Ulcinj, cu trenul

TIPĂREȘTE

Dupa cateva luni de cautari si telefoane pe la agentiile noastre de turism, am inteles ca trebuie sa organizez vacanta pe cont propriu. Incepem cu cazarea, gasita pe un site unde aveau afisate si numerele de telefon ale proprietarilor. 10e de persoana pe noapte. Am rezervat 2 camere, i-am trimis prin Western un avans de 40 de euro si am comunicat permanent pe mail cu el.

Urmatorul pas, transportul. Cu autocarul costa 100e de persoana. Cu trenul 51e pana in 26 de ani si 87e peste 26 de ani. Am ales trenul, mai mult pentru faptul ca aveam toaleta la dispozitie mereu si spatiu suficient pentru dezmorteala.

Ajuns in gara cu o saptamana inaintea plecarii, pt a cerceta trenul si a afla cateva raspunsuri, am gasit un tren cu 3 vagoane internationale in compunere care aratau ceva mai bine decat Belgradul dupa razboi. Cu astea iesim noi din tara. BRAVO! M-am resemnat si dupa 13 ore de mers in curent, am ajuns in Belgrad (20:45 Bucuresti - 09:15 Belgrad). Pe langa pretul biletelor, am mai platit cate 3 euro de persoana pentru locuri. Din Belgrad (11:10) pana in Bar (22:20) inca 3 euro de persoana. Numai ca trenul asta arata a tren. Canionul Tara nu prea l-am vazut ca am dormit in toate pozitiile.

Din Bar pana in Ulcinj am luat un taxi care a costat 25 de euro. Taxiurile lor sunt 90% break-uri, deci este loc destul de bagaje. Tariful normal in Ulcinj este 1e pornirea si 0.80 pe km.

Ajunsi in sfarsit in camere, am pus capat unui drum extrem de obositor.

In dimineata urmatoare am fost impresionat de peisajul oferit de Adriatica. Ma tot uitam si ma uitam si ma uitam... Terasa era foarte mare iar ceea ce vedeam de acolo, semana cu peisajele vazute in filme. Un plus la cazare a fost faptul ca stateam in cetatea veche, cu stradute pietruite si inguste. Eram pentru prima data la Adriatica.

Urmatoarea surpriza: preturile. Mult mai mici decat in Romania. Unele la fel. Supa de peste - 2e; Calamari la gratar - 7e; Caracatita la gratar - 9e; Pizza - 2.5-5e; Kent - 2e; Davidoff - 2.2e; Castraveti - 0.5e; Bere - 0.8-2e.

Dupa cateva ore de plaja pe mizerabila plaja din centru (mii de mucuri prin nisip, pungi, pahare, ambalaje, absorbante, etc.), am plecat in cautarea unui alt loc. Se numea Liman. Un mic golf, cu pietre in loc de nisip, cu o apa limpede si de o frumusete ametitoare si cateva barci ancorate de stanci. Doua sezlonguri si o umbrela costau 5 euro.

In urmatoarea zi, am luat vaporasul pana la plaja aceea de 13 km. A costat 3 euro de persoana dus-intors. Sunt vreo 3 vaporase care fac curse, dar ne-am intors cu aceelasi pt ca biletele nu sunt valabile de la un vapor la altul. Acolo ne-a lasat in mijlocul apei, care la 100m de tarm ajungea pana la genunchi. Sezlongurile si umbrela tot 5e. Nisipul era ca faina. Exact asa cum auzisem. Din pacate, lipsa magazinelor si a teraselor ne-a facut sa nu mai venim acolo. Daca vroiai o apa rece trebua sa mergi ceva cam mult. Este recomandata plaja asta pt familiile cu copii. Apa are un nivel foarte mic si cei mici se pot juca in siguranta.

In zilele urmatoare am descoprit Restaurantul Bazar. Aici mancarea este exceptionala si portiile enorm de mari. Totul la un pret infim. Un antricot de vita cu sos de ciuperci si cartofi prajiti (nu din aia congelati) costa 8 euro. A fost imensa portia. Tot aici in loc de paine (optional) iti aduce focaccia pregatita pe loc. GRATIS. In alte restaurante se plateste pt focaccia si chiar si pentru chifle sau paine. Un desert extraordinar este Tres Leche. Costa 1.5e si il aduceau de la o terasa de vis-a-vis. Daca vroiai o inghetata de exemplu, se duce chelnerul si iti aduce. Servire ireprosabila.

Un alt restaurant, despre care am auzit aici pe site, este Antigona. Acolo am fost in prima seara cand am ajuns in Ulcinj. Am stat la masa cu proprietarul terasei, un domn cu palarie, am vorbit despre salariile din Muntenegru si asa am aflat ca un ospatar "avansat" castiga 500-600 de euro iar bucatareasa 1200 de euro. La final ne-a servit cu o palinca si un lichior din partea casei. Totul pt turist!

Ajunsi in ziua plecarii, ne-am luat bagajele si in jur de ora 18 am plecat cu taxi catre Bar. De data aceasta a costat 20 de euro. Ajunsi in Bar, stupoare. Nu mai erau locuri catre Belgrad. Nimeni nu vorbea engleza. Intelesesem de la informatii ca nu ne putem urca in tren daca nu avem rezervarea pt locuri, chiar daca aveam bilete. Fara loc, nu poti merge. Ideea de a petrece noaptea in Bar era groaznica. Intr-un final, un domn "CFR-ist" a inteles ca eu am bilete si ca vreau sa stau in picioare pana la Belgrad si imi tot zicea ca nu, nu in picioare. Mi-a apucat mana si m-a condus pana la vagonul restaurant, vagon care era jumatate restaurant si jumatate pt pasageri fara rezervare. Am multumit cerului si am ocupat 4 locuri sfinte. La ora plecarii, trenul era absolut plin. Unii dormeau pe culoar in saci de dormit, altii petreceau la bar, altii dormeau intre vagoane, in WC si sub scaune. Nu am vazut asa ceva in viata mea. Semana foarte mult cu trenurile din India, unde stau cocotati deasupra vagoanelor. Ireal. Atunci am realizat cat de aproape am fost de o calatorie de 14 ore in picioare.

Ajunsi in Belgrad, am profitat de cele 5 ore pana pleca trenul spre Romania si am vizitat putin imprejurimile garii. Am vazut urmele razboiului, am simtit poluarea unui oras cu un parc auto foarte invechit si am admirat strazile foarte mari, cu benzi pt autobuz si taxi. Ajunsi inapoi in gara, ne-am urcat in aceelasi tren albastru cu canapelele lui pline de praf. La un moment dat toti eram siguri ca mecanicul locomotivei era beat. Trenul mergea in suturi si oprea din cand in cand in mijlocul campului doar pt a pleca iarasi. Ajunsi la granita noastra, cu ochii crapati de oboseala si cu o dorinta de a ajunge in Bucuresti mai mare decat Casa Poporului, avem parte de o surpriza... Trenul era burdusit cu tigari de contrabanda. Peste tot. In canapele, in plafon, in tabloul electric, cosul de gunoi, calorifer, toalete, becuri. PESTE TOT! Pur si simplu au demontat bucata cu bucata ultimul vagon. Ne-au controlat bagajele, compartimentele... Dupa 3 ore am fost lasati sa plecam.

Pana la urma, vacanta in Muntenegru a fost reusita, drumul obositor iar amintirile sunt mai bogate. Daca pot ajuta cu ceva, intrebati!

Va salut!

---

VIZUALIZĂRI: 3672 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI