Festivalul Stelei - Tanabata

TIPĂREȘTE

Și atât de frumoasă și harnică era tânăra zeiță, că mai toți zeii veneau pe malul Boltei Cerești s-o vadă creând podoabe minunate. Căci ea era Orihime, fiica Universului însuși. Și cât de lungă era ziulica, ea trudea cu spor și-și dedica mâinile și sufletul țesutului. Și cât era de lungă noaptea, atât de singură se simțea, căci muncind atâta, timp pentru alte activități ea nu mai avea. Și văzând-o așa fără niciun iubit, lui Orihime i-a fost prezentat Hikoboshi, supranumit Văcarul, căci el avea grijă de vacile sacre ale Universului.

Dar... atunci cei doi și-au dat seama că, fiind în colțuri așa de depărtate unul de altul, nu pot ajunge unul la altul. Și iar s-a pus pe plâns Orihime, că-n ajutor i-au venit un stol de coțofene și i-au făcut pod, iar întâlnirea a avut loc. Se spune că dacă plouă, Țesătoarea și Văcarul nu se mai pot întâlni.

An de an, în toată Japonia, povestea de iubire a celor doi îndrăgostiți, steaua Vega și steaua Altair, răsună în urechile trecătorilor, chemându-i la joc și la sărbătoare. Cel mai mare festival este la Sendai, aflat la vreo 5 ore Nord de Tokyo. Dar cum m-am trezit relativ târziu să mă gândesc la cum să ajung acolo, deja locurile de cazare se epuizaseră, iar avionul până-n Sendai era suprataxat. Și nu-mi mai rămânea decât Shitennoji, templul din Osaka, ca loc de sărbătorire a acestui festival.

O singură problemă: ploaia torențială care asuprea regiunea Kansai. În Hiroshima deja inundațiile au făcut zeci de pagube umane, iar în regiunile de la periferia Kyotoului lumea era evacuată. Multe dintre festivitățile templelor mai mici erau anulate. Dar cum doar o dată în an e Tanabata, sau Festivalul Stelei, știam că nu pot rata evenimentul și dusă am fost.

Templul Shitennoji se află în zona de sud a Osakăi. De la stația Tennoji am mai mers 15 minute pe jos, cu GPS-ul într-o mână și umbrela-n cealaltă. Construit în anul 539 (!) de prințul Shotoku, care urmărea să introducă și să răspândească budismul, Shitennoji se bucură de o zonă mare de desfășurare, cu mai multe pagode individuale ce formează o mini-cetate. Îmi amintea de Palatele Seoulului ca așezare. Intrarea în zona exterioară este gratis, dar pentru o zonă interioară accesul se face contra sumei de 500 de yeni. Grădina Gokuraku-jodo se lasă vizitată pentru alți 300 de yeni. Este printre cele mai vechi temple (templele sunt mereu budiste, în contrast cu altarele shinto) ale Japoniei și primul construit de Curtea Imperială. De-a lungul anilor, numeroase catastrofe naturale au distrus construcția, însă mereu a fost reconstruită după modelul templului din secolul al XI-lea.

Obiceiul zilelor de azi este să-ți scrii dorințele pe o bucată frumos colorată de hârtie numită tanzaku. Poate cel mai distinctiv semn al acestui festival (matsuri mai pe japoneză) este fukinagashi, decorațiuni lungi, atârnate peste tot și în culori vii. Lumea se îmbracă în yukata (kimono subțire, de vară), se roagă și merge împreună cu cei dragi să viziteze templele de sărbătoare.

Cum am ajuns eu frumușel pe ploaie, era ceasul trecut de cinci și în fața celor doi demoni binari, în albastru și roșu, iar pelerinii cu umbrele stăteau strânși în fața unei scene improvizate. Un grup de bărbați cântau și băteau la tobe. Curând au fost înlocuiți de un grup de doamne din Okinawa, îmbrăcate în rochii lungi, albastre. S-au unduit un pic, melodia era lentă și am luat-o la pas să mai descoperă complexul. În spatele scenei erau diverse standuri cu street food, multe decorații și un tunel în care lumea agăța foi cu dorințele personale. Am luat o înghețată la 350 de yeni și m-am mai învârtit juma de oră făcând poze. Deși relativ modest față de celelalte festivități din Japonia, Tanabata din Shittenoji a reușit să aducă spiritul festivalurilor japoneze.

Săptămâna viitoare este Gion în Kyoto, poate cel mai celebru festival al Japoniei...

---

VIZUALIZĂRI: 576 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI