Muntenegru - concediu de vis!

TIPĂREȘTE

Am plecat la drum impreuna cu sotul meu cu un Renault megane 2 break, an fabricatie 2005, motor 1.5, diesel. Am avut la noi atat un GPS Telesystem cat si harta rutiera Serbia si Muntenegru (scrie pe ea intersystem Kartografia. Am primit-o de la niste prieteni. Cred ca au cumparat-o de pe drum). In principal tot drumul ne-am orientat dupa GPS si in 99% din situatii a fost suficient.

Prima destinatie a fost Sveti Stefan, o statiune linistita si frumoasa la 5 km de Budva.

Drumul din Bucuresti la Sveti Stefan a durat de la 4:30 la 22:30 (22:30 ora noastra, 21:30 ora Muntenegru). Am facut plinul la Drobeta si cand am ajuns la Sv Stefan mai aveam in sfert de rezervor.

Am parcurs urmatorul traseu: Bucuresti –Pitesti, Craiova, Slatina, Drobeta. Am intrat in Serbia la ora 10. Am urmat apoi traseul paralel cu Dunarea pe 25.1 Donj Milanovac- Golubac- Veliko Gradiste. Din Veliko Gradiste am mers in directia Pozarevac, am continuat pe autostrada A1 (directia NIS), pana la iesirea spre Batocina. (Pentru cei interesati am platit pe app 50 km, echivalentul a app 1,5 eur). Am urmat drumul Kragujevac- Cacak- Uzice pe E751. Am continuat pe E761 prin Bosnia –Visegrad. Pe E761 drumul este in cea mai mare parte bun, totusi cea mai mare parte a drumului are o banda pe sens si in multe locuri este plin de camioane. A urmat apoi Gorazde- Foca-Brod- Hum. Pe ultimii 20 km prin Bosnia (sectiunea Brod-Hum) drumul este destul de prost- foarte virajat, foarte ingust (foarte greu incap 2 masini) si are portiuni de asfalt lipsa. De la granita cu Muntenegru (Hum in BiH Scepan Polije in MNE), drumul redevine insa bun. Din Scepan Polije am mers pe E762 trecand prin Pluzine- Niksic- Podgorica. Din Podgorica am mers spre Cetinije, prin munti pana la Budva, iar in cele din urma dupa 18 ore am ajuns la destinatia noastra Sveti Stefan.

Am facut drumul dintr-o bucata dar a fost deosebit de obositor si sincera sa fiu nu stiu daca as mai face la fel a doua oara. Am ales traseul prin Bosnia pentru a putea face traseul in MNE Scepan Polije- Pluzine, pe valea Pivei. Aceasta portiune a fost déjà descrisa in alte review-uri si nu vreau sa repet. Nu am cuvinte sa descriu peisajul superb cu apa tucoaz si muntii pe alocuri inca incarcati de zapada.

In Sveti Stefan mi-a placut foarte mult si m-am felicitat ca nu am ales ca destinatie la mare Budva. Este mult mai linistit, mai putin aglomerat si plaja mai curata. Pentru cine vrea relaxare fara muzica tare pana noaptea tarziu si peisaj deosebit, recomand cu caldura aceasta localitate. Pentru cei care vor distractie, cluburi, multe terase, mai multe activitati de a petrece timpul in localitate, recomand Budva.

Ca si preturi, din ce am putut eu sa imi dau seama, in Sveti Stefan sunt usor mai ridicate la mancare la o terasa (poate si din cauza ca sunt f putine terase in Sv. Stefan), dar si calitatea mancarii mi s-a parut mai buna aici.

In alta ordine de idei, partea veche din Sveti Stefan -insula propriu zisa- nu este inca deschisa vizitatorilor si nici nu am primit vreun raspuns clar cand se va deschide. Am vazut ca se lucreaza din greu la partea de restaurare a ei.

In Sveti Stefan am stat la Vila Zoran, care mi-a placut f mult. Am avut camera cu chicineta si baie.

Gazdele extrem de ospitaliere. Pretul ok iar privelistea catre Insula Sveti Stefan merita toti banii.

Din Sveti Stefan am facut facut mici “excursii” in imprejurimi.

Am fost o zi la Budva, care asa cum am zis mai sus nu m-a impresionat in privinta marii. Cetatea veche in schimb merita vizitata fara discutie. Seamana de fapt cu majoritatea cetatilor venetiene pe care le-am mai intalnit pe coasta Adriaticii.

Am facut o zi un traseu mai lung: Sv Stefan- Budva- Cetinije-Mausoleul Lovcen- Golful Kotor- Herceg Novi- Dubrovnik. Ne-am oprit sa vedem centrul orasului Cetinije. Arata cam ca un orasel de provincie de pe la noi, dar cochet. Am urmat apoi drumul catre Mausoleul de la Lovcen. Mausoleul in sine nu m-a impresionat atat cand privelistea ce se deschide spre muntii din jur si Golful Kotor. Drumul de la Lovcen spre Golful Kotor este bun dar foarte virajat si ingust, dar merita fiecare metru pentru peisaj. Orasul Kotor nu m-a impresionat deosebit, destul de comercial si aglomerat. In schimb mi-a placut Perast, care mi s-a parut mult mai linistit si cochet.

In Dubrovnik m-am bucurat mult ca am nimerit o zi cu relativ putini turisti (nu era niciun vapor mare ancorat in port) si am putut vizita pe indelete orasul vechi, care chiar merita vazut. Singura problema majora pe care am avut-o a fost ca nu aveam decat EUR la noi si ca sa parcam, gaseam doar automate care acceptau doar kuna. Din fericire am gasit un garaj public unde am putut vorbi cu cineva (nu automat) si acolo se accepta si plata in eur.

La intorcere spre Budva am oprit putin in Cavtat. Mie mi-a placut f mult -este o statiune micuta dar foarte frumoasa si linistita, inconjurata de paduri de maslini si chiparosi. Pentru cine are 30 min timp de oprire, merita.

La intorcere din Dubronik spre Budva nu am strabatut inca o data tot golful Kotor, ci am mers Dubrovnik- Herceg Novi, luat bacul de la Lapetani - Kamenari, apoi Tivat - Budva. Bacul costa 4 eur de masina si porneste atunci cand este plin.

Dupa 5 nopti am plecat din Sveti Stefan in munti la Zabliak, pentru a face niste trasee si in parcul national Durmitor. Drumul de la Sveti Stefan (Budva) la Zabljak se poate face in 2 variante: Budva- Podgorica- Niksic- Savnik-Zabljak sau Budva- Podgorica- Kolasin- Mojkovac- Zabljak. Prima varianta este mai scurta, dar am inteles ca drumul pe tronsonul Savnik- Zabljak este destul de prost. Pe aceasta varianta intre Podgorica si Niksic puteti vizita si Manastirea Ostrog. Am tot citit/ vazut reclame despre aceasta Manastire. Din ce imi pot da seaman seamana cu Meteorele. Nu am ajuns si am lasat-o in categoria-de facut data viitoare.

Noi am ales a doua varianta, mai lunga dar cu drumul bun. De la la Sveti Stefan la Zabljak am facut app 5 ore cu o oprire de 30 min in Parcul National Biogradska Gora (intre Kolasin si Mojkovac). Este frumos dar nu pot spune ca nemaivazut. Ce am vazut noi –un lac foarte limpede inconjurat de munti.

Revenind la Zabljak: orasul este din ce citisem pana atunci singura statiune din parcul Durmitor. Cand am ajuns acolo am vazut ca mai erau si alte sate in apropiere mai pitoresti… Oraselul pare o combinatie intre Straja si Poiana Brasov de la noi – plin in timpul iernii si in perioada iulie-august si destul de gol si dezolant in celelalte luni ale anului. Cam 90% din case ofera si cazare in acelasi timp, asa ca daca planuiti sa ajungeti acolo vreodata, nu cred ca trebuie sa va faceti rezervari in avans mai ales vara.

Intrarea “oficiala” in parcul Durmitor (pe drumul principal) costa 2 eur de persoana si 2 eur pentru parcat masina la intrarea in parc. Totusi, avand in vedere ca parcul are o intindere f mare, sunt o gramada de locuri pe unde puteti intra/parca masina fara sa fie cineva care sa va taxeze.

Am reusit sa facem 2 trasee importante cat am stat la Zabljak:

1. Zabljak- trecatoarea Sedlo (bucata facuta cu masina) - urcat pana pe cel mai inalt varf din parc Bobotov Kuk (2535 m). Merita pentru cineva care a mai facut trasee de dificultate medie.

2. Zabljak- Crno Jezero (lacul negru) - Mali Meded. Drumul porneste prin padure, urmeaza o portiune de jnepenis, dupa care urmeaza golul alpin. Peisajul este foarte frumos si merita tot efortul- cu creste inguste si ascutite, vai glaciare…

Marcajele exista, dar foarte ciudat, toate drumurile au acelasi marcaj, asa ca o harta buna a parcului Durmitor este de mare ajutor. La intersectiile cu alte trasee sunt facute sageti pe stanci cu indicarea destinatiilor.

Desi este cea mai renumita distractie in Muntenegru nu am facut rafting pe raul Tara. Am inteles ca merita. Costa 60 eur de persoana pentru cateva ore, dar pentru cei doritori, aceasta distractie se poate prelungi pe 2 zile (dar nu stiu pretul exact in acest caz).

Dupa 4 zile in Zabljak am pornit drumul de intoarcere spre Romania.

Am parcurs traseul Zabljak- Pljevlja- Prijepolje- nova varos-Uzice- Pozega- Cacak- G. Milanovac- Topola- Mladenovac- intrarea pe Autostrada A1 pana la Belgrad. Am innoptat la Belgrad si am vizitat Kalemegdan. Cetatea mi-a placut mult si nu am regretat ca am facut acest ocol la intoarcere prin Belgrad. Orasul totusi mi s-a parut usor apasator si mai poluat chiar si decat Bucuresti.

A doua zi am plecat la 13 (ora noastra) din Belgrad in directia Drobeta si apoi drumul clasic Slatina- Pitesti- Bucuresti. Am ajuns la ora 22 (ora Romaniei).

Impresii generale:

Vremea a fost foarte buna pentru perioada asta - inceputul lui iunie. Am avut 30 grade la mare si 25 grade apa. Nu a plouat aproape deloc.

La munte a plouat in ziua cand am ajuns si in cea in care am plecat, asa ca am avut noroc. La munte temperatura ziua intre 12-20 grade. Atentie! Pe munte temperatura poate scadea foarte repede. Am avut parte pe munte chiar de portiuni mari cu zapada.

Cu siguranta ma voi mai intoarce in aceasta tara, dar tot asa la inceputul sezonului, cand nu este aglomeratie dar se pot face atat de multe lucruri.

---

VIZUALIZĂRI: 9727 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI