Un oraș născut din cenușă, Skopje

TIPĂREȘTE

Următoarea noastră destinație a minisejurului petrecut în Balcani a fost orașul Skopje, capitala Macedoniei. Drumul de la Niș, locul primului nostru popas în circuitul balcanic, la Skopje a fost destul de bun, am avut autostradă cam 150 de km (din cei 220 cât măsoara distanța Niș, Scopje). Sunt 60 km de autostradă începând de la Niș, apoi vreo 70 de drum național cu multe puncte în lucru, după care din nou autostradă. Deși se lucrează intens la autostradă, circulația este destul de fluentă în această porțiune.

În drumul nostru spre Skopje am alimentat la o benzinărie situată în apropiere de orașul Kumanovo. Deși am observat în partea stângă un nor mare de fum negru, nu i-am dat importanță și abia în Skoplje am aflat de acest conflict interetnic, din conversația avută cu un tânăr turist din Suedia.

Prima oară când am aflat câte ceva despre Skopje se întâmpla acum peste 50 de ani, mai precis în 1963, când presa noastră centrală relata despre efectele dezastruoase ale unui cutremur înspăimântător ce s-a abătut asupra acestui oraș (aproape de 7 grade pe scara Richter). Deși distrus în proporție de aproape 80 %, orașul Scopje a fost refăcut din temelii, ca urmare a unor contribuții internaționale fără precedent întâlnite în astfel de situații.

Țări din aproape toate continentele au construit câte ceva în Scopje și de aceea motto-ul orașului este ”Oraș de solidaritate internațională”. Pentru prima oară din 1945 (pe Elba) ostașii americani s-au întâlnit cu cei sovietici, în ciuda animozităților create de războiul rece. În semn de mulțumire pentru aceste contribuții edilii orașului au dat nume unor străzi sau clădiri ca :Strada Mexicului, Strada Finlandei, Clădirile Rusești etc. Policlinica modernă a orașului, construită în întregime de România, poartă numele de ”București”.

Situat pe cursul superior al râului Vardar orașul Scopje este cel mai mare și cel mai important oraș din Macedonia. Denumită oficial Republica Macedonia, datorită disputei cu Grecia pe tema numelui de Macedonia, a fost admisă la ONU sub numele provizoriu de ” Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei" (FYROM. Pentru că timp de 500 de ani a fost sub dominație otomană multe obiective turistice din Scopje poartă urmele acestei culturi.

Principalele obiective turistice ale orașului sunt situate, aproape la fel ca în orașul Niș, pe malurile unui râu (în cazul de față râul Vardar) în zona pieței centrale. În vecinătate (aproximativ 800 de metri) se mai pot vizita :cetatea orașului, vechiul bazar și câteva moschei. Ceea ce atrage atenția în mod deosebit la acest oraș este că ,în piața centrală, din 5 în 5 metri se află câte o statuie cu câte un erou național, din bronz sau marmură. Datorită acestui fapt Scopje mai este numit și ”orașul statuilor”. Statuia cea mai mare și impunătoare este cea a lui Alexandru Macedon călare, în toată gloria sa, aflată pe malul drept al râului Vardar.

Situată pe un deal stâncos, pe partea stângă a râului Vardar, Fortăreața Kale a fost primul obiectiv vizitat de noi în orașul Skopje. Accesul în parcarea Fortăreței este destul de ușor, pe o șosea suspendată aflată în apropierea pieței centrale a orașului. Mărimea zidurilor și a turnurilor de apărare sunt impresionante. Forma în care se regăsește astăzi i se datorează împăratului bizantin Justinian I (Justinian cel Mare), cel care a cucerit aproape în întregime teritoriul Imperiului Roman. Cetatea și-a schimbat forma de nenumărate ori, inclusiv în timpul secolelor de ocupație otomană.

Fortăreața nu se poate vizita (am aflat acest lucru de la un nene aflat la intrare), însă în timp ce schimbam câteva cuvinte cu tânărul suedez, amintit mai sus, niște turiști, profitând de faptul că nenea plecase și poarta era deschisă, au intrat pe teritoriul citadelei. Ne-am luat și noi după ei (mai puțin turistul din Suedia pe care l-am simțit că nu aprobă indisciplina noastră), am intrat în Fortăreață, dar în afară de turnurile de apărare și câteva ruine ale unor clădiri nu am remarcat nimic deosebit.

Vis-a-vis de latura estică a Fortăreței, pe un platou situat deasupra vechiului bazar, se află o moscheie cu un minaret impresionant ctitorită de vizirul sultanului Selim I, Mustafa Pașa, la sfârșitul secolului XV. Renovată de guvernul turc în 2011 moscheia se află într-o stare foarte bună și este vizibilă din interiorul cetății Kale.

În jurul moscheii se află o frumoasă grădină de trandafiri și un frumos mausoleu (turbe), unde este înmormântată fiica vizirului. Accesul în interiorul moscheii se face numai după ce îți dai jos încălțămintea proprie și te încalți cu papucii aflați la intrare. Interiorul este simplu, departe de fastul bisericilor creștine.

Se află în nordul orașului Skopje și în estul râului Vardar, aproape de cetate și de piața centrală. Este cel mai mare bazar din Balcani și al doilea ca mărime după cel din Istanbul. Bazarul, în fapt un fost cartier turcesc (Cair), are numeroase clădiri bizantine, dar și unele biserici ortodoxe. Multe din clădirile arhitecturale turcești sunt folosite ca muzee de către municipalitate. Din păcate nu am avut timp să vizităm aceste clădiri-muzee decât din exterior.

Este o biserică ortodoxă care atrage atenția prin turnul cu ceas, de culoare albă. A fost construită în secolul XVI și se află, în mod ciudat, printre moscheile și clădirile musulmane din Vechiul Bazar.

Se află în Vechiul Bazar, aproape de grupul de statui din stânga râului Vardar. Au fost construite în secolul XV și impresionează prin mulțimea de cupole acoperite cu tablă galvanizată. Aceste construcții se află printre puținele din Skopje care nu au fost afectate de cutremurul din iulie 1963.

Este simbolul orașului Scopje. Este înconjurat de statui, inclusiv una în apă, și în jurul lui sunt principalele puncte de atracție turistică. Conform inscripției de pe un panou, situat cam pe la mijlocul podului, acesta datează din secolul VI, fost reconstruit de sultanul Murad al II –lea între anii 1421-1451 și renovat între anii 1955,1994 și 2008. Se mai numește și ”Podul Dușan” după numele țarului Dușan al Serbiei.

Pe partea de est a podului sunt câteva statui impresionante începând cu cea a lui Filip al II-lea și continuând cu cea a lui Chiril și Metodiu, cei doi frați care au adus credința ortodoxă popoarelor slave din centrul Europei. Deși mulți au criticat megalomania edililor în materie de statui și fântâni arteziene, nouă ne-au plăcut și ne-au impresionat în același timp.

Acest pod se află în aval de Podul de Piatră și face legătura dintre cele două maluri ale râului, în dreptul unei construcții cu o arhitectură deosebit de frumoasă, Muzeul Național de Arheologie . Este un pod frumos, de culoare albă, încadrat pe ambele laturi de statui cu personaje istorice ale Macedoniei. În partea de jos a piedestalului fiecărei statui este inscripționat, pe o placă din bronz, numele, anul nașterii și anul morții personajului.

Un alt pod foarte frumos, și tot de culoare albă, cu o arhitectură deosebită a balustradelor. Ca și precedentul pod este încadrat pe laturi de statui, dar de data aceasta personajele sunt scriitori, actori, oameni de teatru și film, compozitori etc, personalități care au avut un rol determinant în dezvoltarea culturii statului macedonean. Este un pod mai nou (construit în 2012) ca și frumoasele clădiri de pe partea stângă a râului Vardar, Primăria și Ministerul Afacerilor Externe. Pe partea dreaptă a râului sunt numeroase terase, restaurante și omniprezentele statui.

Este situată la capătul sudic al Podului de Piatră, pe malul drept al râului Vardar. La data când noi am vizitat piața, aceasta era împrejmuită în jurul statuii lui Alexandru Macedon, semn că se executau unele lucrări de construcție. Am remarcat și prezența unor statui mai noi, din marmură de culoare albă, dar fiind împrejmuite cu plasă am putut identifica doar una, cea a împăratului bizantin Justinian I.

Un alt obiectiv turistic important din Skopke ridicat în memoria Maicii Tereza, o personalitate marcantă a Bisericii Catolice. S-a născut în acest oraș (din părinți albanezi) și a devenit foarte cunoscută pentru actele sale de caritate cu săracii din India. În fața acestei clădiri impresionante se află o statuie cu chipul Maicii Tereza. Macedonenii se mândresc cu faptul că Maica Tereza s-a născut în Skopje, dovadă că pe multe clădiri am văzut montate plăcuțe din bronz cu chipul ei, anul și locul nașterii (Skopje 1910), anul și locul morții (Calcutta 1997).

Ultimul obiectiv vizitat în Skopje a fost micul Arc de Triumf, un monument mai nou (2011), ridicat pentru comemorarea luptei pentru independență a Macedoniei. Are o culoare albă, câteva basoreliefuri și este încadrat de două statui de mari dimensiuni. De lângă acest monument se intră într-un frumos parc, cu o mulțime de statui și grupuri statuare tematice. Vis-a vis de parc se află clădirea Parlamentului Macedoniei, o construcție veche, dar care nu prea ne-a încântat din punct de vedere arhitectural. :(

Cam acestea au fost obiectivele turistice pe care le-am vizitat în capitala Macedoniei. A fost o vizită de câteva ore în ”orașul statuilor” și ne-a plăcut, chiar dacă per total Scopje ni s-a părut a fi un oraș al contrastelor.

Vacanțe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 5998 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI