O zi în Rabat

TIPĂREȘTE

În prezentarea generală a programului Malta în 7 zile spuneam că miercuri - 8 octombrie, în ultima zi a vacanţei, am avut de ales o deplasare în Sicilia pentru Taormina şi Etna sau o excursie în Rabat pentru Muzeul Wignacourt, Biserica Sf. Pavel şi catacombe.

Pentru că am optat pentru cea de-a doua propunere, după micul dejun, la ora 10.00, autocarul ne-a preluat din faţa Bella Vista Hotel şi ne-a dus în Rabat, vechea aşezare situată lângă Mdina. Am debarcat chiar lângă zidurile ei, în marea piaţă alăturată sitului arheologic Roman Villa.

Denumirea provine din arabă, Rabat însemnând "periferie" sau "suburbie". De fapt această aşezare asta şi era, o suburbie a vechii capitale Mdina. O porţiune a Rabatului de astăzi a făcut parte din orașul roman Melita, descoperirile arheologice fiind dovada existenţei şi importanţei sale încă din perioada romană.

Rabat a jucat un rol important în toată istoria Maltei, timp de secole mai multe ordine religioase stabilindu-se aici, fiecare influenţând viaţa politică şi socială a aşezării. Cu un valoros patrimoniu cultural, Rabat are un loc bine stabilit pe actuala hartă turistică a Maltei. Roman Villa, o casă romană cu pavaj de mozaic, Catacombele Sf. Pavel şi Sf. Agatha, două locuri de înmormântare datând din perioada creştinismului timpuriu, Grota Sf. Pavel în care apostolul a petrecut trei luni după naufragiul în insulele malteze, precum şi vechi biserici, iată câteva dintre comorile Rabatului.

De la monumentul Anton Agius - sculptor naţional maltez născut în Rabat (1933-2008), pe Triq San Pawl, o stradă îngustă, cu clădiri vechi din piatră gălbuie ca mai toate celelalte din Malta, cu mici balcoane închise şi cu uşi masive la parter, am continuat pietonal până în Piaţa Bisericii parohiale.

Biserica parohială Sf. Pavel

Actuala biserică parohială, închinată Sf. Pavel, a fost construită în perioada 1656-1681 şi este unul dintre cele mai impresionante edificii din Rabat. Cu faţada împodobită cu trei frontoane în stil baroc, cu sculpturi în nişe dar şi pe socluri, în cele două părţi laterale, cu un Crist amplasat sus, central, Biserica parohială Sf. Pavel a fost înălţată în imediata apropiere a locului în care, potrivit Noului Testament, Sf. Pavel - în drum spre Roma, unde trebuia să fie judecat şi pedepsit - în anul 60 d. Hr., a stat închis timp de trei luni.

Sub frontonul central se poate descifra "Guzmana Navarra", numele unei doamne de viţă nobilă pe cheltuiala căreia s-a făcut construcţia.

"Naufragiul Sfântului Pavel" (1683) celebra pictură aflată în interior, cu un frumos ancadrament auriu, îl înfăţişează pe apostol cu vipera în mâna dreaptă, în faţa unei mulţimi uimite, având în planul îndepărtat corabia naufragiată scufundându-se în apele furioase ale mării.

Din Piaţa Bisericii parohiale, chiar pe lângă zidul bisericii, pe o străduţă îngustă şi întortocheată, se poate ajunge la muzeu, la grotă şi la catacombe. Există şi indicatoare în acest sens.

Muzeul Wignacourt

Clădirea care adăposteşte astăzi Muzeul Wignacourt din Rabat a fost iniţial reşedinţa Cavalerilor de Malta în timpul Marelui Maestru Aloph de Wignacourt (1601-1622). Completată mai târziu, renovată şi devenită muzeu în 1981, această clădire expune nu doar colecţii de artă importante şi reprezentative pentru cultura malteză, ci şi artefacte romane, ceramică, monede şi medalii, vechi hărţi ale insulelor malteze, cărţi rare, veşminte religioase, portrete ale unor mari maeştri şi inchizitori, arme şi armuri.

Camera Trezorierului - una dintre cele mai importante din Muzeul Wignacourt - a fost cea la care ne-am oprit cel mai mult. Nu este mare şi nici cine ştie ce decorată. Doar un pat modest şi două tablouri pe peretele de la căpătâi. Cufărul cu întreaga avuţie era postat într-o nişă aflată sus, la nivelul podului, unde se putea ajunge doar pe o scară portabilă, de lemn. Nu cred că scara pe care am văzut-o noi este cea originală, dar - în orice caz - împreună cu cufărul şi nişa lui, alcătuiesc un tablou destul de sugestiv privind modul în care erau păstrate valorile în acele vremuri.

Mare interes pentru mine au prezentat vechile hărţi ale Maltei, un altar mobil, de lemn, folosit de Cavalerii de Malta în timpul călătoriilor pe mare, o urnă de vot, sfeşnice şi pocale aurite, sculpturi aparţinând lui Anton Agius şi multe, multe obiecte învălmăşite în nişte camere-depozit, vizibile prin uşile lăsate deschise. Veşmintele inchizitorului, cel însărcinat cu apărarea credinţei creştine şi cu reprimarea ereziei, pot fi văzute nu doar în tablouri de epocă, ci şi într-o vitrină, în muzeu. Interesantă este şi încălţămintea inchizitorului, identică pentru ambele picioare, în acele timpuri manufacturierii nefăcând nici o diferenţă între piciorul drept şi cel stâng.

Subsolul muzeului, cu cele 44 de încăperi ale catacombelor romane, legate printr-un tunel de Biserica Sf. Pavel, a fost adăpost pentru populaţie în timpul raidurilor aeriene în cel de-al doilea război mondial.

Muzeul Wignacourt are program de vizitare de luni până duminică între orele 09.30-17.00. Nu pot da amănunte privind taxa de intrare pentru că nu o cunosc, aceasta fiind inclusă pentru noi în costul total al excursiei.

Catacombele Sf. Pavel

Până la vizita în Malta nu mai auzisem despre Catacombele din Rabat. Când le-am văzut înscrise în programul propus de agenţia parteneră, gândul mi-a zburat la Catacombele Capucinilor din Palermo. Oare urma să vedem ceva asemănător? Oricum, indiferent de ceea ce avea să fie, eram hotărâtă să merg până la capăt.

Catacombele din Rabat, celebrele Catacombe ale Sf. Pavel şi ale Sf. Agatha, nu sunt singurele din Malta. În perioada romană, pentru că nu se permiteau înmormântări în Mdina, iar incinerările nu erau agreate, în extremitatea oraşului antic au fost săpate aceste catacombe. Ele nu au fost gândite ca ascunzişuri în timpul persecuţiilor creştine şi nici ca spaţii de locuit, deşi mult mai târziu - în timpul celui de-al doilea război mondial - au folosit şi ca adăposturi temporare pentru localnici.

Am văzut aici culoare labirintice atât de înguste încât - pe porţiuni - trebuia să mergi cu un umăr înainte şi atât de joase încât - pe alocuri - trebuia să fii atent la "pragul cel de sus". Claustrofobii n-ar trebui să se aventureze în catacombe. În afara spaţiilor joase şi strâmte, trebuie să se ştie că pardoseala este cel mai adesea denivelată, deci se impune o încălţăminte adecvată. De asemenea, în subteran este mai răcoare, deci n-ar strica o vestă sau o jachetă mai ales dacă vreţi să staţi mai mult. Sistemul de iluminat este bine pus la punct, există săgeţi pentru orientare, dar nu şi explicaţii pentru fiecare loc în parte.

În ambele părţi ale culoarelor sunt camere, mai bine zis un fel de separeuri neînchise, unele pardosite, altele nu, cu câte o nişă sau chiar cu două, pentru familii mai mari sau mai mici.

O bucătărie comună, cu vechi ustensile necesare, cu vatră şi hotă, în fapt o gaură mare în plafon pentru evacuarea fumului şi a aburului, ne-a întâmpinat aproape de intrare.

Familiile refugiate în timpul raidurilor aeriene îşi aduceau provizii şi rămâneau aici atât cât era necesar. Dacă proviziile se terminau, mezinul era cel trimis acasă pentru a aduce altele, capul familiei şi femeia rămânând la adăpost. Se considera că, în caz de bombardament, pierderea celui mic nu era cea mai importantă pentru dăinuirea familiei.

La prima vedere, adăposturile din cel de-al doilea război mondial ar putea părea doar un lung şir de camere mici, de piatră. Nu trebuie să credeţi că dacă aţi văzut una dintre ele e ca şi cum le-aţi fi văzut pe toate. Chiar dacă au unele elemente comune - sunt din piatră şi sunt mici - sunt şi aspecte care le diferenţiază. Am văzut ca unele sunt pardosite cu gresie, altele cu teracotă, unele sunt simple, altele au fost pictate. Există şi încăperi care au avut o destinaţie specială cum ar fi bucătăria sau sala de naşteri.

Grota Sf. Pavel

Şi uite-aşa, hălăduind prin galeriile subterane, nici nu ştiu cum, nici nu mai ştiu acum pe unde, am ajuns la Grota Sf. Pavel.

Se spune că în timpul şederii sale în Malta, după naufragiu, Apostolul Pavel a refuzat confortul oferit de guvernatorul roman al insulei, Publius, preferând să stea în grota în care am ajuns şi noi. Am găsit acolo un grup mare de francezi care fotografiau cu meticulozitate fiecare colţişor, aşa încât a trebuit să mai aşteptăm.

Statuia Sf. Pavel donată de Marele Maestru Pinto în 1748 şi micul candelabru de argint aninat de tavan, darul Cavalerilor Sf. Ioan din 1960 (la aniversarea a 1900 de ani de la naufragiul Sf. Pavel în Malta), sunt singurele obiecte de preţ din grotă. Papa Ioan Paul s-a rugat aici în 1990, în timpul vizitei sale în Malta, fapt consemnat pe o placă informativă aflată lângă statuie.

Anexat Grotei Sf. Pavel se află Sanctuarul Sf. Publius. Sanctuarul construit în 1617, cu pardoseala alcătuită din pietrele de mormânt ale unor personalităţi, are un frumos altar adăugat ceva mai târziu, realizare a maestrului Mattia Preti.

Am ieşit la lumina zilei fără să vedem morminte şi fără să ajungem şi în Catacombele Sf. Agatha amplasate ceva mai departe.

Dacă ajungeţi în Rabat şi dacă astfel de obiective vă atrag, trebuie să ştiţi că în Catacombele Sf. Agatha sunt peste 500 de morminte de mai multe tipuri, majoritatea fiind ale unor copii. De asemenea trebuie să ştiţi că aici sunt înmormântaţi atât creştini, cât şi evrei şi păgâni.

Roman Villa descoperită în 1881, rămăşiţele unei case romane cu coloane şi pardoseală de mozaic, nu a fost vizitată. Este adevărat, nu era inclusă în program, iar în timpul şedinţei de shoping, acolo, în piaţa de lângă casa romană, din cauza timpului prea scurt, n-aş fi putut s-o vizitez pe cont propriu.

Când ne-am încheiat cumpărăturile şi le-am expediat la autocar prin şofer, pentru că bătea ceasul amiezei, ne-am îndreptat spre Grapes Restaurant pentru promisa masă de prânz tradiţională, inclusă în preţul excursiei.

---

VIZUALIZĂRI: 4610 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI