14 zile prin Japonia - Tokyo si Nikko, a doua parte

TIPĂREȘTE

Este miercuri, 27 iunie 2018. Ultima dimineata in Kyoto. Dupa ce am servit micul dejun la hotel, am facut check-out si traversat peste drum de hotel la statia de tren. Urma o prima experienta cu shinkansenul japonez. Am luat pe loc bilete de la birou JR alegand Shinkansen Nozomi (514km in 135minute conform hyperdia si realitatii - am spus ca sunt foarte precise). Am ales sa mai stam pe peron vreo 30 minute sa mai admiram, pozam alte trenuri.

Am luat bilete cu locuri pe partea stanga in sensul spre Tokyo in speranta de a vedea muntele Fuji dar se pare ca norii au obturat conul perfect al muntelui. Ne-am asezat pe peron in locul unde trebuia sa se deschida usile vagonului conform rezervarii, am urcat si depozitat trolerele undeva in spatele vagonului si ne-am ocupat locurile. Foarte curat, conditii ca in avion, cu bar mobil de unde se pot comanda dulciuri, snacks-uri, bauturi chiar si alcoolice. Asa ca o bere Asahi pentru mine a fost ok.

Fac o paranteza sa spun ca la intoarcerea in tara am gasit Berea japoneza Asahi in Cora sau alte magazine facuta undeva in Italia sub licenta si mi s-a parut similara la gust.

Peisajul din tren placut, plantatii de ceai verde si diverse orase pe traseu. Doua opriri am avut pana in Tokyo - Nagoia si Yokohama in rest viteza. Pentru fumatori, la vagoane este spatiu amenajat etans si bine aerisit intr-o parte a vagonului.

Am ajuns la ora exacta in Tokyo unde am mai stat putin pe peron sa vedem personalul de curatenie cum intra in tren si intr-un timp record intorc scaunele si fac curatenie pentru a pleca trenul catre urmatoarea destinatie.

Am omis sa spun cateva cuvinte despre ceaiul japonez. Primul contact l-am avut la ceremonia ceaiului unde dupa prezentarea ceremoniei a urmat sa ne preparam singuri ceaiul pe care sa-l si bem. Eu beau si mananc cam orice dar fetele cu greu l-au baut. Gust de spanac si urzici sau similar. Ceaiul din zona Uji citisem ca este foarte renumit. Din pacate escala la Uji dintre Nara si Inari nu s-a mai putut face datorita vremii din acea zi.

Cu tot gustul cam neplacut chiar daca se spune ca prelungeste viata cu cativa ani pentru bautorii de ceai, am cumparat pentru noi setul de preparat ceaiul si doua cutii mai mult ca sa le facem o prezentare si degustare prietenilor dar si pentru inghetata de casa cu matcha care a avut un real succes acasa.

Sa revenim la Tokyo. Ajunsi in cea mai mare gara din Tokyo si cred ca si din Japonia si luand contact prima data cu acea caracatita multicolora numita metrou, ne-am aruncat in multime si dupa un lung traseu am ajuns la statia Marunouchi Line linia M17. Am coborat la statia Akasaka-mitsuke M13 (a 4-a statie in 10-15 min) am iesit pe la Exit no. 10 si in 3 minute pe jos la hotel. De ce am scris acest detaliu - cam asa am plecat cu listele de la toate locatiile vizitate + capturi harti etc + ca vizualizasem deja de acasa prin google street map exact pe unde trebuie luat sau iesit avand puncte de reper bine stabilite.

Hotelul ok cu camera miiiica, mult mai mica ca in Kyoto dar stiam asta pentru ca vazusem de acasa dar asta e Japonia. Nu te alergi prin camere. Un troler pe o noptiera, un altul jos sub birou si altul sub pat... Nebunie totala cand trebuia sa cautam ceva mai ales ca zilnic se tot adaugau cumparaturi care pana la aranjatul final stateau prin toate colturile camerei. Nu ne-a deranjat nimic pentru ca era curat iar la baie folosirea wc-urilor este ceva stil asiatic, cu colac incalzit, aerisire, spalator si alte functii. Au aparut si la noi astfel de capace made in Koreea unele. Sincer am vrut sa cumpar unul panasonic made in Japan dar cei de la BIC electronics au incercat sa ma convinga sa renunt si bine am facut. Golurile de prindere trebuiau sa fie fix 14cm cat avea capacul, sa ai racord de apa si alimentare 110V sau sa cumpar si un alimentator 220-110V. Prea multe, prea scump asa ca am renuntat...

Oricum baile la japonezi au de toate inclusiv aparate de vas, periute de dinti cu pasta si multe alte cosmetice si accesorii pentru dus plus tot felul de lotiuni, sampoane, balasamuri etc. Am gasit un canal tv care prezenta si stiri locale si acolo mai deduceam si aflam ce mai este nou prin Japonia, cum va fi vremea etc - asa am aflat si de cutremurul care l-am avut in Kyoto de vreo 5 grd si de inundatiile care urmau dupa ce am plecat din Japonia si asa a fost.

Am lasat bagajele si am plecat cu metroul 7 minute pana in Shibuya. Din gara Shibuya am iestit pe la Hachiko exit direct in intersectia cu renume. Primul punct de vazut a fost HACHIKO DOG STATUE – dedicata cainelui loial. Intersectia poarta numele unui catel 'Hachi' care-si asteapta stapanul la iesirea din gara cand revine de la munca Stapanul a murit la munca dar Hachi s-a intors in fiecare zi in acest loc timp de noua ani SHIBUYA CROSSING

In fata Shibuya Station, iesirea Hachiko este una dintre cele mai faimoase atractii din Tokyo unde la fiecare 2 minute, toate luminile se schimbă în același timp și pietonii trec din toate direcțiile – la ore de vârf în după-amiaza târzie, câteva mii vor trece în acelasi timp. Traversarea a fost folosită în filmele "Tokyo Drift" și "Lost in Translation" și este un lucru pe care trebuie să-l vezi la Tokyo.

Shibuya în sine este o zonă comercială pentru tineri, este districtul de design si imbracaminte din Tokyo cu magazine la modă și hipster, precum și nume mari, magazine universale. Totul a fost la superlativ. Am mai revenit aici in alte doua seri dupa vizite in alte locatii pentru ca era zona preferata a fetelor din toate punctele de vedere - animatie, reclame, restaurante si multa moda... Magazinul 109 (1-0-9 = ichi-maru-kyo, joc de cuvinte) – pentru vestimentatie dame – tot ce este mai nou in moda,

Ziua urmatoare dupa micul dejun la hotel am dedicat-o zonelor Asakusa, Akihabara.

Atracția principală din Asakusa este Sensoji, un templu budist foarte popular si artera comerciala Nakamise... Aici este un mic atelier unde poti gasi cutite de bucatarie din otel japonez tratat folosit pentru sabiile samurailor. Sabiile din otel sunt foarte scumpe dar am cumparat o replica mai mica cu care am avut necazuri in aeroport la plecare. Chiar daca am avut certificat pentru ea, Emirates avea mentionat la control bagaje ca nu avem voie sabii nici macar in bagajele de cala. Cred ca se refereau la cele autentice deoarece m-au pus sa desfac trolerul (dupa ce am cautat in toate 3 ca nu mai stiam in care am depozitat-o), au verifact-o cu un magnet si au lipit pe troler un bilet mare ca este o sabie replica in interior. Discutasem la magazin dar m-au asigurat ca nu sunt probleme.

Dupa ce am vizitat templul si tot ce mai oferea zona, am luat metroul pana la Akihabara sau cartierul electric sa intram putin in lumea jocurilor anime, manga etc. Pentru ca timpul ne-a permis, seara am revenit in Shibuya.

O a treia zi am dedicat-o sanctuarului Nikko. Cu trenul TOBU Ltd expres REVATY am plecat din statia Tobu-Asakusa până la stația Tobu-Nikko. Este un tren mai nou introdus de un an doi care ofera conditii apropiate de shinkansen doar ca viteza este mai mica (confort, bar mobil, wifi etc). In Nikko, pentru a ajunge la sanctuar, am luat un autobuz Tobu (stația de autobuz 2C aflată chiar în fața gării Tobu Nikko pana la statia 7 Shinkyo Bridge (am coborat la a 5-a statie). Despre Tokugawa Iehasu sau Toranaga din Shogun au scris foarte frumos TraianS si mprofeanu in rubrica Descopera Nikko pentru care le multumesc. Nu cred ca are rost sa repet dar pot spune ca sanctuarul este fermecator si contrasteaza cu templele vizitate in Kyoto. Totul este colorat iar povestile despre fiecare templu si sculpturi te captiveaza. Am reusit sa urcam si pana la mausoleul lui Ieyasu Tokugawa.

Dupa vizita tuturor templelor am coborat la statia de autobuz Nishi-sando, de unde se ia autobuz pana la Kegon Waterfall.

Acum 15000 de ani, lava rezultata prin erupția Mt. Nantai a format lacul Chuzenji. Apoi, apa din lacul Chuzenji a căzut de pe uriașa stâncă și s-a născut cascada Kegon. Ne-am bucurat de vederea de pe puntea de observare, Cascada de 97 de metri, Kegon, cu foile de apă care se rostogolesc, combinată cu natura înconjurătoare, creeaza o viziune de neuitat. Am luat ascensorul până la puntea inferioară, unde căderile pot fi văzute printr-un nor ușor de ceață (tariful liftului este de 550 de yeni). Vederea de pe Puntea de Observare este frumoasă pe tot parcursul anului, dar se spune că cele mai bune momente de vizitat se află în toamna târzie iar în timpul primăverii pentru verdeața proaspătă și vie a copacilor din jur. La ora 5PM se inchide accesul turistilor. Am fost ultima serie care a intrat - norocul nostru. Revenind la gara cu autobuzul am avut tren la 7PM pentru retur in Tokyo.

Ziua urmatoare, ultima din iunie a inclus mai multe locatii printre care altarul Meiji Jingu, altar dedicat sufletelor divine ale Împăratului Meiji și ale împărătesei Împărătești Shoken. Gradinile Meiji-jingu-gyoen care au fost ingrijite de imparatul si imparateasa Meiji sunt vestite vara pentru iazurile sale cu liliac si pentru cei 120.000 copaci adusi din intreaga Japonie. In iunie gradina de irisi (proiectata chiar de imparat) este spectaculoasa. Din pacate doar cativa irisi am mai gasit infloriti. Ne-am scris dorinte pe tablele de lemn pe care le-am lasat acolo impreuna cu sute de alte tablite scrise de turisti. Am cumparat ca amintire Omamori, un farmec norocos, talisman sau amulet. Există charmuri pentru tot felul de ocazii și scopuri, de ex. pentru siguranța traficului, pentru sănătate, succes la studii etc. Astfel de amulete pot fi păstrate sau atașate în geanta, buzunarul sau geanta ta. De obicei, ele sunt păstrate până când scopul lor este îndeplinit. Nu ar trebui să fie deschise cele care arată ca niște pungi. In interiorul este o emblemă mică a altarului (un mic Ofuda). Surpriza a fost placuta cand am avut ocazia sa participam la o nunta traditionala japoneza (filmare in diaporama atasata).

Cu metroul am ajuns ulterior la Palatul Imperial (vizita exterioara) si o scurta vizita in gradinile de este ale Palatului care nu mi s-au parut mai spectaculoase decat cele din Kyoto motiv pentru care le-am tratat cam superficial preferand sa ajungem mai repede in celebra piata de peste - Tsukiji Market. Caldura asfaltului ne-a cam molesit asa ca am apelat la un taxi.

Cunoscuta sub numele de bucătăria Tokyo, piața Tsukiji este cea mai mare si cea mai faimoasa piață din toată Japonia dar cunoscuta si ca una dintre cele mai mari piețe de pește din lume, manipulând peste 2.000 de tone de produse marine pe zi... Poti vedea peștele proaspăt din toată Japonia intr-o atmosfera plină de viață. Licitația de pește din piața internă este deschisă și turiștilor dar dimineata foarte devreme (nr vizitatiori limitat si trebuie sa ajungi pe la 5AM ca sa poti intra - cine poate). Pește proaspăt, dar și delicatese precum pastă de pește, alge marine, sardine uscate sau fulgi de bonito sunt prezentate în fața numeroaselor magazine. Aceste comori mici fac nu numai gustări minunate, ci și suveniruri autentice. Aici am servit pranzul tarziu care a fost delicios - peste proaspat file crud pe pat de orez si icre proaspete. Seara tarziu am ajuns si in Ginza - vitrina dezvoltarii in stil occidental sau cum se mai spune, 5th Avenue al New Yorkului. Am intrat in showroom Nisan sa admiram ultimele modele auto care erau parca de pe alta planeta aduse.

Nu se poate Tokyo fara Harajuku si Shinjuku asa ca o noua zi a fost pentru contact cu tinerii moderni. HARAJUKU - zona iubita de tinerii capitalei, te ameteste prin adolescentii pasionati de cosplay si moda imbracati in toate culorile. Cea mai aglomerata strada din Japonia-Takeshida Dori unde poti admira moda absolut uluitoare a tinerilor japonezi. Cele mai trasnite coafuri punk, rock, glam si haine ofera un spectacol de culoare.

Pentru amatori de suveniruri, la jumatatea bulevardului Omotesando-dori se afla Bazarul Oriental pt suveniruri de calitate si antichitati la preturi accesibile (nu toate).

Am continuat cu SHINJUKU sau Hanul Nou cartier care candva era al felinarelor rosii, in prezent numit Kabukicho. Cladirea garii Shinjuku a devenit unul din cele mai aglomerate terminale de tren din lume cu cca 200 iesiri si 3.6 milioane de calatori zilnic... Aici am dorit sa vedem Muzeul Samurailor si sa participam la un spectacol la Robot restaurant

Din vremuri străvechi, împăratul și nobilimea au condus Japonia, dar timpul samurailor a sosit după bătăliile lui Genji (familia Minamoto) și Heishi (familia Taira) la sfârșitul erei Heian. După aceea, societatea japoneză centrată pe samurai își dezvoltă propria istorie de aproximativ 700 de ani (de la epoca Kamakura până la Edo). În acea epocă de 700 de ani de samurai, Japonia se confruntă cu crize, cum ar fi invazia mongolă din Japonia, Armata spaniolă, sosirea navelor negre (flota lui Perry) și Epoca Discovery condusa de Portugalia, ceea ce înseamnă europenii, spaniolii care au devenit o amenințare pentru țările din Asia de Est. Introducem acei războinici curajoși de samurai și spiritul lor care s-au confruntat cu dificultățile nu numai a oamenilor japonezi, ci și a tuturor celor care-i vizitează din țări străine...

Vizita muzeului este cu tur ghidat, demonstratii si la final am facut si poze costumati partial in samurai. Daca muzeul samurailor merita toata atentia, nu acelasi lucru pot sa-l spun de show-ul de la Robot restaurant. O amestecatura de personaje si asa-zisi roboti manevrati cu telecomenzi si cateva efecte speciale ne-au tinut timp de vreo ora si ceva pe scaune. Nu aveam rezervare, locuri erau destule asa ca rezervarea am facut-o cu o ora inainte cu cardul visa pe un site getyour guide parca pentru ca avea promotie. Nu am avut timp sa citesc ca rezervarea trebuie facuta cu cel putin o zi inainte. M-am dus cu confirmarea pe telefon la casa lor de bilete si dupa cateva discutii etc au acceptat aceasta rezervare pe loc In alta tara nu cred ca aveam vreo sansa sa intram.

In ultimele doua zile in Tokyo am stat tot mai mult printre oameni sa vedem cum se distreaza, imbraca, am intrat si prin gangurile din Shibuya unde ne-am intersectat cu adolescenti raperi care au dansat in fata noastra si au fost extrem de prietenosi, am mancat cat am putut preparate din peste, am urcat in Tokyo Tower in speranta de a veadea muntele Fuji dar tot acoperit de nori era, am urcat si in World Trade Center Building Observatory Deck Office sa vedem o alta piveliste a metropolei de la etajul 40, am ajuns sa dam mana cu robotelul Asimo de la Honda dupa ce ne-a incantat cu o demonstratie, am saluaut si alti roboti intalniti prin magazine din Shibuya, iar ca final am ales sa ne petrecem seara admirand apusul peste Tokyo din Odaiba - o insula artificiala construita in perioada Edo 1603-1868 ca un fort pentru a apara Tokyo de posibile atacuri pe mare. Am mers cu trenul YURIKAMOME trecand peste Podul Curcubeu care leaga Tokyo de Odaiba. Acolo este si plaja, sunt si mall-uri, promenade spectaculoase, mall-uri si parc de distractii.

4 iulie este ziua in care am decolat seara spre RO unde am fost fericit in primul zbor deoarece nu au fost toate locurile la avion ocupate si am putut sa ma intind timp de vreo cateva ore peste 3 scaune libere mai in spatele avionului. Zbor cu ceva turbulente dar perfect de atipit. In schimb, al doilea zbor cu flyDubai a fost full de romani cu "talente" intorsi din Dubai care erau plini de reprosuri ba ca nu le aduceau stewardesele apa s etc cand apasau butonul, ba isi etalau cumparaturile etc Era o pacla si o caldura in Dubai de nu puteai respira - extrasezon vara la ei. Dar mai sunt si care merg doar pentru cumparaturi.

Sper ca aceste cateva randuri nu foarte detaliate sa ajute pe viitori doritori sa ajunga pe pamanturile fostilor samurai, acolo unde perfectiunea, punctualitatea, curatenia, seriozitatea sunt de negasit oriunde in alta parte.

Si mai adaug un lucru. Nu va speriati de preturile agentiilor. Va asigur ca Japonia este mai ieftina decat SUA si alte capitale Europene iar daca nu sunt pretentii de cazari la mai multe stele, se poate sta decent la preturi foarte bune iar zborul cu aeroflot se pare a avea cea mai buna cotatie. Cu un buget de 1000 - 1500 eur/persoana+ alte cheltuieli de deplasari si obiective eu zic ca se poate ajunge. Trebui cautat momentul si oferte.

Multumesc

---

VIZUALIZĂRI: 5767 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI