Aventuri prin Iordania — Jerash lectie de Istorie

TIPĂREȘTE

In ultima zi pe care o aveam de petrecut in Iordania, ghidul nostru, Mr. Salem, ne propusese o escapada si o lectie de istorie catre Jerash si Castelul Ajloun situat din apropierea Jerash-ului, pretul cerut a fost 50 JOD, incluzand si timpul de asteptare.

Norocul nostru a fost ca domnul Salem, era implicat in managementul hotelului (sau doar lucra la receptie nu am cerut prea multe detalii sa nu parem indiscreti), asa ca diminata la ora 09.00 s-a infatisat la hotelul nostru, am predat cheile de la camera hotelului Mariam (vezi impresii) si ne-a adus in centru sa vizitam Biserica Sf Gheorghe, am achitat taxa de vizitare de 1 JOD de persoana, iar el si–a rezolvat ceva probleme la hotel, pana urma sa venim noi.

Cand am terminat de vizitat biserica, am mers la Queen Ayola hotel, care era la doi pasi de biserica, pe aceeasi parte a strazii King Talal la nr 15 si am pornit la drum catre Ajlon si Jerash, drum de nord spre Amman.

Chiar daca domnul Salem (sofer experimentat si cunoscator al locurilor) si-a ales traseele cele mai avantajoase, tot ne-am impotmolit in aglomeratia din Amman dar beneficiind de explicatiile si povestile sale, punctand fiecare loc important pe care il vedeam, timpul s-a scurs repede si am ajuns la Castelul Ajloun pe care l-am vizitat (probabil voi scrie putin despre ce am vazut acolo) si ne-am intors la Jerash iar la 13.20 treceam prin minibazarul amplasat la intrare in sit unde se aflau magazine cu suveniruri si mici restaurante.

Coordonate ruine: 32.28.18.99. N, 35.89.10.04. E

Informatii puteti obtine de la tel:
Jerash Visitors' Center: 04/451-272
Jerash Archaeological Museum: 04/452-26
Program vizitare: zilnic 7:30am-8pm (inchis 7pm iarna)
Jerash Archeological Museum: Sat-Thu 8:30am-6pm (inchis la 5pm iarna)

Orasul Jerash (denumit si Orasul celor 1000 de Columne sau Pompeiul Orientului) localizat la 48 km nord de capitala Amman, (coordonate G. P. S.:32.16.20.21 N, 35.53.29.03. E), amplasat la o altitudine de 600 metri deasupra nivelului marii si cu o populatie de 50.745 de louitori (2015), este recunoscut in lumea intreaga ca fiind cel mai bine conservat oras greco- roman (Gerasa denumit in antichitate), avantajul fiind ca a fost ferit de teatrele de razboi, doar numai scuturat de cutremure din care a scapat destul de rezonabil, multe din coloane si traverse ramanand in picioare, marturii peste mii de ani a maiestriei si ingeniozitatii inginerilor si constructorilor antici.

Practic, cei pasionati de istorie, dar si pictorii, graficienii, inginerii, arhitectii, sculptorii, fotografii si cei atrasi de misterele si legendele lumii antice, pot primi o lectie live de supravietuire a unor constructii si opere de arta deosebite, care s-au incapatanat sa ramana in picioare in ciuda vremurilor tulburi si vitrege care au trecut si au lasat urme.

Jerash, datorita pozitiei sale in calea principalelor rute de comert cu mirodenii dintre Siria si Peninsula Arabica si regiunea Marii Mediterane dar si asezarii sale intr-o zona plina de verdeata imprejmuit de dealuri impadurite si campii fertile, livezi de maslini, se dezvolta rapid si devine un important centru urban incepand cu secolul al III lea B. C., devenind membru al Federatiei oraselor grecesti cunoscute ca si Decapolis („zece orase”in greceste din care faceau parte: hippos din Israel, Gadara sau Umm Qais din Iordania, Philadelphia sau Amman din Iordania, Scythopolis sau Beth-Shean din Israel, Pell din Iordania, Capitolias sau Beit Ras din Iordania, Canatha sau Qanawat din Siria si Damascus din Siria).

Orasul infloreste si prospera in timpul secolului I B. C, fiind cucerit de Generalul Pompey in anul 63 B. C. devenind ulterior cetatea preferata si favorizata de catre Imparatul roman Hadrian si atinge apogeul dezvoltarii in anul 130 A. D. inflorind economic si social.

Dupa o scurta perioada de declin in secolul al III lea A. D, reinfloreste ca si oras crestin in timpul dominatiei Bizantine in special sub domnia lui Justinian (527-565 A. D) in timpul caruia au si fost adaugate si construite cel putin sapte biserici, majoritatea fiind ridicate cu materiale din templele pagane, ultima fiind ridicata in anul 611.

Orasul este invadat de catre Persi in anul 614 si apoi capturat de catre Imperiului Musuman in anul 635 A. D. fiind in mare parte distrus de cateva cutremure in secolul al VIII lea.

In anul 720 A. D, Califul Yazid al II lea, da porunca sa fie distruse toate imaginile, sculpturile in piatra, lemn sau bronz sau mozaicurile, care nu-i erau pe plac iar urmarile acestor actiuni se disting chiar si astazi (Biserica Sf. Ioan Botezatorul) cu exceptia catorva ramasite pastrate in biserica Sf. Cosmos si Damianus care au scapat de distrugere.

Pana la sosirea Cruciatilor in secolul al 12 lea, orasul este abandonat o scurta perioada de timp, din pacate, o garnizoana stationata, transforma Templul Zeitei Artemis intr-o fortareata distrugandu-l acesta fiind in final incendiat de catre Regele Baldwin al II lea al Ierusalimului in anul 1112.

In anul 1806, un calator german pe nume Ulrich Jasper Seetzen observa cateva parti ale ruinelor si realizeaza importanta locului care a fost perfect conservat si gratie unor furtuni de nisip care practic l-au ingropat, iar sapaturile incep in anul 1925 si continua si in zilele noastre.

Orasul modern se ridica si se extinde in partea de est a ruinelor, folosind ca si hotar de marginire chiar o parte din vechile ziduri ale anticului Gerasa, in interiorul caruia sunt pastrate si conservate cu atentie vestigii imprastiate la vedere prin tot situl iar o alta mare parte asteptand sa fie descoperite ca parte a amplului program de restaurare.

Cu masina se poate ajunge din zona 8th Circle din Amman mergand pe drumul spre Nord Vest, catre Salt, si urmarind semnele si indicatoarele turistice de culoare maron marcate distinct cu Jerash.

Pentru cei cu buget redus exista varianta de a vizita orasul Jerash, ajungand cu autobuzul din Amman (Tabarbour bus station, ) pretul fiind de 2-3 JOD dus intors, iar de acolo, daca veniti mai dimineata puteti lua autobuzul direct chiar catre Ajlon pentru a vizitata si castelul, apoi destule mijloace de transport pentru Jerash, unde sa va petreceti restul zilei.

Daca alegeti sa mergeti cu taxiul, incercat sa negociati de la bun inceput pretul si eventual perioada cat doriti sa va astepte, pretul doar pentru dus variaza intre 8-10 Jod iar dus intors incluzand asteptarea posibil sa se apropie de 40 JOD iar atunci cand negociati insistati ca pretul sa fie stabilit per cursa si nu pentru fiecare persoana (Mr. Salem ne-a povestit ca asa fac unii soferi daca nu se discuta detaliile de la inceput, va propun un pret cu care sa va agate, iar la intoarcere, sau chiar acolo, stiind ca va fi greu sa refuzati, va vor spune ca pretul discutat si convenit era pentru o persoana, deci fiti cu bagare de seama cum negociati.

Domnul Salem ghidul nostru a ramas la o terasa unde si-a intalnit niste amici, iar noi am pornit in explorarea orasului greco-roman conservat atat de bine, am achitat taxa de vizitare de 10 JOD, pentru straini si sub un JOD pentru iordanieni, taxa incluzand si intrarea la muzeu.

Imparatul Hadrian a efectuat personal o vizita (dupa unele pareri sunt doar zvonuri ca ar fi venit pana aici), locuind aici pentru o perioada de timp in iarna dintre anii 129-130 A. D, influientand astfel dezvoltarea orasului si tot atunci se presupune ca a fost ridicat si Arcul Triumfal pentru celebrarea vizitei sale, intentiile probabile fiind de a extinde suprafata orasului, dar proiectul a fost abandonat dupa ce Hadrian a plecat.

Constructia triumfala cu o inaltime de 21 m (initial se presupune a fi avut 22 m), 37.45 metri lungime si 9,25 metri latime are 3 deschizaturi (treceri) care probabil erau inchise cu usi de lemn, arcada principala centrala fiind mai inalta si inca 2 deschideri mai mici in laterale deasupra carora se afla cate o nisa flancata de columne.

”Arcul”asemanator cu fatada Trezoreriei si a Manastirii din Petra are un design neconventional si atipic pentru arhitectura romana, avand inserate cel mai probabil elemente de arhiectura nabateeana. Incepand cu anul 2005 „”Arcul” a fost restaurat, lucrarile terminandu-se in anul 2007, fiind fixate toate elementele de la partile superioare pentru a evita despriderea lor accidentala si fiind completate spatiile care lipseau.

Pe fatada sudica se disting 4 coloane incastrate si sculptate asezate pe piedestale, fiecare piedestal avand 2,20 metri inaltime, 2,25 metri latime si 1,20 metri adancime iar terminatiile coloanelor fiind realizate din onamente de „achantus” (din greaca „akantha”-spin, acanta fiind un gen de planta erbacee perena din familia acantaceelor, raspandite in special in regiunile calde, planta avand frunze mari, frumoase, adanc penate si adeseori spinoase)

La partea superioara, „Arcul” a fost incoronat cu un ”attic” care cel mai probabil avea gravat o incriptie elogioasa in limba greaca, un panou de marmura („tabula ansata”) acum imprastiat in 19 bucati si care initial masura 1,03 metri inaltime, 7,14 metri latime iar literele avand 12-13 centimetri, partea centrala avand o cornisa triunghiulara.

Din text se disting cuvinte de intampinare sub forma de salut ( (τύχη/tychê), si proslavire ( (τύχη/tychê) specifice inscriptiilor publice in toata lumea Greco –Romana, fiind adaugate ulterior rangul, functia si apartenenta dinastiei titularului (in acest caz Hadrian), continuand apoi cu mentionarea localitatii (“Antiocheans on the Chrysorhoas, first Gerasans”) si terminand cu datarea perioadei respective.

Ne continuam drumul pe aleea pavata pastrand in stanga noastra ramasitele de la zidurile„Hipodromului”, care ne serveau drept umbra, soarele devenind din ce in ce mai agresiv si ne oprim pret de cateva clipe sa vedem mai bine arena.

„Hipodromul” (greceste: ἱππόδρομος) ocupa un loc important intre edificiile destinate distractiilor in Grecia Antica fiind folosit pentru intreceri de care si cai, denumirea derivand din alaturarea cuvintelor grecesti hippos (ἵππος; "cal") and dromos (δρόμος; "cursa"), acesta fiind asemanator cu „Roman Circus”dar nefiind un amfiteatru de forma semicirculara unde se desfasurau de regula lupte, jocuri si sporturi cu spectatori, piese de teatru unde era nevoie de performante acustice deosebite. Unul din cele mai mari si cunoscute hipodromuri romane este cel din Constantinopole (Istanbul construit intre anul 202 si 330 A. D.) urmat de cele romane din Aphrodisias, Beirut, Caesarea Maritima, precum si cele grecesti din Delos, Delphi Isthmia, Olympia, Nemea.

De regula Hipodromul grecesc era asezat pe un promontoriu (deal), partea de jos a fundatiei fiind folosita pentru accesul spectatorilor, continuand cu o terminatie de forma semicirculara si o parte patrata avand o extensie denumita „portico”o veranda (terasa) prin care se facea accesul oficialitatilor, construita din coloane cu o structura acoperita peste o pasarela iar la partea inferioara se aflau grajdurile si boxele unde erau caii si carele.

La ambele capete terminale, unde vira traseul, erau postati parapeti de protectie, acestea fiind cele mai periculoase parti ale cursei iar grecii marcau aceste locuri (Taraxippus) vulnerabile la accidente si unde de regula se distrugeau carele cu un mic altar.

Arena din Jerash avea 245 (265 dupa alti cercetatori) metri lungime cu o latime de aproximativ 52 metri si putea initial sa gazduiasca in tribune circa 15 mii de spectatori iar data constructiei este estimata intre secolul I si mijlocul secolului al III lea A. D., sapaturile recente au scos la iveala si ramasite ale unor ateliere de ceramica precum si grajdurile unde erau tinuti caii.

Spre finele secolului al IV lea, partea de nord a „Hipodromului „a fost transformata in Amfiteatru pentru luptele cu gladiatori si alte sporturi, partea sudica fiind treptat abandonata, iar intre secolele al VI lea si al VIII lea este transformata in cariera de unde bucati de piatra si alte materiale sunt folosite pentru intarirea si consolidarea zidurilor exterioare de aparare.

In secolul al VIII lea arena „Hipodromului” devine scena ravagiilor facute de epidemia de ciuma, aici fiind ingropati in gropi comune cei decedati, iar lovitura de gratie care duce si la distrugerea sa completa si mai apoi la abandonare vine in anul 749 dupa dezastrul produs de cutremur.

Incepand cu anul 1981 orasul Jerash gazduieste Festivalul de Arta si Cultura, desfasurat pe durata a trei saptamani din vara, cu spectacole de dansuri traditionale, muzica, spectacole de teatru, expozitii, deseori fiind prezenti si membrii familiei regale Iordaniene. Ca si parte a Festivalului in vechiul Hipodrom, „Roman Army and Chariot Experience” (RACE) sustin spectacole care dureaza aproximativ 45 de minute cu legionari imbracati in armuri si purtand unelte de lupta romane, demonstratii de lupte cu gladiatori dispusi sa se sacrifice „pana la moarte”, curse de care, reprezentatiile fiind tinute de doua ori pe zi de sambata pana joi (exceptand martea), la orele 11.00 A. M. si 14.00 P. M. (vinerea un singur spectacol la ora 10.00), iarna intre 15 ianuarie si 15 martie fiind pauza, iar pretul unui tichet, care se achita la intrare, pentru adulti fiind de 12 JOD (iordanienii 5 JOD) iar copii intre 5 si 12 ani doar 2 JOD. (jerashchariots.com).

„South Gate of City of Jerash” ca si parte a „Visitor Centre (pozitionat in dreapta si locul de unde puteti sa luati un ghid), este amplasata la circa 200 metri nord de Hipodrom, constituia poarta sau intrarea de sud a orasului vechi are o arhitectura simiara cu cea a „Arcului lui Hadrian” („Hadrian’s Arch”), constituita dint-un arc central mai inalt, flancat de doua coloane, si doua intrari mai mici in laterale, doar ca partea sa superioara lipseste fiind prabusita cel mai probabil in urma unui cutremur.

“Roman or South Theatre”, construit in timpul domniei imparatului Domitian, intre anii 90-92 A. D.

Exista doua teatre in interiorul vechiului oras Jerash iar cel din sud construit in prima decada a secolului al II lea este cel mai bine conservat, fiind un veritabil amfiteatru roman unde datorita constructiei semicirculare sunetele pot fi auzite cu acuratete din orice punct al salii.

”Cavea”sau tribunele unde erau spectatorii, este formata din doua parti grupate in siruri de locuri sapate in piatra, fiecare loc fiind numerotat cu cifre grecesti unele fiind inca vizibile la partea de jos a randurilor.

De regula la teatrele romane, ”cavea”era formata din trei sectiuni orizontale:”ima cavea”era partea cea mai de jos la nivelul scenei si inconjurata de orchestra era de obicei ocupata de inalti demnitari si parte a elitei Imperiului apoi, ”media cavea”urmatoarea platforma grupeaza randurile ocupate de cei din armata cu rol de protectie si aparare a v. i. p. -urilor si in completare cu public din alte categorii sociale, in special barbati si in partea superioara era „summa cavea” unde-si gaseau loc femeile si copii.

Cu cele aproximativ 3000 de locuri, arena gazduieste ocazional concerte si productii muzicale, piese de teatru si zilnic puteti urmari o reprezentatie a unui cimpoier acompaniat de un tobosar, care intrerpreteaza diferite refrene cele mai multe din muzica araba, purtand costume militare traditionale iordaniene.

„The Temple of Zeus (Jupiter la Romani) ”, ridicat in anul 162 A. D. pe ruinele unui alt templu roman si construit in cel mai inalt punct al orasului, pe un deal.

Din piata aflata la baza „Templului”, cateva randuri de trepte din piatra urca spre „Temenos” o antecamera sacra ce reprezinta cea mai mare parte a templului. Alte trepte ne conduc spre cea de-a doua terasa unde se afla Templul cu o suprafata de circa 100 x 50 metri care este inconjurat de coloane chorintiene semete cu inaltimi de 15 metri.

In „Templu” nu aveau voie sa intre decat preotii cu rang inalt iar ceilalti cetateni care aveau ranguri inferioare le era permis accesul cu ocazia sarbatorilor publice sau ale altor adunari si evenimente, doar in curtea interioara.

Desi de-a lungul timpului, eroziunea, cutremurele dar si furia cotropitorilor au distrus mare parte din frumosul si maiestuosul edificiu care in ciuda tuturos acestor lovituri inca ramane semet pentru a dovedi importanta sa.

„The Macellum” (Food Market) se afla tot in partea stanga a strazii principale „Cardo” in directia de mers catre nord.

In Grecia Antica, ”Agora”era folosita si ca piata pentru desfacerea produseor alimentare iar in vechiul oras Gerasa, ”The Macellum”era locul unde negustorii si cumparatorii isi dadeau intalnire pentru comertul cu produse alimentare.

Constructia a fost identificata drept „macellum”datorita planurilor sale originale care o descriu ca pe o piata romana. Se crede ca a fost construita in secolul intai A. D. apoi extinsa in mijlocul secolului al doilea si modernizata in timpul dominatiei Bizantine la sfarsitul secolului al V-lea si inceputul secolului al VI -lea, apoi nu se stie din ce motive a fost abandonata iar bucati din ornamentele fantanii se ragasesc imprastiate in jur. Piata de forma octogonala era pavata cu dale de calcar alb, in mijloc se afla ruinele unei fantani ornata cu elemente decorative si cu un bazin in forma de pseudo cruce iar pe laterale sunt coloane Corintiene.

Studiind pe internet mai multe detalii am avut placuta surpriza sa aflu ca printre cercetatorii spanioli care au publicat un studiu amplu despre sapaturi si descoperiri in Jerash, lucrare publicata de catre „American Schools of Oriental Research”, se afla si o romanca pe nume Alexandra Uscatescu de la Universitatea din Barcelona iar pentru cei interesati sa aprofundeze cercetarea, linkul il gasiti aici: academia.edu/3735595/The_ ... Industrial_Area

„Forum Roman” sau „Oval Plaza (Foro) ” este unul din cele mai frumoase locuri din Jerash, indiferent de vreme sau perioada zilei in care ajungeti acolo, veti ramane placut surprinsi de insiruirea de columne uriase care stau pavaza ca niste soldati ancestrali si care impresoara piata de dimensiuni impresionante (90 metri lungime si 80 metri in cel mai lat punct al sau).

„Forumul” constituia nodul principal de legatura care conecta „Templul lui Zeus” cu „Cardo Maximus” si „Poarta Sudica”, fiind locul important al urbei, servind drept piata comerciala, loc de adunari publice si promenada, dezbateri si dispute politice cu oratori talentati, marsuri si parade victorioase, procese publice pentru judecarea criminalilor precum si lupte cu gladiatori.

Odata cu dezvoltarea si ridicarea Republicii Romane a aparut cel mai cunoscut „ Forum” al lumii, cel din Roma, care a servit ani de-a randul drept model pentru celelalte Forumuri amplasate in toate colturile Imperiului in special in orasul resedinta al provinciei”municipium”.

Construit in mijlocul primului secol A. D. ”Forumul” este inconjurat de 56 de coloane Ionice fiecare construita si cioplita din 4 bucati de piatra imbinate intre ele, iar pe jos a fost pavata cu dale din calcar de o calitate excelenta, dalele fiind dispuse in forma radiana din ce in ce mai mari pornind din interior catre exterior, creeaza astfel impresia unui vartej care focalizeaza involuntar privirea catre punctul central, iar pentru a obtine acest efect este nevoie sa cautati unul din cele mai inalte puncte de observatie, urcand treptele catre „Templul lui Zeus”. Initial in mijloc erau ridicate doua altare care ulterior au fost inlocuite in secolul al VII lea A. D. cu o fantana ale carei canale de scurgere, drenau prin lateral apa pana jos in piata in sistemul de canalizare.

Noile teorii ale arheologilor si istoricilor incearca sa demonstreze ca „Oval Plaza” era de fapt o extensie a „Templului lui Zeus”, adica locul unde se tineau procesiunie religioase dupa ce multimea ar fi traversat „Cardo Maximus”, calea de acces dinspre nord, inainte de a intra in ansamblul templului.

„Cardo Maximus” (numele latin dat principalei artere care facea legatura pe axa nord –sud a orasului) este strada principala flancata de coloane, iar in anul 170 A. D. in timpul unui proces de redecorare au fost inlocuite coloanele Ionice cu cele Corintiene care erau ornate cu mai multe elemente decorative.

Avand o lungime de aproximativ 800 de metri si care facea legatura intre „Oval Plaza” si centrul orasului si” Poarta de Nord”, fiind pavata cu bucati de piatra originale care si astazi mai pastreaza urmele (fagasuri) lasate de rotile carelor.

Ghizii misca masivele coloane pentru a demonstra cat de usor se misca si ciocanesc in piatra pentru un sunet unic, iar de ambele parti zac in asteptarea de a fi restaurate si repuse in pozitie, numeroase segmente ale traverselor din piatra sculptate care odinioara legau columnele intre ele la partea de sus ca un lant si care cel mai probabil au fost deramate in timpul cutremurelor. De remarcat este si sistemul de scurgere al apei (in special apa de ploaie), care se prelingea prin unele gauri ale strazii in canale laterale subterane ce drenau apa din oras in bazine de colectare.

„Catedrala” (450,455-749 A. D) cunoscuta ca fiind cea mai veche biserica bizantina din Jerash ridicata in perioada in care era episcop in Gerasa Bishop Placcus, a fost initial un sanctuar pagan dedicat zeului vinului Dionisos. In timpul lui Bishop Placcus, acesta disloca bucati de piatra din templul considerat pagan al lui Zeus si le foloseste la ridicarea bisericii precum si la ridicarea unor bai din apropiere. Catedrala are o arhitectura impunatoare chiar si astazi, avand intrarea principala orientata spre vest dintr-un „atrium”denumit „fountain courtyard”. Alte opt intrari sunt prevazute pentru a permite accesul in biserica iar spatiul interior este impartit in trei parti de catre doua randuri de coloane cu un altar in fata bisericii unde doar preotul avea acces.

In continuare descoperim tot pe partea stanga in directia de mers pe „Cardo”, in nordul „Catedralei Bizantine”, ruinele unei fantani monumentale”Nymphaeum” (dedicata nimfelor care se credea ca se salasuiesc acolo) construita in anul 191 A. D. care avea fatada placata la partea inferioara cu marmura de buna calitate, pictata la partea superioara si finisata cu un acoperis de forma semi-dom care forma o nisa mareata, apa curgand in cascada prin sapte capete de leu intr-un mic bazin.

Urmatorul monument impozant care se distinge cu claritate si sare in ochii oricarui privitor este „Templul Zeitei Artemis”un templu roman, dedicat unuia din cei 12 zei olimpieni, zeita vanatorii in mitologia greaca, fiind una din cele mai vechi si mai venerate zeite ale Greciei Antice, fiind descrisa ca fiica a maretului Zeus si a unei pamantene muritoare pe nume Leto si sora geamana a lui Apollo (zeul luminii, artelor, protector al poeziei si muzicii) Artemis fiind asimilata ca si zeita a padurilor, nasterii copiilor, virginitatii, fertilitatii, fiind evocata cu arc si sageti.

Templul a fost inceput in anul 150 A. D. in timpul domniei imparatului Antonius Plius, ridicandu-se doar 12 columne (doar 11 au ramas in picioare) din cele 32 care erau planificate a face parte din templu acestea constituind o anticamera „hexastyle portico” iar capiteliile (partea superioara a fusului unei coloane sau semicoloane pe care se sprijina arcul, bolta sau cupola pe care o si sustine) conservandu-se foarte bine.

In zidurile templului se gasesc trei intrari decorate cu trei „pilasters” acestea fiind elemete de arhitectura clasica folosite pentru da aparenta unor coloane de sustinere sau de suport a unui zid exterior, avand rol numai decorativ.

De departe, ”Templul lui Artemis” era cel mai frumos si important templu al anticului oras Gerasa placat cu panouri de marmura si decoratiuni bogate, constructia sa fiind sustinuta financiar de catre aristocratii si negustorii bogati ai orasului

La inceputul secolului al 12 lea templul este transformat in fortareata de catre garnizoana care stationa in zona fiind capturat si distrus prin incendiere de catre regele Baldwin al II -lea al Israelului intre anii 1121 si 1122, semnele incendierii fiind inca vizibile pe fatada interioara a templului.

„Biserica Sf. Theodore” (construita intre 494/496-749 A. D.)

Ca si majoritatea celorlate basilici construite si descoperite in Jerash, a fost ridicata folosind blocuri de piatra desprinse din alte constructii romane. Intrarea principala pozitionata spre vest se face printr-o trecere impozanta cu sculpturi in piatra si inscriptii care certifica faptul ca:” a fost ridicata in anii 494/496 in timpul episcopatului lui Aeneas si spre cinstirea victoriei lui Theodore martirul”

In interior biserica este despartita in doua, de catre siruri de coloane mari, iar la partea frontala, orientata catre curtea cu fantani de unde accesul se face prin doua scari de o parte si de cealalta, de remarcat aici fiind putul din amvon foarte bine conservat folosit de preotii vremurilor si placat probabil cu bucati de marmura care il decorau si care au fost descoperite in apropiere.

Ulterior, basilicii i-au fost adaugate doua capele una la nord si una la sud si un „baptistery” (o mica capela folosita in ritualul botezului), care este foarte bine conservata constand dintr-o nisa putand fiind folosita ca si camera de asteptare care conduce in camera de botez propriu zisa (unde puteau fiind botezate mai multe persoane in acelasi timp) si mai apoi spre iesire. Se pare ca biserica a fost reconditionata si apoi din pacate distrusa partial de cutremurul din 749 A. D.

Intersectam „The South Decumanus” (175 A. D.), a doua strada ca importanta a orasului care traverseaza „”Cardo”de la est la vest fiind insa singura strada care leaga ambele maluri ale „Chrysorhoas” raul care trecea prin oras fiind cunoscut si ca „raul de aur”datorita suspensiilor din apa care ii dadeau aceasta nuanta. ”Decumanus”trece raul printr-un pod si leaga un mare complex de bai care a fost construit in partea estica adica parte a orasului modern de astazi. Asezamintele ridicate in apropierea anului 165 A. D. au fost descoperite sub aceasta strada ceea ce inseamna ca nu a fost construit mai tarziu de a doua jumatate a secolului al II lea, demonstrand ca nu a fost construit sub Greci ci sub dominatie romana.

Din pacate „decumanus” nu a fost niciodata finalizat nereusind sa traverseze in totalitate orasul iar porticurile columnelor corintiene au ramas incomplete. Marturie sta o inscriptie gasita pe o coloana din apropierea podului ca pavarea cu placi a strazii a fost abandonata in secolul al III- lea.

In partea vestica a „Bisericii Sf. Theodore” se regaseste un complex de trei biserici care impartesc acelasi atrium construite intre anii 529 si 533 A. D.

In partea sudica este „Church of Sf. George” care era inca in folosinta in secolul al VIII lea cand mozaicurile sale au fost distruse.

„Church of St John the Baptist” (531 A. D, ), biserica Sf Ioan Botezatorul, pozitionata la mijloc, a fost de asemeni distrusa dar inca se pot distinge din mozaic, imagini in care infatiseaza cele patru anotimpuri, imagini cu animale si plante precum si orasele Egiptene Alexandria si Memphis.

La nord este pozitionata biserica „Sf. Damian si Sf. Cosmos”, fratii doctori martirizati care au dedicata si o biserica in Roma si care are cel mai splendid mozaic din intregul Jerash datand din anul 533 si infatisandu-l pe Theodore si sotia sa Georgia cu bratele larg deschise, rugandu-se si animale precum caprioare, iepuri, oi, pauni.

„The North Theatre”, teatrul din partea de nord a orasului Gerasa, construit intre anii 130-749 A. D. cunoscut si sub denumirea de Odeon utilizat in principal ca si loc pentru recitaluri de poezie si muzica dar si ca spatiu de intalniri ale consiliului municipal care administra orasul si adunarea reprezentativa a celor 12 triburi. Teatrul avea o mica „cavea” asezarile semicirculare unde stateau spectatorii si de asemeni o scena cu trei intrari.

O sectiune ce cuprindea mai multe locuri (cuneus) era tot timpul rezervata pentru membrii consiliului. Celelalte trei sectiuni ramase erau alocate fiecarui reprezentant al triburilor proportional importantei si influientei fiecarui trib, fiecare loc fiind indicat pritr-o inscriptie sculptata in marmura, numere care se mai disting si astazi.

De-a lungul timpului i s-au adaugat locuri la partea superioara, fiind marit dar si protejat cu un „velum”un acoperis suspendat pe cabluri care proteja de ploaie dar si de razele soarelui.

O perioada de timp a fost abandonat si repopulat in timpul dinastiei Ummayad de catre mesteri olari pana cand a fost partial distrus de cutremurul din 749 A. D., iar la momentul vizitei noastre era pregatit prin amenajarea unei scene pe platforma si structura de lemn pentru gazduirea unor spectacole din cadrul Festivalului de Arta si Cultura, fiind vizibile si sistemul de lumini (proiectoare) si sonorizare (boxe, amplificatoare, cabluri).

Nu puteam sa parasim orasul vechi fara sa amintim de „The Oil Press” (220-300 A. D.) pe care o gasim in partea de sud a Pietei vestice, presa care s-a pastrat foarte bine pana in zilele noastre. Accesul se face coboarand cateva trepte sapate in piatra si se pot observa ramasitele de piatra ale presei de zdrobit, asezata intr-o nisa mare in partea de vest.

Presa de obtinerea a uleiului de masline este diferita de altele traditionale descoperite si folosite in zona, avand o cupa circulara din piatra cu jgheab de colectare si in mijloc un ax patrat de lemn pe care este fixata piatra rotativa. In zona apropiata au fost descoperite vestigii care includ:sticla, ceramica, monede, lampi de bronz, unelte de fier, destule indicii aratand ca zona inconjuratoare a presei unde se afla si un atelier de tamplarie, precum si casele de deasupra au fost distruse intr-un incendiu violent la sfarsitul secolului al III lea in timpul unui raid al atacatorilor pe cand orasul inca nu avea construite zidurile de aparare, care au fost ridicate ulterior pentru intarirea apararii cetatii.

Dintre alte obiective pe care le puteti admira in Jerash si nu trebuie sa le ratati dar pe care noi le-am vizitat mai pe pe fuga amintim:

„Civic Complex”, ”The Baths”, ”The Museum”, ”Umayyad Houses”, ”The Umayyad/Abassid Mosqye”, ”The Ottoman Building”, „Church of Saints Peter and Paul”, ”Church of Bishop Genesius”, ”The North and South Tetrapylon”.

In speranta ca nu v-au plictisit descrierile minunatului oras antic Jerash, care mai are multe comori ascunse ce asteapta sa fie descoperite si scoase la suprafata, sapaturile arheologice fiind in desfasurare in anumite zone precum si ateliere unde pietrarii sculpteaza blocuri de piatra ce vor folosite la reconditionarea altor constructii.

Parasim situl obositi si lesinati de soarele puternic (nu prea ai unde sa te feresti de soare), oprindu-ne cu ultimele puteri sa cascam ochii putin prin tarabele acoperite de la intrare, pline de tot felul de suveniruri:sepci, palarii, esarfe, prosoape, magneti, vase de sticla umplute cu nisip colorat stratificat, costume traditionale iordaniene, si recuperandu-l pe domnul Salem, soferul nostru, de la o terasa unde ne astepta rabdator, si zambitor ne adeseaza aceeasi intrebare: „ce faci? e bine”Eiii! Normal ca-i bine! E foaaarte bine! ”Du-ne acasa mai taxiu, du-ne iute din pustiu, baga aer conditionat, ca de soare ne-am uscat! ”.

Un clip interesant: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 3533 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI