezent locul în care tinerii recruți ai armatei statului Israel depun jurământul de credință, rostind la sfâriștul fiecărei ceremonii în mod solem:Masada nu va mai cădea niciodată! Numele locului este de origine romană, provenind de la termenul ebraic "metada", care înseamnă "fortăreață". Fortificatia evreilor ocupa o poziție strategică, fiind izolată pe una dintre culmile abrupte ale munților ce coboară brusc în apele vestice ale Mării Moarte. Dupa încheierea primului mare război dintre romani și evrei, un grup de iudei zeloți, cunoscuți sub numele de sicari, s-au închis în fortăreața numită Masada.

Cucerirea Ierusalimului din anul 70 și distrugerea templului evreilor, a fost momentul zero al începerii risipirii israeliților prin lume, iar cercetările arheologice au evidențiat aici existenta unei sinagogi orientată cu fața spre Ierusalim, una dintre primele sinagogi din istoria evreilor. Sicarii refugiați in fortăreața de la Masada erau conduși de Elazar ben Yair. În anul 70, acestora li s-au adăugat alte familii de sicari, refugiate din Ierusalim cu puțin înainte de dărâmarea Templului și distrugerea orașului. Potrivit datelor păstrate, se crede că în fortăreață s-au refugiat aproximativ 970 de iudei sicari. Asediul roman asupra cetății a fost unul de mare amploare, ducând în cele din urmă la sinuciderea în masă a tuturor celor aflați pe pintenul de stâncă.

Rezistența evreilor baricadați la Masada este, până astăzi, unul dintre cele mai puternice simboluri ale rezistentei naționale pentru păstrarea libertății și a drepturilor religioase iudaice. Stânca aridă pe care se află zidită fortăreața se înalță la altitudinea de 470 metri deasupra apelor Mării Moarte și la doar cu 59 metri mai sus față de nivelul oceanelor lumii. Masada a fost zidită pe tot platoul muntelui, coborând și către partea abruptă dinspre Marea Moartă. Întreg platoul era inconjurat de un zid de piatră, gros de aproape patru metri și lung de aproximativ un kilometru și jumătate, vegheat de turnuri de observare și apărare.

Incinta fortăreței se asemana cu un mic orășel. În cetate se urcă pe trei cărări foarte înguste și abrupte, la capătul acestora aflându-se odinioară puternice porți fortificate. În anul 72, guvernatorul roman din Iudea, Lucius Flavius Silva, aflat în fruntea Legiunii romane a X-a Fretensis, a ajuns la poalele muntelui Masada.

Numărul total al soldaților romani care au fost deplasați la Masada s-ar fi ridicat la aproape 9.000. Asediul roman a fost unul incredibil. Iosif Flavius nu oferă marturii despre nici un contra-atac al sicarilor. Crezând probabil în imposibilitatea romanilor de a pătrunde în interiorul fortăreței, evreii nu au atacat sub nici o formă. Astfel, în ziua de 16 aprilie a anului 73, romanii au ajuns la zidurile de la Masada. La patrunderea în interior, romanii au găsit toate cladirile incendiate, cu excepția depozitelor de alimente, iar pe locuitori morți.

Pentru a nu cădea în mainile soldaților romani, care i-ar fi luat într-o robie umilitoare, evreii baricadați in fortăreață, au preferat să se sinucidă în masă. Deoarece sinuciderea era interzisă de religia mozaică, se spune că evreii au tras la sorți câțiva bărbați, care să-i omoare pe toti ceilalți, în cele din urma rămânând unul singur, care s-a sinucis. Două femei și cinci copii s-au ascuns într-o cisternă de apă, pentru a nu fi omorâți. Aceștia sunt cei ce au povestit istoria lacrimilor de la Masada.

Neincendierea depozitelor de alimente însemna acceptarea mortii din bărbăție, iar nu din lipsa condițiilor de supraviețuire. Iosif Flaviu marturisește că romanii au gasit în Masada armanent suficient pentru înarmarea a mai bine de zece mii de soldați. Fortăreața de la Masada, mai precis ceea ce a mai rămas din aceasta, a fost redescoperită în perioada anilor 1838-1842 de un grup de arheologi, iar taberele romanilor au fost scoase la lumină în anul 1932. Săpături de amploare au fost întreprinse între anii 1963-1965 iar reconstrucția cetății a început în anul 1966, Masada fiind astazi un loc de mare atracție turistică.

În anul 1973, aici au avut loc o parte din filmările pentru controversatul film "Iisus Hristos Superstar". În anul 2001, fortăreața de la Masada a fost trecută în lista Patrimoniului Mondial Cultural și Natural al UNESCO. Poate că unul dintre cele mai semnificative simboluri de la Masada este o sămânță vie găsită în timpul săpăturilor arheologice. Pusă în sol fertil și grijită cu apă și caldură, sămânța a germinat după 2000 ani de așteptare a zilei odrăslirii sale. Se întampla în 1960 și astfel, avea loc pe pământ, premiera aducerii la viață a celui mai bătrân grăunte din lume

Masada este o pecete care metaforic exprimă simultan viață și moarte dar mai ales dăinuire precum pe pământ la fel și in ceruri. Singura diferență este că cele de pe pământ pot fi văzute și povestite doar de muritori. Sus, în veșnicie, vorbele sunt cântări, pustiul devine edenic, suferința este legănare iar fapta a toate bună se topește în zalog pentru neschimbarea celor rânduite ăntru veșnicie.

Review preluat de pe blogul personal

---

VIZUALIZĂRI: 3297 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI