Glengorm Castle – o poveste ca o baladă

TIPĂREȘTE

Cazarea... cât de importantă este în economia unei vacanțe? „Foarte”- ar spune unii, “destul” – ar spune alții, “puțin” (poate or fi câțiva...). Cum vă sună însă: a alege o destinație de călătorie pentru o cazare? Cel puțin straniu, știu... Dar am făcut-o și pe asta... :)

În vestul Scoției, pe Isle of Mull, se află Glengorm Castle (cunoscut și sub denumirea de Castle Sorm). Construit în 1860 castelul are toate atributele unei locații de poveste. Și nu, “de poveste” nu este o expresie, o metaforă... este realitatea.

Poziționat în nordul insulei, la o distanță aproximativă de 6-7 km nord-vest de Tobermory, Glengorm oferă oaspeților săi un peisaj sublim. Având vedere asupra Atlanticului, Insulei Coll și golfului Kilchoan, în fiecare dimineață când te trezești ai impresia că Dumnezeu a adunat acolo toate culorile pământului combinându-le sub pensula unui pictor sensibil care în fiecare zi mai înlocuiește câte o culoare, mai schimbă două – trei nuanțe, ca peisajul să fie diferit. Ce spun eu în fiecare zi... în fiecare oră ar fi mai corect spus.

Trei nopți am petrecut aici și aș mai petrece încă 30 dacă ar fi după mine. Dar gata poezia, trecem la date concrete...

Glengorm Castle oferă două tipuri de cazare: regim hotelier normal, în care pune la dispoziția oaspeților camere cu baie proprie; și cazare tip self-catering. Aceasta din urmă se face ori în cele două apartamente aflate chiar în castel: The Tower Rooms (două dormitoare, situat în vârful castelului) și The Terrace Flat (trei dormitoare, situat la parter), ori în căsuțele adiacente aflate tot pe proprietate (cred că sunt vreo 6). Căsuțele adiacente nu m-au interesat însă, stătusem în cottage la Lake District, știam cum e, eu voiam să stau într-un castel. Așa că ne rămăsese The Terrace Flat, care corespundea exact grupului nostru. Și bună alegere am făcut.

După un schimb de mailuri cu cei care se ocupă de administrarea castelului, am făcut rezervarea direct pe site-ul lor cu plata în avans (singura modalitate posibilă). Ne-a costat cu totul 270 GBP, asta însemnând 90 GBP de cameră pentru 3 nopți într-un castel. Mai mult decât rezonabil, zic eu. Noi am beneficiat de acest preț deoarece am mers în extrasezon. În perioada aprilie – octombrie, costul cazării este sesizabil mai mare.

Dar să revenim la firul cronologic...

Două avioane, un ferry și 200 de kilometri cu mașina într-o zi până la Castel

Pentru a ajunge în nordul insulei Mull am avut nevoie de o zi întreagă. Traseul ales a fost: București – Dublin (BlueAir), Dublin – Edinburgh (Ryanair), Edinburgh – Oban (mașină de la Arnold Clark), Oban – Craignure (ferry), Craignure – Glengorm (mașină). Despre acestea însă mai pe larg în review-ul de călătorie poate.

Ajunși mult după lăsarea întunericului, mergând după GPS, ne-am trezit în fața impunătorului castel în jurul orei 9 seara (ora lor). Aveam deja peste 12 ore de drum... și ce drum :D... Oboseală? Puțin spus, dar nu a mai contat. Ajunsesem.

În fața castelului erau parcate câteva mașini. Am intrat în livingul mare și am rămas tablou. Focul ardea în șemineu, toată mobila și decorațiunile de pe la 1900 și un pic cred, erau perfect păstrate, iar pe canapele stăteau câțiva oameni. Unii vorbeau în șoaptă, alții citeau. Hmmmm. Am avut exact senzația de întoarcere în timp pentru câteva clipe. Instinctiv m-am uitat la hainele celor prezenți acolo. “A, e ok, sunt noi (hainele)... cred că sunt de firmă... dacă intra Emsiema cu mine sigur îmi spunea și firma. Sunt din zilele noastre. Huh. Bine că n-am aterizat pe la 1900 că ăia eram... ”, am gândit amuzată :D. Mă uitam stânga-dreapta și nu știam ce/cu cine să vorbesc.

S-a ridicat de pe o canapea un domn amabil și m-a întrebat cu ce mă poate ajuta, spunându-mi că este și el doar un oaspete dar deja este cazat acolo de trei zile și mă poate îndruma. I-am explicat pe scurt că aveam rezervat apartamentul The Terrace Flat și mi-a indicat cum puteam lua legătura cu proprietarii. Am notat numărul de telefon și am ieșit. N-a mai fost nevoie să apelez. A apărut, nici nu știu de unde, un domn care ne-a condus pe lângă castel spre o intrare laterală. Ne-a deschis ușa și ne-a spus: “This is The Terrace Flat. Enjoy your staying. ”, și dus a fost. Nici nu l-am mai văzut până am plecat. “Pfoai, mamă, câta apartamentul. Ăsta tot e al nostru??? ”

Menționez, ceea ce am uitat să spun de la început, că am plecat grup de cinci persoane. Și cu toate acestea apartamentul ni se părea atât de mare...

Îmbinare de vechi și nou, atmosferă caldă, clipe de liniște

... cam așa s-ar putea rezuma cazarea în The Terrace Flat. Apartamentul este situat la parterul castelului și oferă priveliști care-ți taie răsuflarea. Dar ajungem și acolo. Organizatorice întâi...

Cum intri ai un hol luuuung de unde în dreapta se află camerele (toate cu vedere la Atlantic), iar pe stânga băile (două la număr). Dormitoarele sunt două cu paturi twin și unul cu pat matrimonial cu... baldachin :P. Aha, exact... am dormit trei nopți într-un castel într-un pat cu baldachin... vis sau poveste? Nici una, nici alta... doar realitate palpabilă.

Vă dați seama că în așa ceva nu am stat să număr prosoapele. Doar pernele... erau 4 la noi în cameră. În rest: dulap, scrin, toaletă cu oglindă, scaun și cam atât cred. Nu știu sigur, n-am fost foarte atentă.

Ce am observat în schimb a fost salteaua, deloc pe gustul meu: cam moale, și lungimea patului: cam mică :)). În rest – ca-n filme.

Da, știu, trebuie să mai povestesc de cazare, dar jur, gândul meu nu zboară decât afară. De fapt, acolo a fost cazarea care mă interesa.

Pe lângă cele trei dormitoare am mai avut un living cu un șemineu funcțional în care seara băieții și-au reluat îndatoririle de la Lake District și au făcut focul. Tot aici stăteam până târziu la “un pahar de vorbă”. Din living se trecea direct în camera de dining unde era o masă cu 6 scaune și cu un sfeșnic frumos pe mijlocul ei.

Într-una din seri am zis să luăm și noi masa aici. Numai că noi toți aveam poftă de fish&chips. “Ce facem? Luăm și punem pe farfurii ca să mâncăm cum trebuie? ”, s-a auzit o întrebare timidă. “Zău? Și cine spală farfuriile după aia? Suntem 5!!! ”, a venit un răspuns tupeist. Cum nu s-a auzit niciun “Le spăl eu! ”, am luat masa în dining, cu sfeșnicul aprins și cu... fish&chips-ul direct din caserole. Și așa nu știu cine a spălat tacâmurile dup-aia... =))

În ceea ce privește curățenia, poate că aici ar fi ceva de punctat cu minus. Dar... la Glengorm toate au o altă conotație. Ca să vă faceți o idee vă redau un fragment dintr-un dialog:

“- Uite, acolo sus e o pânză de păianjen! ”

“- Ce drăguț! Ce bine se potrivește acolo! Zici că e pusă special... Mamă, ia uite și ce mare e păianjenul... Ce drăguț eeee! ”

Și cu asta cred că am spus tot :)

Buuun, trecem mai departe... bucătăria. Mobilată și utilată cu de toate. De la oale până la lingurițe. Nu o să insist, priviți pozele (adică poza că am făcut doar una în bucătărie, doar nu era să pozez vase când aveam afară ce aveam...). Mai bine credeți-mă pe cuvânt: avea tot ce-i trebuie unei bucătării, ba și în plus. Așa că nu are sens să insist asupra acestui aspect.

Băile erau două. De fapt o baie cu de toate inclusiv cadă și duș separat și una “de serviciu” care avea doar wc, chiuvetă și mașină de spălat (nici măcar n-am făcut poze în ea). Baia de servicu era și magazie totodată. Avea lădița cu lemne pentru șemineu acolo, uscătorul de rufe depozitat, scaun de masă pentru bebeluși... Arăta clar mai mult a magazie decât a baie, dar era funcțională. Bine, mă rog... bineînțeles că n-am scăpat de chiuveta cu aplauze sau dușul cu programare, dar hey, e Scoția, ne-am obișnuit cu astea... :P

În rest, căldură și apă caldă cât cuprinde. Ba mai deschideam și geamurile seara din când în când. Cred că a fost cea mai călduroasă cazare de care am avut parte în Scoția până acum.

În capătul holului, în partea cealaltă față de intrare, se află ieșirea pe pajiștea castelului. Acolo este de fapt... cea mai frumoasă parte: iarba verde, oceanul în depărtare, Hebridele, și în zare turme de oi “cu față neagră”. Ca și cum toate acestea nu ar fi fost de ajuns, într-o dimineață am zărit în depărtare și o turmă de văcuțe scoțiene. Bine, văcuțele acestea pot fi întâlnite pe tot domeniul, nu a fost o surpriză decât zărirea lor în depărtare. Eram obișnuiți să le vedem mult-mult mai aproape. În fiecare zi când plecam la plimbare ne opream să le fotografiem în mijlocul drumului. Erau practic pe margine exact lângă mașină... “Avem asigurare full, da? Deci oprește odată să le facem poze că dacă dau cu coarnele în mașină, asta e. La ce plătim banii ăia în plus pe zi?” :P

Seara când ne întorceam din plimbări, în fața castelului se jucau iepurași albi. Nici lor din păcate nu le-am făcut poze, așa că va trebui să mă credeți pe cuvânt.

Concluzia unei povești

Glengorm nu este doar un castel care oferă cazare și un Coffe Shop într-un fost grajd (din aprilie până în octombrie), nu este doar un domeniu care oferă o mulțime de activități de explorare și observare. Glengorm este o stare. Încă de la intrarea pe domeniu, cu mult înainte de a se zări măcar castelul, simți cum atmosfera se schimbă. Parcă ai trecut o poartă temporală. Nu o dată mi s-a întâmplat dimineața, la cafeaua pe care o luam pe pajiștea din spatele castelului, să-mi arunc privirea în depărtare și să mă întreb dacă locul acesta chiar există. Era pur și simplu incredibil.

Dacă recomand locația? Pfffff, DA, mai mult decât atât. M-aș întoarce aici doar pentru cazare și ceea ce oferă domeniul, deși mai am câte ceva de văzut pe Isle of Mull. Din 2016 este mult mai ușor de ajuns, există cursă directă București – Glasgow. Mă bate gândul să vin cu copiii, sunt convinsă că le-ar plăcea cu adevărat.

Cu ce am rămas eu după experiența Glengorm? Cu senzația că am trăit un basm, cu satisfacția unui alt obiectiv bifat on my Bucket List, și mai ales cu diminețile în pat, așezată între perne, cu căștile pe urechi ascultând o baladă rock, privind pe geam Atlanticul și jocurile de culori ale răsăritului. Da, aceasta e Scoția mea și aceasta a fost povestea Glengorm.

Vă doresc să ajungeți acolo!

P. S. Rog ca ilustrație video https://www.youtube.com/watch?v=ppaQdRWF25g. Mi se pare cea mai bună soluție pentru o imagine de ansamblu a ceea ce înseamnă Glengorm. Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 3796 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI