Maroc fascinant

TIPĂREȘTE

CASABLANCA-RABAT - MAROC

Cea mai lunga excursie, Casablanca-Rabat sta sa inceapa. Ora 8.00 debarcam in Casablanca? Semnul intrebarii este pus imediat, noi vedem Casa, dar nu e si Blanca. Decorul idilic din film e inlocuit de niste depozite mizere de la marginea portului. Trecem de vama fara probleme si incepem traseul. Ghidul, imbracat traditional marocan, scolit in Belgia si NY in tinerete e foarte simpatic. Abunda in informatii, despre monumente pe langa care trecem, cladiri vechi, ne spune anii lor de constructie 1920-1940. Strazile au contraste puternice dar predomina mizeria. Adica pe un bulevard apare o cladire noua si mai curate sa zic, dar imediat langa sunt niste dezastre. Raportul este din pacate net favorabil constructiilor mizere. Casablanca sau mai bine zis Dar el Beida cum ii spun marocanii (o fi insemnand tot Casablanca?) are 5 milioane de locuitori si este extrem de aglomerata. Ghidul, poate intelegand reactia de dezamagire la ceea ce vedeam, ne tranteste si bomba inainte de a apuca cineva sa intrebe: “Filmul Casablanca a fost tras in studiorile de la Hollywood, nicidecum in Maroc”.

Bun, ne-am linistit, nu mai cautam barul…, imi scapa numele. Prima oprire la Palatul justitiei langa un parc plin de porumbei.

Cum coboram ne invadeaza “vanzatorii de apa”. Imbracati in costume ultra traditionale colorate, acestia au atarnat de ei un fel de stomac de capra si in niste mici ulcioare aurii vand cate o cana de apa. Pe vremuri acestia stateau la raspantii in desert si aprovizionau caravanele de comercianti. In parcul de langa, frumos amenajat totusi, este plin de porumbei, iar printre ei marocancele infasurate din cap pana in picioare au iesit la plimbare cu copiii.

Mergem spre faleza acum pentru a vedea plaja de la Oceanul Atlantic. Strabatem in sfarsit o zona frumoasa, semi-rezidentiala, cu vilute micute, dar mai curate. Pe plaja nu facem mare lucru, toate terasele sunt inchise, cu atat mai mult cu cat noi oprim pe terasa unui…night club. Nu prea inteleg oprirea, poate doar asa sa vedem oceanul, orisicat.

Insa urmatorul stop este impresionant. Moscheea Hassan II, construita fireste de Regele Hassan II este uriasa. Este cea mai mare din Africa de Nord, nu si din lume. Acum vine si intrebarea fireasca, cine a construit ceva mai mare? Inauntru intra 25. 000 de oameni, iar in curte inca 50. 000. Constructia a costat 800 de milioane de dolari si a fost inaugurata acum cativa ani. Sigur din punct de vedere religios conteaza enorm pentru locuitorii practicanti, dar sa cheltui 800 de mil de dolari, iar orasul sa arate asa de mizer, parca nu prea e echitabil. Dar in fine, regii au puterea aici. Moscheea este placata sip e exterior sip e interior cu marmura, iar balconul de la etaj, care este fabulos este din lemn masiv. De altfel multe tavane au barne si incrustatii modelate din lemn. Curtea cat un stadion de fotbal este impecabil placata cu marmura, fara nici o deviatie. Chiar s-a lucrat excelent, dar tot ma ia ameteala cand aud costurile.

Industria de artizanat si lucru manual J este bine reprezentata in mod normal in Maroc, dar totodata este controlata de stat. Asa ca vizitam centru hand-made ramura prelucrarea metalelor. Bijuterii, lanturi, farfurii, cesti si multe alte obiecte din metal sunt fabricate aici iar cativa barbati de varsta a doua ce lucreaza pe jos le inscriptioneaza. Cumparam o farfurie pe care primim inscriptia Adrian+Adriana Casablanca, contra 5 euro. Dupa noi se tine scai un marocan tanar ce mi se prezinta student la medicina. Cand aude ca suntem din Romania ni se confeseaza. Vrea sa isi continue studiile la Bucuresti. Ii uram success si il rugam sa ne faca o fotografie. Surpriza, isi pune aparatul digital la ochi si nu numai ca il pune la ochi in loc sa se uite pe ecran, ci il pune invers, adica se uita prin obiectiv!! Ma rog, i-am aratat un pic jenati sa intoarca aparatul ca totusi doream o poza cu noi, nu cu pupila lui si pana la urma a reusit o poza miscata. Cand dadeam sa plecam vine dupa mine perforatorul in farfurii care ne facuse inscriptia si imi da adresa centrului de acolo rugandu-ma sa ii trimit poza facuta cu el.

Nu stiu de ce la unele excursii in tarile arabe, mai précis in orase porturi, trebuie sa te duca obligat fortat in piata de peste, carne sau legume-fructe. Unde fireste pute aproape deranjant, sunt muste peste tot si toti vanzatorii te invita sa cumperi oaia proaspat taiata si aromata. O fetita de vreo 10 ani ne alearga sa ne vand o lama de guma. Ii dau 1 euro sa ne lase in pace, iar ea imi da tot pachetul de guma marocana. Ii zic sa le vanda altui turist; nu intoarcem bine capul si primim sofran in ochi. Ghidul are o combinatie de o vanzatoare de sofran care cere pentru 2-3 fire puse in pungulita 5 euro!!! Ni se explica caracteristicile sofranului si gustul deosebit si... in sfarsit plecam din piata spre…o biserica catolica.

Pentru a sublinia toleranta si democratia din Maroc, iata si o biserica catolica. Ma rog, nu prea arata a biserica clasica, e o constructie mai futurista foarte inalta. Intram inauntru pentru cateva minute doar, nu prea avem ce sa vedem. Nici pe interior nu s-a respectat clasicul bisericilor, lipseste diversitatea picturilor de pe pereti.

De la biserica mai facem doar cateva minute cu autocarul pana la un palat construit acum sute de ani. Este in buna stare, seamana izbitor cu Alcazar din Sevilla, dar are dimensiuni mai mari. Aceleasi motive pe pereti, “piscine” din mijloc alimentata de un izvor. Intreaga arhitectura marocana e caracterizată de o migală extraordinara, transformată din meşteşug în artă.

La periferia Casablancai parea ca este in desfasurare un razboi adevarat. Munti de gunoaie, case mici, corturi pline cu antene parabolice umpleau campurile pe stanga sip e dreapta. Zeci de cai si de caini mancau linistiti din resturile imprastiate pe campuri. Casele erau din ce in ce mai mici si acestea vai de mama lor de darapanate si cu cate 4-5 antene parabolice, semn ca erau locuite de mai multe familii. Moda marocana putea fi admirata pe km integi, rufele intinse la uscat peste tot dand o coloristica aparte peisajului.

Ne incadram dupa vreo 10 km de haos visual pe autostrada catre Rabat. Drumul cu autocarul dureaza o ora jumate pana in capitala administrativa a Marocului. Pe autostrada, foarte bine facuta de altfel, ca si in Casablanca, uitasem sa prezicez, este plin de masini frantuzesti. Renault domina orice alta marca, dar si Dacia Logan este excelent reprezentata aici.

Dupa circa o ora de mers iesim de pe autostrada si oprim in Mohamedia, oras situate pe coasta Atlantica. Aici urma sa mancam de pranz. Bufet deschis, mancare marocana puternic aromata. Cus-cus este facut excelent, imi place la nebunie, ia alaturi de mici antreuri gen vinete la cuptor, mai iau o portie de curmale coapte la cuptor cu carne de pui. Carnea de pui era ingalbenita cu niste condimente, nu prea mi-a placut si am inlocuit-o cu un file de peste extraordinar de se topea in gura. La final o cafea marocana la ibric si un ceai.

Orasul Rabat a fost locuit din cele mai vechi timpuri, romanii construind aici forturi. Era un punct de oprire pentru comertul cu animale sau sclavi din Africa, dar dupa retragerea romanilor si-a pierdut din importanta. Sub ocupatia franceza a devenit important, tot atunci orasul devenind capitala administrativa. Este o asezare moderna, constructii noi, strazi amenajate, acest lucru se observa inca de la intrare. Orasul respira, are gradini, parcuri, trotuare, iar la curatenie rivalizeaza cu alte capitale civilizate din Europa. Se vede ca aici locuieste regele Marocului.

De altfel si oprirea noastra principala este la palatul regal. Se viziteaza exteriorul numai. Palatul nu este spectaculos dar este foarte intins. Nu neaparat constructia cat curtea palatului si acareturile. Parcurile intretinute perfect inconjoara palatul, iar pe strazile adiacente sunt numai resedintele diplomatilor si ambasade. Regele are mai multe palate pe tot cuprinsul Marocului, ca doar e rege, dar cel mai mult timp si-l petrece aici in Rabat sau in Franta, unde era plecat si acum. Apropo de Franta si de sustinerea tarilor maghrebului de catre francezi in orice problema de internationala sau de emigratie. Toate lucrarile edilitar-gospodaresti aflate in desfasurare in Casablanca sau in Rabat sunt contractate de firme franceze. Peste tot panoul de identificare al investitiei anunta firma, obligatoriu franceza se pare, care executa lucrarea. Cea mai mare lucrare de investitii din Maroc valorand 5 miliarde de euro si constand in constructia unui pod de cativa km, asanari, indiguiri si constructia unui port nou este in desfasurare la vreo 10 km de palat, pe malul Oceanului. Rabat se afla la varsarea unui rau, fost fluviu dupa cum ne spune ghidul, in Ocean. Albia e lata de 1 km, dar acum apa nu masoara mai mult de 50 m latime. Aluviunile aduse de rau care izvoraste tocmai din Muntii Atlas au condus la miscorarea nivelului marii in jurul vechiului port, acesta devenind partial impracticabil. Prin aceasta investitie imensa Rabatul isi recastiga pozitia de port cu trafic mare la ocean, in prezent toate exporturile tarii iesind doar prin Casablanca.

Langa rau, pe un mal inalt intalnim un fort roman, pe care din pacate nu il vizitam. Vizitam in schimb Mausoleul Mohamed V, unde este ingropat, mai bine zis expus la vedere sicriul lui Mohamed V, tatal actualului rege al Marocului. A fost construit in 1970 in onoarea celui ce este inmormantat aici, eliberatorul Marocului. Mausoleul are subsol unde este expus regele, apoi un nivel foarte inalt unde te poti plimba pe margine si sa vezi mormantul efectiv din toate unghiurile. Langa Mausoleu este Turnul Hassan un minaret inalt, iar intre cele doua o „padure” de coloane, ca si cum cineva a inceput mai multe cladiri si a lasat doar coloanele in picioare.

Ultima oprire pentru un ceai, suc si prajituri este la un restaurant situat intr-un parc viu colorat prin vegetatie denumit gradinile andaluze. Denumirea ii vine de la bogatia florei ce compune parcul, majoritatea plantelor fiind evident din Andaluzia. Ne-am asezat pe terasa restaurantului, iar panorama este excelenta. Se vede o parte din Rabat, gurile raului si oceanul. Un marocan cu inclinatii sexuale dubioase - dupa figura - ne serveste foarte jovial cu prajiturele. Nu ne spune ca sunt contra cost, desi banuiam, iar unui tip mai in varsta ii baga si in buzunar sa aiba pe autocar la intoarcereJ. De asemenea ne intreaba cine doreste bautura traditionala marocana. Fireste, pe langa ceaiul care este din parea casei, ne intrebam care e bautura? E pe baza de lamaie ni se spune, costa 1 eur. Toate lumea comanda si primim… Sprite! Ok, care e traditia marocana? La care dubiosul zice ca se imbuteliaza in Maroc, deci e traditionala. Si pe deasupra ne mai cere si 1 euro pentru fiecare fursecut luat de la el de pe farfurie.

Imediat ce am terminat extraordinara bautura traditionala, ne-am suit in autocar sa mergem inapoi spre vas. Era deja 8 si ceva seara si nu mai puteam de oboseala.

www.bloggo.ro - povestiri de vacanta

---

VIZUALIZĂRI: 5374 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI