Intimplari amuzante pe la muzee

TIPĂREȘTE

Pentru ca ploua cu butoiul, azi va scriu despre obiectivele deja vizitate. Mai am citeva subiecte despre viata si traiul din Liban, insa dupa amiaza mergem in alta vizita si poate mai completez informatiile.

A doua zi de plimbare am inceput-o pe pe plan local, adica prin imprejurimi, perpedes si nu aveam decit vreo doua ore la dispozitie pina ce cumnata mea venea acasa la prinz ca sa ne ia la Jaita Grotto. Baterii putine, am redus cit am putut din poze.

La ora stabilita, imbracati mai grosut ca deh, coborim in adincuri, ne urcam in masina si purcedem la drum. Peisajul devine din ce in ce mai incintator insa cresc si gradele in termometru. Urmam niste indicatoare spre grota si la un moment dat vedem alt indicator la o rascruce, cu "Hale of fame". Ia sa intram sa vedem ce e aici? Poate aici e grota, faimoasa fiind. Ajungem in fata unei cladiri, se da cumnata jos ca sa intrebe in araba. Ne zice sa raminem in masina ca vine repede. Eu??? sa stau locului? NU! Daca e ceva de pozat si nu ne mai intoarcem? Asa ca iau aparatul si merg in urma ei. La intrare era o vitrina cu niste suveniruri si in incinta se vede o tejghea, laptop, pliante si o tinara care nu intelegea araba. Cumnata devine nervoasa si o intreaba in ce alta limba i-ar putea pune intrebari? Pina la urma a inteles ca vrem sa vizitam grota. Eu cu aparatul, TZAC, TZAC, TZAC, precum roata morii se-nvirteste... tralalala...

Nu apuca sa fac un pas inauntru ca aud un fluierat strident. Eram cu piciorul in aer sa pasesc, nu mai puteam sa fug, asa ca m-am uitat sa vad cine fluera. Un ditamai soldatoiul cu ochelari la ochi si un "bulan" in mina, cu fluier in gura se uita fix la mine! Intru si eu precum Suciu din Pistruiatul, cind intra la comisar, zic "hello, sorry! " Si jur ca nu mai fac poze, sint cuminte, cumintica, numai sa nu dai cu ala in mine ca dracu e al tau! Am vazut ca nu mai zice nimic, insa o cucoana de la etaj, imbracata intr-o rochie alba si cu o palarie de cawboy, se apleaca peste balustrada si bombane ceva la mine, in araba. Ma uit spre ea si ridic din umeri. Nu vezi ca sint cuminte si speriata? Ce mai vrei si tu de la mine???

Cumnata termina cu receptionera si ma trage de mina ca eu nu mai miscam. Iesim si o intreb "ce zicea aia? ". / Ca Grota e inchisa si s-ar putea sa nu avem cum sa o vizitam. / Pai nu aia de la receptie, aia de pe scara? / Care, tu? Aia de ceara? /Care ceara, fa? Nu ai vazut ca s-a aplecat si mi-a facut din mina? / Esti nebuna? Aici e muzeul de ceara!? / Si soldatul? Era tot de ceara??? / Normal! / Si eu l-am salutat si i-am cerut si scuze!!! ". S-a p(...) pe ea de ris... a mers spre masina mai mult pe vine... Sotul, care ramasese cuminte afara nu isi dadea seama ce avem. Auzise fluieratul si s-a gindit el ca am facut vreo prostie. Cu greu ne-am linistit si am putut sa ii povestim. Si acum, dupa citeva zile, rid de se zguduie patul cu mine.

Plecam de acolo, inapoi la drumul principal. Coborim citeva sute de metri si niste barbati se posteaza in mijlocul strazii si nu ne lasa sa trecem. Nu stiu ce au zis in araba dar am vazut ca i-au aratat cumnatei ceva, niste poze. Am aflat dupa aia ca daca vroiam sa ne pozam in costume traditionale 8 dolari bucata.

Nu ne convine pretul asa ca mergem mai departe. Undeva pe stinga apare o "cladire" uriasa care are la intrare, sau pe o parte, un perete ca o corabie de lemn si un cap mare de cal, sau semna cu el ca avea urechile cam rotunde. Scria ca e muzeu al animalelor marine si salbatice.

Mai mergem putin in jos pe drum si ne intimpina localnici cu platouri pline cu smochine, alune si alte chestii pe care, din viteza masinii nu puteam sa le identific.

Ajungem la grota si intram in parcarea uriasa. Erau vreo 2 masini ratacite si citeva femei imbrobodite care faceau selfie. Unul le tot claxona ca sa se urce mai repede in masina. Am ramas singuri in toata parcarea. Decorul e cam ca la noi la Baile Herculane. Munte impadurit. Vedem o telecabina, ne ducem spre ea. Un paznic a zis ca grota e inchisa pina pe 17 februarie si vizitatorii nu au voie in incinta asa ca mai departe de parcare si intrare nu va pot spune. Degeaba l-am rugat frumos sa ma lase oleaca sa ma plimb dincolo de bariera. Statea relaxat si indiferent pe scaunul lui, doar clatina din cap ca NU.

Am facut citeva poze la regulile pe care trebuie sa le respecti. Prima e ca nu ai voie sa faci poza, iti confisca aparatul si iti fac si proces penal. Ei, am trait s-o vad si p'asta! Dar nu sa o si simt. ;)

Daca tot nu e deschis, avem timp a vizitam si muzeul animalelor. Ne intoarcem pe calciie si urcam drumul in panta. Intram in curte, cineva de sus ne indica unde sa lasam masina. Apoi altii ne tot imbiau inauntru. Urcam citeva trepte si un sirian ne intimpina cu un platou cu smochine si alune. Ne uitam la cumnata si intreba daca e gratis. Da, era din partea casei, asa ca am ales cite o smochina, eu si sotul. Intram la casa de bilete. Mirosea a transpiratie. Zic asta in romaneste si sotul imi raspunde ceva de genul ca poate nu a plouat de mult ca sa se spele aia. Eu zic "sssst! ca poate te aud! " / " ma aud, dar asta nu inseamna ca si inteleg. "

Tipul de la casierie ne inhata suta de dolari, platim 2 bilete a 15 dolari bucata si ne da restul in lire (era sa zic sterline! ce bine ar fi fost!). Un tip la camasa si cu miinile in buzunare pina la cot, statea in mijlocul salii si ne privea fara sa zica nimic nimanui.

Apare o fatuca ce s-a prezentat a fi ghid. POC! se ia lumina!!! (imi imaginez ca sirienii ne-au inconjurat si vor sa ne jefuiasca, deaia erau asa de multi in jurul nostru) Si acum ce facem? / Nu e nici o problema, avem generator. Nu a durat un minut pina ce luminile s-au aprins. Ne spune ca vom vizita doua etaje, mai multe camere... bla, bla, bla si ca daca e ok ca prezentarea sa fiei in limba engleza. Zicem ca da si ea : From where are you? . ROMANIA!!!

Aaa, Romaia, wait a moment! Ce faci? Bine ati venit! Ridicam din sprincene. Rinjim un pic si nu aupucam sa ne retragem sprinceana la loc ca zice "patronul acestui muzeu e aici si a locuit multi ani in Romania! (shit!!! merde!!! si alte cuvinte... asta a auzit cind am zis de transpiratie) Mister Omar, come here! Cine era mister Omar? Blondul cu miinile in buzunare. Vine linga noi, se prezinta Doctorul Omar, care a facut stomatologia in Romania, a zis si in ce an dar am uitat. Cred ca dupa revolutie. Ne-a zis ca e pasionat de animale, ca toate sint reale si conservate, ca muzeul e nou, ca a costat nustiucit... informatii neesentiale pentru mine. L-am intrebat de ce s-a chinuit sa studieze atitia ani si acum se ocua de animale? Ei,animalele sint doar un hobby.Are si cabint dentar.

Intram in prima "grota" si constat ca peretii vor sa imite sapaturile in piatra, de aceea totul e dintr-un material dar cu prenadez si apoi presarat pietris ca sa se lipeasca. Pe alocuri pietrisul nu s-a lipit bine si se vede adezivul inchegat. Doar un ochi expert ca al meu vede asta :D. Mirosul e de diluant si cred ca e mult mai placut decit cel de formol cum ar fi mirosit toate animalele alea impaiate.

Pe scurt ca ma striga la masa, erau animale marine : delfini, pesti de tot felul:rechini, scoici, caracatite, caluti de mare (astia sint mai mici decit degetul mic), Animale salbatice, pasari, flutiri, gindaci, serpi, sopirle, o sa le vedeti in poze.In surdina se auzea susur de apa,la niste boxe Ca sa te introduca in peisaj. Cam o jumate de ora ne-am invirtit printre exponate.Un crocodil ratacit fusese adus ca pet pe meleagurile libaneze si a fost donat muzeului.Facea nota discordanta cu restul animalelor din acea incapere.Niste maimute impaiate prin copaci au fost donate de un circ dupa deces.

Cea mai atractiva "vietate" a fot un vitel cu 2 capete.A trait vreo doua luni,probabil vreun siamez.

La iesire poti cumpara suveniruri diverse : de la scoici reale,stele de mare,figurine din melci ina la bijuterii ,ceasuri cu monturi din pietre pretioase.Afara era taraba cu fructe confiate si diverse sortimente de alune.

Cam atit pentru azi, recomand muzeul.

Va salut din fuga! Daca nu comentati, nu va mai scriu! Parol !!!

---

VIZUALIZĂRI: 2423 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI