Tower of London, Tower Bridge, Hms Belfast, Cruise Greenwich si Canary Wharf

TIPĂREȘTE

Miercuri

11 Mai 2011

Obiectivele importante, la care credeam ca exista pericol de a sta la cozi mi le-am "programat" sa le fac dimineata. In ziua precedenta (veyi review aici) incepusem cu Westminster Abbey dimineata. Un alt obiectiv important, la care am inteles ca de obicei sunt cozi si aglomeratie, este Tower of London. Am decis sa-l fac asta de dimineata si pornind de aici, sa vad ce mai pot lega cu el. In imediata apropiere a Tower of London, mai gasim Tower Bridge si HMS Belfast. La toate trei le-am acordat jumatate de zi. Pentru cealalta jumatate am ales Greenwich, cu intoarcere prin zona de shopping de la Canary Wharf. Despre toate aceste obiective a vorbit atat Dragos cat si alti utilizatori, prima data m-am gandit ca nu are rost sa mai scriu si eu, dar mi-a fost greu sa sar peste o zi. Am sa pun poze mai putine de la obiectivele de la care s-au pus deja destule si am sa ma concentrez mai mult pe ideea de traseu si cum am legat eu aceste obiective intr-o zi.

Tower of London

Pagina Oficiala (click aici)

Ultima intrare: 17:00

E bine sa veniti inainte de ora 10, pentru a nu gasi cozi. Cred ca datorita distantelor mari si sistemului Off Peak, nu vin foarte multi de dimineata. Am ajuns la statia de metrou Tower Hill, unde la iesire, gasim o statuie a lui Traian si o bucatica dintr-un vechi zid roman. Acelasi tip de statuie il vazusem si la muzeul din Antalya, doar ca era de marmura. Statui ale omului la putere erau distribuite in intreg imperiul, astfel ca omul de rand sa aiba contact “direct” cu cine-l conduce. In ziua de azi, fac televiziunile acest job. Pe timpul romanilor acest oras era numit Londinium. Importanta lui strategica o constituie Tamisa. Datorita Tamisei, orasul e conectat direct la mare, iar in timpul mareelor, barcile sunt aduse aproape fara nici un efort, in amonte. Am observat si eu Tamisa, la flux si la reflux si e o mare diferenta :)

Se trece printr-un pasaj subteran pe sub strada si se ajunge langa castel. Steves vorbeste de un magazin, “Trader’s Gate” gift shop – undeva pe langa statia de metrou- de unde se pot cumpara bilete, in caz ca va fi coada mare la ghiseele de bilete ale castelului. Eu am avut London Pass si nu mi-am batut capul cu asta. Cu London Pass se merge direct la intrarea in castel, nu trebuie sa treceti pe la ghisee. Ar fi prea multe de spus, daca ar fi sa vorbesc despre istoria locului asa ca mai bine nu ma apuc. Pe siteul Royal Armouries (click aici), sunt mai multe desene care arata castelul in timp. Vorba aia – o poza face cat o mie de cuvinte. In acest loc si-au avut romanii cele mai importante ziduri de aparare, apoi au venit francezii, care au construit White Tower (e numit white deoarece era varuit in alb), apoi urmatorii regi englezi, au marit si extins acest castel. Unele cladiri sunt mai noi iar altele sunt foarte vechi. Au avut loc mai multe incedii si castelul a fost chiar bombardat in timpul razboiului al doilea mondial. E interesant de vazut imaginele de la acel link, poate am sa atasez una doua si la acest review.

Cand intri, veti primi o brosura, in care veti gasi si o harta a castelului. Aceasta vizita se poate imparti in 4 lucruri mai importante:

1. Sa mergi cu un tur al beefeaters, care pleaca din jumatate din jumatate de ora – e free si tipii sunt foarte haiosi.

2. Crown Jewels – aici se gasesc mai multe coroane si alte bogatii

3. White Tower – e pe mai multe nivele si sunt colectii importante de armuri, sabii, muschete, tunuri si alte chestii.

4. O plimbare pe zidurile castelului, trecand prin mai multe dintre turnuri – o vedere foarte frumoasa inspre Tower Bridge.

Sa le luam pe rand. Noi cand am intrat am mers direct la Crown Jewels, deoarece stiam ca acolo sunt cele mai mari cozi si un lucru care-l urasc intr-o vacanta, este statul pe la cozi. Deoarece am venit de dimineata, nu era nici o coada. La intrarea Crown Jewels erau soldati de garda, cei cu caciuli din blana de urs, pe care desigur ca a trebuit sa-i pozam. Am trecut prin cateva camere, in care erau mai multe cordoane rosii, pentru a dirija multimea. Pe pereti sunt cateva ecrane care arata istoria coroanelor etc. , dar nu am stat sa le urmaresc. Videouri pot sa vad si acasa. Chiar am sarit peste cateva cordoane din alea, ca sa nu fac sute de kilometri in aceeasi camera. Nu era nimeni – dar mi-am imaginat cum e acolo cand e aglomeratie. Intr-un final se ajunge la camera cu coroanele. Exista un documentar foarte interesant despre monarhie –“Monarchy: The Royal Family at Work” (click aici), care cred ca e foarte interesant de vazut. Intr-un trailer cu acest documentar se poate vedea si camera cu “Crown Jewels” – puteti gasi acel video aici Aici puteti vedea vitrinele cu coroanele, sceptrele etc. De ambele parti ale acestor vitrine sunt benzile rulante. Se poate observa si platforma unde puteti poposi ceva mai mult pentru a le admira. Aici trebuie sa spun ca eu traiam cu o impresie gresita. Citisem despre 23000 de diamante si ma gandeam ca am sa vad cine stie cate sertare cu diamante si pietre pretioase. Toate aceste diamante si pietre pretioase sunt pe coroane, sceptre... etc si toate incap in cateva vitrine. Stiu ca la Edinburgh, se laudau scotienii ca ale lor coroane sunt mai vechi decat ale englezilor, deoarece au reusit sa le ascunda de Oliver Cromwell care a distrus cele ale Angliei. Majoritatea coroanelor care le vedem la Tower of London au fost facute cand a fost reinstaurata monarhia, la revenirea lui Charles II. Dar aceste pietre pretioase, au fost luate de pe inele, alte coliere etc si au fiecare o semnificatie aparte. O istorie generala gasiti si la Wiki (click aici) Sa le luam pe rand pe cele mai importante, in order of appearance:

In prima vitrina (Case 1) – veti vedea o lingurita (Anoiting Spoon) , care e cea mai veche dintre obiectele expuse. E din secolul 12. Aceasta a scapat de mana lui Cromwell si este folosita pentru “ungerea cu ulei” a suveranului la incoronare. Asta este unul dintre cele mai sacre momente al ceremoniei. Ulei este turnat din vasul – The Ampulla - in forma de vultur (il veti vedea tot acolo), in aceasta lingurita, iar apoi suveranul este uns pe maini, pe cap si-n dreptul inimii. Unsul lui Dumnezeu.

Langa acestea veti vedea St. Edwards Crown (click aici) Aceasta coroana a fost facuta in 1661 pentru incoronarea lui Charles II. Este facuta din aur si are incrustate 443 de pietre pretioase si semipretioase. Este si-n prezent folosita numai pentru incoronari. Ultima data cand a fost folosita a fost pe 2 iunie 1953, pentru incoronarea reginei Elizabeth II. Cantareste 2.23 kg.

In urmatoarea vitrina (Case 2) – este Sceptrul Suveranului sau Sceptre with a Cross (click aici). In acest sceptru este incorporat si cel mai mare diamant taiat din lume- The Star of Africa sau Cullinan I, de 530 de carate. Acest sceptru simbolizeaza autoritatea temporala a monarhului sub puterea crucii. Acest sceptru este tinut in mana dreapta de catre monarh in timpul incoronarii, cand i se pune coroana lui St. Edwards pe cap. Mai exista un sceptru numit Sceptre with Dove, care e tinut in mana stanga in timpul incoronarii si reprezinta mila si dreptatea. Langa sceptre veti vedea si “The Sovereign’s Orb” (click aici) – un glob de aur, gol pe dinauntru, care cantareste 1.2 kg. Acest glob simbolizeaza rolul suveranului ca aparator al credintei si conducatorul suprem al bisericii engleze. In timpul ceremoniei de incoronare, i se da monarhului acest glob in mana dreapta si el il pune pe altar, unde va ramane pe toata durata ceremoniei. La plecare, regele sau regina, va tine Sceptrul Suveranului in mana dreapta si globul in mana stanga. Am sa atasez si faimoasa poza a reginei Elizabeth II cu sceptrul in mana dreapta si globul in mana stanga. Pe cap purta The Imperial State Crown.

In vitrina 3 (Case 3) , sunt mai multe coroane. Regii si reginele au coroane cu 4 “brate”, imparatii cu 8 iar printii si printesele cu 2. De asemenea ceva sabii folosite la ceremonia de incoronare.

In vitrina 4 (Case 4) - The Queen Victoria Small Diamond Crown (click aici). Dupa moarte lui Albert, Regina Victoria nu a mai vrut sa poarte The Imperial State Crown, deoarece nu ar mai fi putut purta un val – folosit pentru doliu. Un alt motiv a fost, ca avea migrene si nu suporta greutatea coroanei. Din fonduri proprii si-a facut aceasta mica coroana in 1870 si a costat-o 50000L. Coroana e facuta din argint si are 1187 de diamante. Tot aici veti gasi si “The Crown of the Queen Mother” (click aici), coroana care a purtat-o mama actualei regine, nevasta lui George Balbaitul din King’s George Speech :) In aceasta coroana puteti vedea celalalt diamant important din colectie – “The Kōh-i Nūr” (click aici) in traducere – “Muntele luminii”. Intr-un timp a fost cel mai mare diamant din lume, iar istoria lui e cu adevarat interesanta. De sute de ani, multi s-au batut pentru el, iar intr-un timp a ornat tronul lui Shah Jahan – cel care a construit Taj Mahalul. Se crede ca acest diamant aduce un blestem – toti barbatii care l-au purtat, fie si-au pierdut tronul ori au avut parte de alte necazuri, de aceea doar femeile il folosesc. Aceasta legenda a blestemului dateaza de la un text hindus din 1306: "He who owns this diamond will own the world, but will also know all its misfortunes. Only God, or a woman, can wear it with impunity. " Coroana reginei mama este facuta din platina.

In ultima vitrina – 5 (Case 5) veti vedea The Imperial State Crown (click aici). Aceasta este coroana care o poarta Queen Elizabeth II in faimoasa poza si este de asemenea coroana folosita la deschiderea Sesiunilor Parlamentului. In timpul incoronarii aceasta este coroana cu care suveranul paraseste Westminster Abbey. Pe aceasta coroana gasim: 2,868 diamante, 273 perle, 17 safire, 11 smaralde si 5 rubine. Printre altele il gasim pe fratele mai mic al lui Cullinan I – un diamant mai mic taiat din aceasi piatra pretioasa – The Star of Africa- numit Cullinan II, Rubinul Printului Negru, Safirul Stuart, Safirul Sfantului Edward si perlele reginei Elizabeth I. Elizabeth I, apare in tablouri cu aceste perle pe post de cercei.

Intr-o vitrina separata, spre iesire veti vedea si The Imperial Crown of India (click aici). Aceasta coroana a fost facuta special pentru George V, sprea o purta la o ceremonie din Delhi, India in 1911. Dupa lege, coroanele apartinand de Crown Jewels, nu pot fi scoase din tara. La aceasta ceremonie, regele George V a fost proclamat imparat al Indiei, in fata printilor indieni.

Veti trece destul de repede pe langa aceste vitrine, iar daca este aglomerat cu atat mai putin timp veti avea sa le vedeti. Deci nu uitati, diamantul Star of Africa – il vedeti in sceptrul, in primele vitrine, pe langa celelalte “ustensile” pentru incoronari, iar Koh i Nor, e in coroana de langa coroana micuta a Reginei Victoria.

Sa spun drept, eu nu citisem prea multe despre Crown Jewels inainte. M-am plimbat de cateva ori pe banda – dupa cum am zis, nu era nimeni, dar nu am zabovit foarte mult. Totusi cred ca a sti cat de cat povestea fiecarei coroane sau diamant face intreaga experienta mult mai interesanta. De exemplu imi pare fascinanta povestea diamantului Koh i Nor si cred ca merita studiat mai mult, decat o scurta citire pe Wikipedia.

Dupa ce am terminat cu Crown Jewels, am mers si am vizitat The White Tower. De colectiile din White Tower au grija Royal Armouries click aici – care au o pagina separata de cea a Tower of London. Aici este sediul central a Royal Armouries. E bine sa vedeti pagina lor. In prezent la primul nivel este colectia “Fit for a King”, unde se pot vedea mai multe armuri, facute toate pentru regi. Atmosfera inauntru este destul de ciudata deoarece au background music si fel de fel de jocuri de lumini. Pe langa armurile regilor, sunt mai multe armuri, sau instrumente de lupta straine. As mentiona armura japoneza- Tokugawa, care a fost primita in dar de James I in 1613 de la shogunul Japoniei, Tokugawa Hidetada. La alt etaj as mai mentiona: “The Line of Kings” – facuta la ordinele regelui Charles II, sunt caii fiecarui rege, sculptati din lemn. In spatele lor se pot vedea armurile acestor regi. Pe steagurile rosii de deasupra, sunt scrise numele regilor. Vedeti calul lui Charles I (al treilea din capat - de culoare galbena) si vedeti daca seamana cu cel din tabloul lui Anthony Van Dyck. :) Cealalta expozitie care o gasiti in White Tower – e numita “Power House” si vrea sa arate diferitele institutii care si-au avut sediul in Tower of London de-a lungul timpului. Dintre cele mai importante institutii amintesc: the Ordnance Office, Ordnance Survey, the Royal Mint, Record Office, the Jewel House, Menagerie and Royal Observatory. Ideea expozitiei este de a prezenta cate ceva despre fiecare dintre aceste institutii. Institutiile sunt explicate putin aici. Veti vedea mai multe monede, de pe vremea cand la Turn se faceau bani, costume ale demnitarilor. etc. Foarte multe jocuri interactive pentru copii, presarate pe aici. De asemenea un dragon destul de futuristic- care semnifica puterea acestor institutii. White Tower, nu trebuie ratat.

Dupa White Tower am mers la Bloody Tower si am mers pe metereze, dar pana la urma am obosit. Celalte turnuri nu au atatea exponate ca Whitetower. Ziceam ca ne vom alatura unui tur beefeater, dar nu am mai mers. Vazusem mai multe videouri inainte si-n general stiam ce vor spune.

Cred ca e bine sa veniti dimineata, sa mergeti sa vedeti Crown Jewels, apoi daca vreti, sa mergeti cu un tur al Beefeaters - pornesc din jumatate in jumatate de ora. White Tower si Crown Jewels nu trebuiesc ratate.

Dupa 10 deja se umpluse de grupuri de copii si elevi si incepea sa fie foarte aglomerat. M-am gandit ca am facut bine ca am fost de dimineata. Am folosit iesirea inspre rau si am mers la urmatorul obiectiv, din imediata apropiere.

Tower Bridge Exhibition

Pagina Oficiala: click aici

Locatie: Langa Tower of London.

Intrarea la Tower Bridge, e prin turnul din stanga. Venind dinspre Tower of London e primul turn al podului. Am intrat cu London Pass. Dupa ce treci de securitate si de bilete, este unul care face poze. Prima data am crezut ca sunt poze pentru securitate, sau ceva... dar sunt turistice. Mi-a zis omu sa-mi iau nevasta-n brate si sa nu stau asa speriat. La iesire, puteti sa va alegeti poza – ca 2 brelocuri + un magnet de frigider, sau poze normale... cu Tower Bridge pe fundal. Deci cand sunteti la intrare la facut poze, puteti fi mai haiosi nu stati ca pentru poze pentru pasaport, cum am stat eu: D

Dupa ce treceti de fotograf, va urca cu liftul pana la podul care uneste aceste doua turnuri. Aici era o expozitie cu poze cu diferite poze de poduri de prin lume. Am uitat sa spun ca mai erau niste camere in care se puteau urmari niste documentare – dar, dupa cum am zis, nu am venit in vacanta – sa stau sa ma uit la plasme. Geamurile sunt destul de murdare, in podurile care leaga cele doua turnuri. Acum am citit pe siteul lor, ca vor fi lucrari in aceste poduri si doar unul va fi deschis. Nu-i bai.

Coborati pe niste scari, si ajungeti la studioul foto, de unde va luati pozele care le-ati facut la intrare daca doriti. Dupa aia este un lift si veti iesi din nou in strada. Aveti niste bilete pentru “Engines Rooms” si va arata o linie albastra pe trotuar pe care trebuie sa o urmati. Urmati acea linie albastra si ajungeti in camerele cu motoarele. Prima data boilere, motoarele apoi pistoanele... etc. Fara London Pass, nu cred ca se merita intrarea la acest pod. E interesant de vazut podul in actiune... pe pagina lor au orele (click aici) la care podul va fi ridicat pentru a permite trecerea vapoarelor.

Nu cred ca acest pod merita banii, dar nu l-am ratat, mai ales ca puteam intra cu London Pass. Intr-un fel a fost bine ca am venit dinspre Tower of London, deoarece intrarea e mai aproape si pentru ca dupa ce termini cu Engines Rooms, iesi in partea primariei si a:

HMS Belfast

Pagina Oficiala: click aici

*inclusiv un “voluntary donation”.

Ghidurile audio sunt incluse in pret – luati unul din camera cu bilete. Mi-a placut acest vapor si nu cred ca trebuie ratat. Vi se da o brosura, cu o harta. Trebuie sa urmariti niste sageti albastre lipite peste tot. de pe puntea principala, intai coborati sub nivelul apei – unde sunt mai multe bombe si minuni – “B” Turret 6-inch shell room and Magazine”. Apoi incet, incet veti urca pana la nivelul 7. Am intalnit si cativa voluntari –unul chiar m-a speriat. Sunt mai multe manechine care sa arate viata la bord, care sunt destul de bine facute. Am intrat intr-o camera si deodata s-a miscat unul... :) Nu am mai intrat in vorba cu el, ca prea tare m-a speriat. E destul de greu de coborat si urcat scarile, trebuie sa le urcati si sa le coborati cu fata la ele. Incercati sa stati destul de lipiti de bare, altfel va veti lovi la spate, cand treceti la alt nivel.

In cabina capitanului era un alt voluntar, cu care am intrat in vorba. Te intreba de unde esti, si lipea stegulete pe un panou – aratand ce alte nationalitati au fost in ziua respectiva. A spus ca nu de mult au fost vreo 27 de nationalitati intr-o singura zi. Ne-a lasat sa stam pe scaunul capitanului si ne-a dat sapca :) Nu cred ca era usor de condus un asemenea monstru. Nu intru in detalii deoarece cred ca s-ar putea pierde pagini intregi despre acest vapor. Mie mi-a placut si-l recomand.

Dupa ce am terminat cu vaporul, am zis ca vom merge la Greenwich. Am mers la un restaurant de langa primarie – cladirea care pare ca va cadea. Nu mai tin numele restaurantului, dar era un fel de fast food – faceau fel de fel de sandwichuri si chestii din astea mexicane in pita. Habar n-aveam ce vand ei acolo... dar am comandat doua cu pui la pachet. Ii termin de dat comanda si ma intreaba domnisoara cum ma cheama :) M-a luat prins surprindere. Daca-i zic Traian, sigur nici nu tine minte si nici nu poate pronunta. Am zis repede... ca ma cheama Tony :)) Nu mi-a venit alt nume-n minte. A trebuit sa stam sa asteptam pana termina, iar apoi au inceput toti sa strige Tony, Tony... Nu mai zic, ca de atunci, nevasta numai Tony m-a strigat :) Pana atunci imi mai zicea:

-“Hey Charles... ”; ca sa-mi atraga atentia... ca altfel ma gandesc la fel de fel si nu o aud :)) Dupa treaba de la restaurant, Tony mi-a ramas numele. Am luat mancarea la pachet si am mers la vapor, sa mergem la Greenwich (se pronunta Grenici). Partea nasoala a fost ca a trebuit sa ne intoarcem pe unde am venit, deoarece debarcaderul e langa Tower of London. Trebuie sa ajungi aproape pana langa ghiseele de bilete, deoarece nu ai pe unde trece de cladirea unde este Shopul, altfel. Am luat mancarea la pachet ca sa mancam in drum spre Greenwich – mai economiseam timp. Se poate manca pe vapor.

Cu London Passul aveam un bilet “River Red Rover” de la compania City Cruises, inclus. Rived Red Rover – inseamna ca poti sa faci cate calatorii vrei, in cursul unei zile.

O alta idee pentru cei care iau London Pass pentru mai putine zile, e sa uneasca zona Westminster cu o calatorie la Tower of London, venind cu vaporasul.

Mergand inspre Greenwich se merge inspre aval si se ajunge mai repede. De asemenea, inspre Greenwich este o persoana care vorbeste despre obiectivele care se pot vedea. A fost foarte interesanta aceasta calatorie cu vaporasul. Vapoarele trec destul de des.

Nu mai tin multe de pe traseu – dar imi aduc aminte ca ne-a spus de o poarta – unde se leaga canalele (poate va aduceti aminte de narrow boats si broad boats), mai de un loc unde erau spanzurati piratii etc. De asemenea zona Canary Wharf se vede foarte frumos din vaporas. Cand am ajuns la Greenwich, au oprit putin vaporul si am putut vedea Old Royal Naval College de pe rau.

Initial imi propusesem sa vin cu metroul, sa cobor la “Island Gardens”, sa merg pana-n parc, de unde sa pozez Colegiul de cealalta parte a raului, iar apoi sa trec prin Foot Tunnel, sa vad ce e de vazut si sa ma intorc cu vaporul in centru. M-as fi gafat daca as fi facut astfel – deoarece am inteles din reviewul lui Dragos ca Foot Tunnel este inchis. Eu credeam ca doar Cutty Sark e in renovare, nu si tunelul. Mai bine este de venit cu vaporul si de plecat cu DLR – metrou, pana la Canary Wharf.

Despre Greenwich a vorbit foarte bine Dragos aici si nu prea am eu ce adauga prea multe. Am facut ceva mai multe poze prin National Maritime Museum si am sa le adaug aici. Cand am ajuns acolo, ma ametisem. Nu stiam unde sa gasesc ceasurile lui Harrison si m-am dus de l-am intrebat pe unul de acolo - eram la Maritime Museum. Mi-a spus ca ceasurile se gasesc la Royal Observatory, dar ca pot merge sa vad Kendall’s Copy – K1, din 1769, ceasul care l-a avut James Cook cu el in calatoria in jurul lumii. I-am facut o poza, dar nu se intelege prea bine, deoarece am facut-o in viteza.

Despre Royal Observatory ar fi prea multe de spus. E bine sa cititi cate ceva despre John Flamsteed (click aici), deoarece ii veti auzi de mai multe ori numele la Royal Observatory. As pierde prea multe pagini, daca m-as apuca sa scriu pe larg despre Royal Observatory si mai bine nu ma apuc. Daca ma apuc, nu ma pot opri si nu e bine.

Cred ca Greenwich trebuie vazut. De asemenea povestea lui John Harrison si a astronomilor de la Observatorul Regal, merita mult mai multa atentie decat le-as putea oferi eu in cateva randuri. Dupa ce am terminat cu Greenwich am luat un DLR si am mers la

Canary Wharf Estates

Pagina Oficiala: click aici

Luand DLR de la Greenwich, coborati la statia Canary Wharf. De acolo veti putea lua linia Jubilee, pentru a ajunge din nou in centru.

Pe langa Regent Street si Oxford Street, aici este o zona foarte importanta pentru shopping. Mai multe Malluri sunt legate printr-o retea de tunele. Sunt mai multe harti peste tot si veti gasi destul de usor unde va aflati. Aici este raiul femeilor – unde a trebuit sa o aduc si pe a mea, deoarece si ea se tinuse toata ziua dupa mine. Puteti gasi o harta a magazinelor in format Pdf aici. Aceeasi harta e afisata si pe strazile din jur. Canary Wharf este in prezent cea mai inalta cladire din Londra, dar nu va mai fi pentru mult timp. Nu stiu cum se cheama cea noua, dar mai mult ca sigur ca o sa o vedeti.

La Canary Wharf gasisi 5 malluri- Cabot Place, Canada Place, The Park Pavilion, Jubilee Place si Churchill Place.

Se poate pierde cu usurinta o zi pe aici.

Noi am baut ceva cafele si am mancat niste dulciuri pe aici si ne-am plimbat aiurea. Este o zona care de asemenea cred ca trebuie vizitata, pentru a vedea o Londra moderna.

La plecare am prins ora de peak si era foarte aglomerat. Un lucru care mi-a ramas in minte a fost faptul ca la statia de metrou aveau geamuri glisante pe platforma. Chiar daca trenul nu era in statie, mergeai in fata geamului si asteptai.

Probabil ca au pus acesti pereti de sticla deoarece aglomeratia e foarte mare. Exista pericolul ca oamenii sa fie impinsi pe sine de multime. Toata zona este foarte interesanta.

Cam asta ar fi ziua de miercuri.

Vacante frumoase. :)

---

VIZUALIZĂRI: 7013 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI