Aventuri prin Iordania — Castelul Ajloun

TIPĂREȘTE

18. iulie. 2017

Ridicat pe dealul Jabal Auf, facand parte din lantul de fortarete pentru protectia impotriva atacurilor Cruciatilor atat din partea vestica cat si din partea sudica, Castelul ofera o vedere panoramica asupra partii de nord vest a Iordaniei si a tinutului Galileei. In zilele senine, de pe zidurile castelului se poate vedea Marea Moarta, Valea Iordanului.

Ansamblul Castelul Ajloun avea initial o structura simpla si era prevazut cu patru turnuri, cate unul amplasat in fiecare colt, in zidurile de aparare erau prevazute fante inguste, pentru veghe si era inconjurat de santuri adanci de circa 15 metri si late de 16 metri.

Castelul Ajloun (Qala’At Ar-Rabadh in Araba insemnand Citadela asezata pe un deal) ridicat la o alltitudine de 1123 metri deasupra nivelului marii, a fost construit intre anii 1184 si 1185 A. D. pe ruinele unei foste manastiri crestine al carei staret se numea Ajlounsi care manastire a fost abandonata dupa cea de-a doua campanie a Cruciatilor (1145-1149).

Generalul Arab Azz ad-Din Usama, nepotul celebrului Saladin, supravegheaza lucrarile de constructie ale Castelului intarindu-i rolul, atat ca fortareata impotriva raidurilor Cruciatilor dar si pentru supravegherea traseelor pelerinilor pentru protejarea exploatarii minelor de fier din dealurile inconjuratoare care era folosit mai apoi in constructia de armament.

Fortareata a fost extinsa in anul 1214 de catre ofiterul Mameluk Aibak ibn Abdullah care i-a adaugat un nou turn in coltul din sud-est si i-a adaugat o poarta fortificata.

In anul 1229 fortareata este cucerita de Emirul de Karak, fiind distrusa mai apoi de invadatorii Mongoli in anul 1260 si recastigata dupa batalia de la Ain Jalut si reconstruita cu rapiditate de catre Sultanul Mameluk al Egiptului, Baybar, timp in care s-a construit turnul din sud-vest, au fost curatate santurile inconjuratoare si se consolideaza crenelurile. Castelul a fost folosit atunci ca si depozit pentru culturi si provizii...

In secolul al 14 lea faimosul explorator Marocan Musulman Ibn Batutta in trecerile sale prin zona venind dinspre Nablus (oras palestinian situat in centrul Palestinei Preistorice in nordul teritoriului de azi al Cisiordaniei) noteaza: „de acolo (Nablus) mi-am continuat drumul catre orasul Ajloun care este un oras frumos ce poseda un numar mare de bazaruri si un castel impunator si este traversat de catre un rau cu apa dulce.

In timpul dominatie Mamelucilor castelul Qala”al-Rabadh este „conectat „la reteaua de comunicatiiprin semnalizatoare si trimiterea mesajelor cu ajutorul porumbeilor care facilitau schimbarea de mesaje de la Baghdad pana la Cairo in doar 12 ore.

In timpul secolelor al 17 lea si al 18 lea in timpul dominatei Otomane, fortul serveste drept garnizoana pentru trupele otomane stationate, iar in anul 1812 cand a fost “descoperit “”de catre exploratorul elvetian Johan Ludwig Burckhardt (cel care a descoperit orasul ascuns Petra), intregul castel era ocupat (locuit) de o singura familie (Barakat care are urmasi si in zilele noastre in Iordania) cu 40 de membri.

In decursul timpului Castelul a fost scena multor batalii care s-au dat pentru stapanirea sa pana cand a fost zdruncinat de doua cutremure de pamant (1837 si 1927) care i-au provocat distrugeri importante iar actualele lucrari de restaurare incepute in anul 1950 si coordonate de catre Departamentul Iordanian pentru Antichitati au reusit sa–i redea conditia si forma avuta in secolul al 13-lea.

Situat la 23 kilometri vest de Jerash si la circa 73 kilometri nord-vest de Amman orasul Ajloun este pozitionat pe un deal inconjurat de vai pline de verdeata cultivate cu livezi de maslini.

Noi am calatorit la Ajloun, venind cu taxiul dinspre Madaba, trecand prin aglomeratul Amman si apoi pe langa Jerash si scurtand drumul prin Ajloun dupa stiinta domnului Salem care cunostea traseele asa incat sa evitam aglomeratia din centrul orasului si aproximativ la ora 11.00 am coborat din masina in parcarea situata mai jos de castel urmand sa mergem pe jos cativa zeci de metri pana la Visitor Centre.

Daca optati pentru varianta mai ieftina de a calatori cu autobuzul din Amman plecand din statia Tabarbour (Mahata Shamal) catre Ajlun (Ajloun) acestea plecand atunci cand sunt pline, de preferat cat mai de dimineata (08.00-09.00) pentru a avea timp sa vizitati apoi si orasul Jerash, pretul variaza intre 2-3 JOD, iar spre amiaza autobuzele sunt mai rare, dar daca nu gasiti un autobuz direct catre Ajlun puteti incerca sa mergeti la Jerashsi, de acolo sa luati autobuzul catre Ajloun.

Ajloun nu este un oras foarte mare, autobuzul va va lasa in centru, puteti sa-i spuneti si soferului sa va anunte statia care este cea mai aproape de Castel apoi aveti de parcurs un drum in rampa de aproximativ 2-3 kilometri pastrand mereu castelul in campul vizual deoarece este situat pe un deal si poate fi vazut aproape din orice unghi sau puteti alege sa luati un taxi pentru scurta distanta pretul fiind aproape de 1-2 JOD.

Pentru a inchiria o masina pretul pe zi pentru aceasta excursie este de aproximativ 60 JOD, iar daca doriti sa inchiriati un taxi pentru toata excursia (incluzand si Jerashul), negociati de la inceput detaliile pentru a nu avea surprize si specificati clar ca pretul negociat este pentru intreaga masina indiferent de numarul de persoane, altfel soferii au talentul de a va spune un pret care v-ar atrage, dar la destinatie sa va ceara mai mult spunandu-va ca acel pret negociat era doar pentru o persoana.

Pretul de vizitare era de 3 JOD de persoana (se scumpise cu cateva zile inainte, lucru care l-a surprins pe domnul Salem care stia ca pretul este de 2 JOD) si oferea acces si la Muzeu.

Pe un panou turistic informativ (au de obicei culoare maro) aflam ca in zona gasim:Tourist Police, Toillets, Cafeteria, Ajloun Visitor Centre, Handicraft Shop-Gift Shop, Ajloun Castle Entry Fees si pe un alt panou este descrisa pe scurt istoria castelului.

Coordonate: 32°19′30.75″ N -35°43′38.21″E

Remarcam drumul pavat cu dale care urca in panta catre Castel precum si toate restaurarile complexului care ne impresioneaza in mod placut si arata grija Autoritatilor, si in partea stanga admiram panorama asupra orasului Ajloun si a intregii zone.

Fata de Castelul Kerak pe care l-am vizitat cu cateva zile inainte (vezi impresii aici, acest castel, de afara pare mult mai ingrijit si restaurat, acordandu-se atentie detaliilor si respectand planurile originale.

Admiram steagul Iordaniei care flutura in vantul diminetii si continuam sa urcam spre Castel. Accesul se face pe un podet de lemn care trece peste santul de aparare si patrundem printr-o poarta cu doua arcade (una mai inalta decat cealalta), intre care exista un grilaj care inchidea/ bloca intrarea, prevazute in corpul castelului, ce ne conduce direct in spatiile umbroase si racoroase, si vedem spatiul destinat gardianului apoi urcam cateva treptele din piatra pentru a patrunde in celelalte incaperi.

Conform unui alt panou informativ aflam ca intr-o perioada de timp, Castelul a fost locuit de soldatii unei garnizoane incluzand lideri, generali si soldati fiind destinate spatii de locuit si servit masa precum si grajduri pentru cai. Camerele destinate soldatilor erau pozitionate la nivelurile inferioare ale Castelului.

Partea superioara a Turnului cu numarul 7 a fost cel mai probabil Palatul Castelului iar in Castel se mai regasea o scoala militara care era renumita in studiul strategiilor militare si economice. Una din camerele de la parter unde erau cazati soldatii a avut si functia de carcera (celula) si /sau pentru depozitarea proviziilor si a alimentelor. La nivelul al treilea se regaseste si o sala mare in care se servea masa si care oferea vedere asupra vaii si a orasului Ajloun.

Alimentarea cu apa a Castelului se facea printr-o retea ingenioasa de colectare si drenare a izvoarelor din preajma sau a paraiaselor, iar arhitectii au conceput un sistem de colectare a apei de ploaie in interiorul Castelului, prin constructia unui bazin (cisterna) in partea de sud est a santului de aparare, fundul bazinului fiind placat cu dale si protejat impotriva scurgerii apei in pamant, cu o capacitate de aproximativ 16.590 metri cubi. Apa pentru consum, cea provenita din apa de ploaie sau cea obtinuta din topirea zapezii era filtrata prin trecerea succesiva prin cateva straturi de pietris marunt, nisip, precum si prin plante, sistemul de purificare fiind deosebit de important pentru ca apa sa fie pastrata o perioada indelungata de timp.

Un sistem inovativ a fost aplicat pentru drenarea apelor uzate, folosindu-se tuburi din ceramica trecute prin ziduri care varsau apa in exterior intr-un bazin, iar pentru tratarea apei spre a fi folosita ulterior in irigatii odata cu sapaturile, cercetatorii au descoperit sare adusa din zona Marii Moarte.

Aflam ca Fortareata a jucat un rol important in sistemul de comunicatii care lega orasele importante ale regiunii cum ar fi Damasc, Baghdad si Cairo.

In timpul dominatiei Mameluce si Ayyubid erau folosite doua metode de comunicatii:unul terestru cu ajutorul cailor si celalalt cu ajutorul porumbeilor.

Porumbeii provenind din diferite zone erau tinuti in custi si fiecare turn avea un paznic responsabil cu porumbeii, urmarind cand porumbeii ajungeau in turn sa distribuie cat mai rapid mesajul catre destinatar. Ulterior mesajele (raspunsurile) erau atasate piciorului unui porumbel care provenea dintr-o anumita zona si acesta odata eliberat se intorcea acasa.

Un alt mijloc eficient de comunicare folosit intre orase (castele sau cetati) si provincii era cel al semnalelor cu faclii vizibile in special in timpul noptii, mesajele trimise, folosind un anumit cod, puteau fi receptionate extrem de departe, pana la raul Eufrat catre est sau in vest pana la raul Nil.

Tortele erau folosite pe timpul noptii, iar ziua se folosea fumul.

Exploram incaperile saracacioase ale Castelului, unele foarte intunecoase cu arcade si cupole inalte, cu atentie la trepte si pasaje inguste care fac legatura intre incaperi, apoi ajungem la partea superioara, pe terasa (Al Matal) unde se remarca ruinele fostelor creneluri, a acoperisului si simtim vantul uscat care ne mangaie si atenueaza putin din toropeala agresiva a soarelui.

Fiind senin, avem privilegiul sa privim in zare cat putem cuprinde cu ochii, din toate turnurile castelului avand o vedere de 360 de grade asupra teritoriilor inconjuratoare, cu livezi de maslini, palcuri de verdeata, creste de dealuri golase, mici asezari rasfirate si orasul Ajloun.

Castelul este mai mic decat cel de la Kerak, mai compact, inghesuit, avand ziduri si incaperi restaurate, sau mai bine conservate, dar nefiind decorat, ornat si avand spatiile amenajate pentru vizitatori, mult mai ingrijite, existand pasarele din lemn, pasaje, balustrade si parapeti de protectie, dar ducand lipsa la iluminat, exact ca si la Kerak.

La intoarcere, spre iesire, zabovim intr-o sala pozitionata spre dreapta in directa noastra, inainte de a cobora treptele, cateva clipe, sa vizitam si niste vitrine din sticla in micutul muzeu in care sunt expuse, obiecte de ceramica (vase), monede, mozaicuri, cateva unelte vechi, si obiecte de infrumusetare (bratari) adunate din castel dar si din zonele inconjuratoare.

Aproape o ora ne-a luat noua sa incheiem un tur de vizitare in Castelul Ajloun, sa ne clatim ochiul, sa aprofundam crampeie din instoria Iordaniei, dupa care am intrat putin sa vizitam magazinul de suveniruri si am coborat agale catre parcarea de unde ne astepta taxiul sa mergem la urmatoarea destinatie, orasul vechi Jerash (vezi impresii aici

Un videoclip foarte interesant aici

---

VIZUALIZĂRI: 1883 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI