Cu bufnițele la cafenea

TIPĂREȘTE

Să mă duc? Să nu mă duc? Sigur sunt chinuite, de ce să plătesc să văd niște bufnițe ținute în condiții rele? Poate nu-i așa, îmi zic tot eu, încercând să mă conving să merg la Cafeneaua cu bufnițe din centrul Narei. Dar poate nu sunt ținute în condiții așa de rele, spun tot eu încercând să-mi șterg din minte imaginile cu animalele ținute în spații foarte mici din Ueno Zoo din Tokyo. Până la urmă, încercarea moarte n-are, așa că am decis să văd cu ochii mei cum sunt ținute bufnițele, recunosc, mai mult din curiozitatea de a le vedea, și nu din motive etice.

Bufnițele, sau fukuro în japoneză, sunt printre cele mai iubite animale ale Japoniei, deoarece numele lor este omonim cu norocul. Se zice că sunt animale cu noroc, ce te protejează de necazuri și-ți aduc numai bucurii în viață. Cafenelele cu bufnițe sunt destul de frecvente în marile orașe de aici, fiind populare în special pentru turiști curioși ca și mine.

Owl Cafe Watawata este lângă gara Kintetsu, pe bulevardul mare care vine dinspre gara JR., se observă ușor, mai ales că la intrare este un loc pentru pozat și o foaie cu instrucțiuni. Practic, plătești 1300 de yeni ca adult (cam 12$) sau 800 de yeni pentru un copil și ai voie să stai o oră. La intrare a venit o doamnă imediat, mi-a arătat un tonomat de bilete, care practic avea mai multe opțiuni de băuturi - cafele, ceaiuri. Aleși băutura dorită, dai cei 1300 de yeni și primești un bilețel dublu. Jumătate se duce la recepție, unde există mai multe cronometre ce monitorează ora. Doamnele de acolo vorbesc bine engleza, chiar foarte bine și mi-au explicat regulile: din cele 12 animăluțe există două bufnițe pe care nu am voie să le ating pentru că nu reacționează bine, când le mângâi trebuie să folosesc un deget, ușor, pe capul lor.

După ce m-am așezat la masă am primit o soluție cu care să mă spal pe mâini și imediat o cafea, destul de proastă la gust, dar n-am venit pentru băuturi, nu? Ah, și să nu uit, două bombonele din partea casei. Apoi m-am îndreptat imediat către bufnițe.

Majoritatea dormeau, mă rog, erau semi-adormite. Cafeneaua este micuță, cozy, are cam 10-14 locuri. Când am ajuns la orele prânzului mai erau două cupluri, iar până am plecat se umpluseră rapid toate scaunele.

Bufnițele erau ținute de piciorușe de suporturi, unele erau mici, cât palma, altele erau de-a dreptul imense, cea mai mare avea însă doar 2 ani și era foarte activă, se tot mișca și se plimba pe unde putea. Ren se numea și a fost favorita mea. Lângă fiecare bufniță existau plăcuțe bilingve cu descrierea ei, nume, proveniență, vârstă, sex (de multe ori era trecut necunoscut) și câteva detalii despre fiecare. Una dintre ele avea trecut la „curent obsession” acting like a model :)

În spatele bufniței albe, identică cu cea din Harry Potter, era un poster cu celebra școală de magie, un detaliu ce mi-a plăcut. Când trecuse cam jumătate din timp o doamnă a venit și mi-a spus să-mi aleg o bufniță pentru a face poză cu ea. Am ales-o pe Ren, cea mare, dat fiindcă era activă și parcă dornică de ceva activitate. Am primit o mănușă de care îngrijitoarea a legat lanțul bufniței și cheezu! Zaâmbiți, vă rog!

La plecare, am observat că mulți se ridicau pur și simplu. Citind însă review-urile de pe tripadvisor, am știut că la plecare primești un mic suvenir, așa că mi-am făcut loc încetișor spre ușă și le-am mulțumit gazdelor. Deși erau ocupate cu așezarea noilor clienți, una dintre ele mi-a spus să aștept puțin, ceea ce am și făcut. Mi-a dat un zar de pluș pentru care, dacă-l aruncam pe cifra 1, primeam un cadou. L-am învârtit, a căzut și cifra era... 5! Dar s-a transformat rapid în 1, căci doamna l-a împins ușor cu mâna. We have a winner! mi-a spus dumneai cu zâmbetul pe buze, arătându-mi două boluri din care puteam alege un lucru: fie un o brățară de ață cu un charm în formă de bufniță, fie o mapă cu respectivele animăluțe.

Cât despre condiții... nu știu ce să zic. Erau bilețele care indicau să nu mângâi o pasăre dacă doarme, iar doamnele de acolo îți atrăgeau atenția dacă foloseai mai mult de un deget pentru mângâiat. Totuși, spațiul „alocat” fiecărei bufnițe mi s-a părut cam mic... în special Ren, cea mai activă, care tot alerga pe loc pentru că nu-i ajungea lanțul de picioare. În rest, curațenia foarte mare, doamnele de acolo strângeau imediat mizeriile. În spate, aproape de bucătărie, erau mai mulți papagali ce voiau și ei atenție :)

Nu sunt specialistă în bufnițe, dar este vizibil că locul lor nu este în cafenele, oricât de mult ne-ar plăcea nouă, oamenilor, să ne punem poze pe facebook cu o bufniță pe mână. Totuși, ele sunt o opțiune populară în Japonia, în special datorită cererii mari pentru astfel de animale „norocoase”. Ciclul lor de veghe este dat peste cap, interacțiunea cu oamenii nu este activitatea lor favorită, iar dieta lor cu șoricei este înlocuită cu... sinceră să fiu, nu știu, însă mă îndoiesc că aveau șoareci puși la „cămară” pentru a le hrăni.

Să recomand, să nu recomand Cafenelele cu bufnițe... mi-ar plăcea să zic că nu le recomand, dar adevărul e că reprezintă o experiență inedită, altfel, pe care nu o regret (în totalitate)...

---

VIZUALIZĂRI: 886 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI