Cascada OUZOUD – cum sa tragem maimutele de coada si sa taiem frunze la pesti

TIPĂREȘTE

O noua zi vantoasa ne trezeste de dimineata peste un Marakesh insorit si rece. Dam fuga sa mancam omleta cu pricina de la restaurant si sarim din nou in microbuz. Azi mergem la Cascada Ouzoud. Ouzoud in limba berbera inseamna a macina graul iar macinatoarea noastra se afla la 150 km de Marakesh, in satul Tanaghmeneilt.

In microbuz veselie, muzica, voie buna, ca de obicei, asa ca timpul trece repede si ajungem la destinatie. Purcedem la pas printre gardini si pe marginea unui raulet, urcam, coboram, trecem pe langa radacini pietrificate si ajungem intr-un canion cu pereti portocalii si vegetatie verde, peisaj predominant cam peste tot in Maroc.

In canion ne intampina o salba de mici cascade racoritoare, aer curat si soare orbitor. Executam poze pe la fiecare cascada micuta si asteptam marea cascada promisa.

Continuam sa urcam pe o potecuta si ajungem la o casa de pamant cu un gard tot din pamant, unde zarim doi ochisori curiosi ascunsi intr-un copac. Noul nostru prieten se numeste macac, iar cum noi toti aveam probleme de digestie de la celebrul tajine, ni-l doream cu ardoare! Cineva scoate o banana si se aseaza cu spatele la zidul de pamant. Nu trece mult si se aduna o intreaga familie de macaci obisnuiti cu turistii, cu lectia bine invatata ca trebuie sa se aseze pe umarul celor care le ofera ceva. Se mai ciondanesc intre ei dar pana la urma fiecare dintre noi a beneficiat de fundul dezgolit si bine tabacit si de blanita puricoasa a vreunui macac, aplicate generos pe umeri, pe cap si pe fata. Vorba bancului: tata in fundul gol, mama in fundul gol, copii in fundul gol, ce sa le mai ia fiscul?!

Am facut multe poze si filme pana cand nenea de la casuta cu pricina, suparat ca nu cumparam nimic de la el, a inceput sa bata din palme pentru a alunga macacii.

In zare se vedea mareata cascada Ouzoud sclipind in soare. Ni se spune ca trebuie sa inchiriem o barca pentru ca altfel nu o putem traversa. Vedem de sus ca exista si un pod! Totusi inchiriem barcuta pentru ca aceasta facea un tur pana aproape de perdeaua de apa a cascadei. Barcuta consta intr-o platforma pe care sunt prinse bine cateva scaune de bucatarie, imbracate ca la nunta si impodobite cu flori de plastic ofilite. Ne asezam noi nerabdatori si ca un detasament de comando bine instruit, scoatem arsenalul de aparate de fotografiat ca sa tragem in tot ce misca. Nenea marocanul scoate si el arsenalul personal compus din doua vasle si trage vartos la ele icnind din cand in cand. Grupuri zgomotoase se interesteaza cu grupul nostru, iar vaslasii trag zor nevoie tinand mortis sa ne vare sub enorma cadere de apa ce bubuia ca un tunet.

Atmosfera se incinge iar stropi reci ne invadeaza chipurile si plamanii. Aerul este atat de curat si de ionizat aici incat ne umplem de veselie, apa rece si buna-dispozitie in cantitati periculoase pentru privitori, mai mult decat de obicei. Apa bubuie, noi tipam de bucurie, ceilalti turisti din barcile vecine canta, un grup de copii aplauda bezmetic in momentul in care era sa ne ciocnim barcuta cu a lor, e un zgomot infernal si o bucurie incredibila. Daca ajungeti acolo trebuie neaparat sa luati inedita barcuta, merita toti banii.

Nu trece mult si concursul de bagat barcuta sub cascada cu tot cu turistii din dotare se termina. Cu mare parere de rau suntem debarcati pe malul opus si urcam putin pana ajungem la niste restaurante-terase cu vedere la cascada. Ne oprim sa luam masa de pranz, ce credeti… tot tajine! Acesta a fost cel mai bun din toata excursia, parca mai bun si decat cel mancat in desert la corturi.

Cu burta bine pusa la cale continuam sa urcam pe versant, printre tarabe cu diverse. Ajunsi undeva la un punct panoramic intermediar constatam cu bucurie aparitia unui mandru curcubeu. Nu putea sa ne iasa mai bine de atat excursia asta! Curcubeul este intotdeauna un semn de bun augur.

Ceva mai sus, langa buza prapastiei, intr-un loc cu o priveliste incredibil de verde si de muntoasa, o alta familie de macaci isi face veacul. Evident, in jurul lor sunt ceva vanzatori de pungi cu arahide. Cumparam si noi o punga iar macacii dau navala cu manutele intinse dupa bine-cunoscutul model marocan. Ne oprim si aici pentru o alta sesiune de joaca, fotografii si tras macacii de “coada”. Din pacate pentru noi aceasta este ultima zi petrecuta pe plaiuri marocane. Maine plecam spre casele noastre.

Privind in urma catre inceputul dezastruos presarat cu ura, maini intinse dupa bani si injuraturi din Marakesh si minunatele clipe petrecute in Sahara alaturi de dromaderi si Desert Guru, la Essaouira cu caprele cele arganisite, sau la Ouzoud cu macacii cei zgomotosi, descoperind diferentele semnificative intre oamenii din “piata mortii” si cei care ne-au calauzit pasii sau ne-au intersectat drumurile in afara acelui loc, as spune sa mergeti fara teama in Maroc. Marocul este o tara a contrastelor, o tara in care poti sa inveti multe lucruri, o tara care te maturizeaza din punct de vedere turistic, o tara care are multe de oferit, o tara care te lasa sa o descoperi pas cu pas. Inima imi plange pentru ca a mai ramas un punct nedescoperit… un punct albastru si stropit cu apa sarata de ocean, Chefchaouen – orasul albastru. Poate vreodata voi ajunge si acolo, cine stie. Pana atunci planuim noi aventuri saltarete.

Acesta este ultimul filmulet al excursiei noastre prin Maroc

Rog webmasterul sa ataseze urmatorul clip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 4093 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI