Țărmuri dantelate, o peșteră preistorică și cel mai vestit sat de pescari din Malta: Marsaxlokk

TIPĂREȘTE

Vă propun în acest articol o plimbare în partea de sud a Maltei, începând cu sud-vestul, până în sud-est, o plimbare care ar însemna o posibilă excursie de-o zi, ocazie cu care se pot vedea câteva dintre punctele de atracţie turistică însemnată ale insulei principale din arhipelagul maltez: Dingli Cliffs, Blue Grotto, peştera Għar Dalam, localitatea Marsaxlokk.

Dacă circulaţi cu mijloacele de transport în comun, e bine de ştiut că, deşi toate obiectivele se află dispuse de-a lungul coastei sud-vestice şi sudice, nu există o singură linie de autobuz care să deservească integral traseul la care m-am gândit eu, ci trebuie grupate două câte două, primele două pe-o linie, celelalte două pe altă linie, numitorul comun fiind aeroportul Luqa sau capitala Valletta. Adică Dingli Cliffs şi Blue Grotto pe linia 201, apoi, mers la aeroport, căci acolo ajunge singurul autobuz care circulă pe acolo, şi abia apoi mers în celelalte două puncte: Għar Dalam şi Marsaxlokk, în ordinea dorită de fiecare. La Marsaxlokk și Għar Dalam se poate ajunge cu autobuzul 119 de la aeroportul Luqa sau cu 81 sau 85 de la Valetta, tot din Valletta spre Għar Dalam putându-se lua autobuzele 80 sau 82.

Stâncile Dingli, situate în sud-vestul insulei principale, au renumele de a fi unul dintre cele mai frumoase locuri din Malta. Aş spune că pe bună dreptate, cel puţin nouă aşa ni s-a părut după ce ore în şir cutreieraserăm prin catacombele din Rabat. La Dingli Cliffs am ajuns cu autobuzul 201 din Rabat, după numai câteva staţii şi dacă nu am fi fost presaţi de timpul destul de scurt până la autobuzul următor, cred că am fi putut sta mult şi bine să admirăm marea şi ţărmul înalt, pare-se cel mai înalt, al Maltei: 253 m deasupra apei. Ca noi, erau mulţi alţii care, ba se plimbau de colo-colo de-a lungul ţărmului stâncos pe câteva sute bune de metri, ba mai luau câte o pauză în vreun punct de belvedere cu ochii pe insuliţa Filfla aflată în larg, sau pur şi simplu cu privirea pierdută în zare. E foarte deconectant!

Se pot observa cu uşurinţă pe pereţii stâncoşi verticali straturile de şisturi dispuse de natură în milioane de ani de existenţă. Pe ţărm, tronează verdele vegetaţiei constând în cactuşi, arbori pitici, iarbă scurtă din care pe alocuri se ridică stânci scunde golaşe de culoarea mierii.

Pe marginea stâncii celei mai înalte, a fost edificată în 1646 micuţa biserică Sf. Maria Magdalena pe ruinele uneia şi mai vechi, iar la mai puţin de un metru de zidul ei, pământul se sfârşeşte brusc în mare. Nu era deschisă, aşa că nu i-am putut vedea interiorul.

Un pic mai încolo se află o construcţie foarte bizară, cu o sferă enormă în partea sa de sus, înconjurată cu gard înalt de beton cu sârmă ghimpată în partea superioară pe care sunt panouri de avertizare că nu e voie înăuntru. Am aflat că este clădirea în care funcţionează radarul maltez de navigaţie.

Pe scurt, popasul la Dingli Cliffs merită din plin, priveliştea este uimitoare, iar apusurile de soare sunt magnifice, cel puţin, aşa am citit. De convins, o voi face la următoarea vizită în Malta când sper să prind un asfinţit acolo.

Tot cu un autobuz 201, am mers şi la Blue Grotto, vestitele ţărmuri sculptate măiastru de natură, însă am ajuns doar la punctul de belvedere. Desigur, ne-ar fi plăcut să ne plimbăm cu barca, aşa cum citisem că e minunat, dar cum era pe înserate şi nici nu prea ştiam că pentru asta ar fi trebuit să coborâm în Wied iż-Żurrieq, punctul de plecare, situat la câteva sute de metri în jos spre ţărm, am rămas sus de unde am admirat panorama îndelung. Acolo se poate vedea în splendoarea sa, arcul de stâncă a cărei boltă are peste 30 metri, iar în depărtare se zăreşte aceeaşi insuliţă Filfla, peticul de pământ acum nelocuit, devenit rezervaţie naturală pentru păsări. Se spune că Blue Grotto apare şi în filmul Troia din 2004, ale cărui secvenţe au fost turnate parţial şi în Malta. Acolo am văzut şi un domn îmbrăcat într-un costum medieval însoţit de un şoim maltez, venit special pentru şedinţe foto cu turiştii doritori de poze cu ceva tradițional maltez.

Fiindcă nu am apucat să facem o plimbare cu barca din care să admirăm de pe mare relieful stâncos cu peşterile albastre în care apa capătă mai multe nuanţe de albastru, acesta ar putea fi încă un motiv întemeiat pentru care ar merita să mai revenim în Malta.

Peştera Għar Dalam, „peştera întunericului” aşa cum s-ar traduce numele său din limba malteză, se află în sudul insulei, lângă localitatea Birżebbuġa, care la rândul ei, se găseşte aproape de Marsaxlokk, cel mai cunoscult sat de pescari din Malta. La acestea, am ajuns într-o după-amiază venind dinspre Valletta către Marsaxlokk cu autobuzul 85. În Marsaxlokk am întrebat cum putem ajunge la Għar Dalam, un domn amabil care avea o tarabă acolo în port ne-a spus să mai luăm autobuzul 119 două-trei staţii, până în cea cu numele de Nadur și să mai întrebăm. Zis şi făcut, ajungem în Birżebbuġa, coborâm şi întrebăm pe rând câţiva localnici de peşteră. N-a ştiut niciunul, motiv pentru soţul meu de a mă privi triumfător cu un zâmbet ironic, în sensul de “Iar căutăm potcoave de cai morţi, nu vezi că nu ştie nimeni de nicio peşteră pe-aici?! ”. Eu nu m-am lăsat, am insistat cu întrebările, mi-am deschis aplicaţia de pe telefon, până am luat-o pe drumul cel bun care ne-a dus la peşteră în cinci sute de metri.

Am achitat biletele de intrare: 5€/persoană, mai întâi am vizitat peştera, aşa cum ne-au consiliat lucrătorii, după care am trecut la muzeu, un loc cu multe exponate interesante.

Peştera Għar Dalam nu este prea mare, are doar 144 m lungime, dintre care doar primii 50 m vizitabili, restul aflându-se într-un teoretic pericol de prăbuşire dat fiind că este susţinut cu popi zdraveni, iar înălţimea la care se află este de 15,5 m deasupra nivelului mării. Astăzi, grota constituie un ecosistem unic pentru peste patruzeci de specii de animale printre care o vietate endemică unică de liliac, ce nu are simțul vederii și este foarte sensibil la lumină. De aceea, partea interioară a peșterii este păstrată într-un întuneric complet. A început să fie cercetată științific abia prin anul 1885, a fost deschisă publicului în 1933, a fost folosită ca adăpost în timpul celui de-al doilea război mondial, jefuită de câteva piese unicat de oase în anul 1980, iar din 1987 este investigată de renumiți paleontologi italieni.

În interior s-au descoperit multe oase de animale: hipopotami, elefanți pitici, urși, cerbi, etc., dar și de oameni datând din diferite perioade, din acest punct de vedere, găsindu-se îngropate în șase straturi succesive. Cele mai vechi ar fi straturile de acum 500.000 ani ce conțineau oase fosile ale unor elefanți pitici, hipopotami, mamifere mici și păsări. Deasupra urmează stratul așa-zis de „cerb”, datat în urmă cu aproximativ 18.000 de ani. Stratul superior, sau „stratul cultural”, datează de mai puțin de 10.000 de ani și conține dovezi ale primilor oameni de pe insulă.

Un lucru interesant, pe care l-am aflat acolo, ar fi acela că în era glaciară, estimată la acum circa 200.000 de ani, nivelul mării era cu mult mai scăzut, iar Malta era unită cu vecina sa de la nord, Sicilia prin „poduri” imense de stâncă pe care animalele de pe pământul european circulau de colo-colo, aceasta fiind explicația oamenilor de știință pentru prezența multora dintre urmele speciilor găsite aici. Sursa: broşura primită la intrare

Totuși, în afară de muțimea de oase, în peșteră se pot admira și formaţiuni specifice: stalagmite și stalactite.

Muzeul mi s-a părut extrem de prețios, ca un trezorier al comorilor descoperite în peșteră și prin intermediul lui am aflat o multitudine de informații captivante despre evoluția speciilor, dar am și văzut multe schelete de animale reconstituite, care nu mai există demult pe pământ maltez, sau alte piese cu o vechime semnficativă. Fauna malteză s-a schimbat considerabil pe parcursul sutelor de mii de ani, e aproape de necrezut ce animale populau în timpuri străvechi acele plaiuri și ce a mai rămas astăzi.

După ce am vizitat peștera și muzeul, ne-am întors în Marsaxlokk cu un alt autobuz 119. Cuvântul Marsaxlokk vine de la combinația a două mai mici, adică marsa ce înseamnă port și xlokk ce s-ar traduce din sud.

Despre acest pitoresc sat de pescari ar fi multe de zis, însă cel mai la îndemână îmi vine să spun că este locul cel mai fermecător și romantic din întreaga insulă atunci când privești bărcile pescarilor ce sunt „răspândite” pe suprafața apei în port, și nu legate la cheu. Și asta fiindcă acestea sunt colorate vesel și țipător în nuanțe tari ce încântă privirile și binedispun firile, având toate ochiul lui Osiris (zeul egiptean protector al mării şi al pescarilor) pictat pe ele. Se numesc luzzu și nu te mai saturi privindu-le și fotografiindu-le cum plutesc cochete pe luciul apei în port, ca-ntr-un spectacol de culoare.

Marsaxlokk, satul cu circa 4.000 de locuitori, are o istorie veche, datând din secolul al IX-lea Î. C. câna i-au fost puse bazele de fenicienii ce au debarcat aici mânați de nevoia de comerț. Tot aici au debarcat și turcii în secolul al XVI-lea în timpul Marelui Asediu. În ultima perioadă, mica insulă a căpătat un rol aparte în istoria summit-urilor la nivel mondial, legându-şi numele de câteva dintre acestea când s-au conturat destinele anumitor țări. Cel mai important, de departe, pare a fi cel din 1945, când premierul britanic Churchill, premierul sovietic Stalin și președintele american Roosevelt au convenit asupra unui plan postbelic pentru Europa estică. Însă, Marsaxlokk a devenit şi mai cunoscut prin faptul că a fost gazda întâlnirii dintre George Bush și Mihail Gorbaciov care a avut loc între 2-3 decembrie 1989, la doar câteva săptămâni după căderea Zidului Berlinului, prilej cu care s-a declanșat sfârşitul Războiului Rece.

Marsaxlokk deține și o mică plajă de nisip în partea de est a localității, iar golfulețul St. Paul situat în continuarea plajei este un loc preferat pentru scufundări, snorkeling și sărituri de pe stânci.

Cu fața privind către frumoasele bărci colorate se află biserica închinată Sfintei Fecioare (Parrocca Madonna ta’ Pompei) , o clădire cu o arhitectură deosebită ce se remarcă încă de la prima privire.

În afară de portul cu bărci, devenit principala atracție din Marsaxlokk, există o zonă amenajată de promenadă în jurul portului, o vestită piață de pește care se ține duminica, unde vin sute de localnici și turiști interesați să cumpere pește și fructe de mare proaspete.

Înșiruite în port, de partea cealaltă a promenadei se află o pleiadă de terase și taverne una lângă cealaltă, lipite, toate având în principal meniu specific de pește şi fructe de mare. Am intrat și noi într-o astfel de tavernă (Café de Paris se numea) unde am comandat meniul zilei, afișat afară pe un panou, ce conținea supă de pește cu midii, primul fel, apoi calamari cu cartofi prăjiți, însoțite de o carafă mică de vin (două pahare mai mari) la 10€/persoană. Mâncarea a fost excelentă, cel puțin supa era demențială, cea mai bună din ce am mâncat până acum.

Locurile la care m-am gândit scriind acest articol sunt, după părerea mea, de nelipsit din agenda unui turist care se hotărăște să ajungă în Malta fiindcă oferă peisaje frumoase, posibilitatea plimbărilor cu barca, sate pitorești, puțină culturalizare, adică ce și-ar putea dori oricine să vadă/facă într-o vacanță mai mică sau mai mare. Recomand fără îndoială!

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=L8n0hsR0WtE

---

VIZUALIZĂRI: 4226 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI