Orasul iubirii eterne

TIPĂREȘTE

Ce poti sa faci o zi in Verona?

In primul rand sa te bucuri ca ai avut sansa sa ajungi aici! Eu de mult imi doream acest lucru. Initial am vrut sa cautam cazare aici, ca sa putem sa ne bucuram de atmosfera care era seara, pe stradutele din Verona, dar am gasit cazare acceptabila in apropiere, la Lacul Garda, mai exact in Sirmione, un orasel medieval plin de farmec, despre care am scris aici.

Verona este capitala provinciei Veneto, deci un oras vechi de 2000 de ani, care a trecut de-a lungul timpului prin tot felul de razboaie si dominatii. Un oras asezat in partea de nord a Italiei, declarat Patrimoniu Unesco pentru valoarea numarului de cladiri istorice care pot fi admirate aici.

Dimineata ne indreptam cu masina catre Verona, bucurosi ca era o zi senina si ca mai avem cateva zile de vacanta! Centrul Istoric l-am gasit usor, nu am schimbat deloc sensul de mers, urmarind indicatoarele. Apoi ne-am trezit deja la vechile porti ale orasului si totul a fost simplu.

Citisem toate reviews-urile de pe site despre Verona si toate ecourile. Din tot ce s-a scris, tot la ‘’Indragostitii din Verona’’ imi ramasese gandul! Totusi, cel mai romantic loc din Italia este cu siguranta Venetia. In 2007 am avut sansa s-o vizitam de doua ori, iar impresiile mele de calatorie din Venetia le puteti citi aici

Urma acum Veronei sa-i dau sansa sa ma cucereasca.

Inainte de ma apuca de scris, am deschis folderul cu pozele din Verona, ca sa-mi mai amintesc anumite amanunte si…. am oftat din greu! Am oftat pentru ca a fost o zi deosebita pentru noi, o zi care imi va ramane mereu vie in memorie. A fost un alt vis care mi se implinea si acest lucru imi creea o stare de bucurie pura.

Dupa ce am strabatut o parte din oras in cautarea unui loc bun de parcare, am gasit, in sfarsit unul intr-o parcare faina, la umbra unor copaci batrani, langa Raul Adige, care strabate acest oras, peste care trec multe poduri, cu o arhitectura deosebita. Cel mai frumos si mai celebru este podul din caramida rosie, construit in 1955, Ponte Scaligero.

Parcarea se platea, la un automat, 2-3 euro pe ora, sincer nu-mi mai aduc perfect aminte. Si am pornit pe prima straduta din apropiere sa vizitam orice ne va iesi in cale. Nu intentionam sa bifam tot ce citisem, doream sa ne bucuram de ceea ce ne incanta ochiul, atat cat ne tin picioarele si ne permite timpul.

Pentru cei care stau mai multe zile in Verona, le recomand Verona Card, care are gratuita intrarea la muzee, biserici si alte monumente din oras. Pretul acestuia este de 10 euro, pentru o zi, sau 15 euro pentru 3 zile. Pentru transport, am observat ca daca in Verona poti opta si pentru o calatorie cu Autobuzul Hop On - Hop Off sau cu trenuletul pentru turisti. Noi am ales varianta de a face Verona la pas si a fost o alegere excelenta, fiind la sfarsitul lunii mai si temperatura era potrivita si aveam incaltamintea comoda. A fost minunat sa ratacim pe stradute si piete pline de istorie la tot pasul.

Biserica Sfanta Eufemia, este prima care ne-a iesit in cale, deci si Dumnezeu era cu noi! Este asezata in piazza cu acelasi nume, la cativa pasi de Poarta Borsari. Am intrat si era chiar slujba. Este o biserica catolica foarte mare, cu picturi si icoane asemanatoare celor din sudul Italiei, iar gandul mi-a si fugit iute la Catedrala din Salerno.

Programul de vizitare este de la 8-19. Fatada este din caramida, in stil neo-gotic. Biserica a fost construita de niste calugari, a durat mult, fiind inceputa in secolul al 12 lea si a fost finalizata in secolul al 14 lea. Este deosebit, cu statuia sfintei Eufemia, cu frescele realizate de artisti italieni de valoare si altarul decorat atat de frumos!

Am observat si aici, ca in majoritatea bisericilor italiene atat de vechi, urne si sarcofage romane, asezate in apropierea altarului. Muzica de la orga era sublima, am ramas cateva clipe in biserica, cred ca majoritatea erau de-ai locului, pentru ca nu prea intrau si ieseau in mod frecvent, ci stateau cuminti sa asculte slujba.

Este singura biserica pe care am avut sansa sa o vizitam din Verona. Mi-a placut!

Poarta Borsari

Ne-am continuat drumul pe strada unde era asezata biserica si am iesit in capatul ei, in apropiere de pod. Strada era plina de terase si magazine si tot mergand la pas am ajuns la Poarta Borsari, un monument arhitectonic foarte vechi, ce merita vazut. Este in vecinatatea Pietei Erbe si dateaza din secolul 3. Partea de sus are o inscriptie pentru a comemora restaurarea zidurilor orasului de catre Imparatul Gallienus.

In Verona mai sunt si alte porti de pe vremea romanilor, despre care citisem, adevarate capodopere, dar noi doar pe aceasta am avut sansa sa o intalnim si sa o identificam dupa indicatorul din apropiere.

In aceasta zona era foarte multa animatie, diferite activitati stradale organizate de niste tineri, baieti si fete, deghizati in clovni, cu halate cu imprimeuri nostime, pe spatele carora scria ‘’Viviamo in positivo’’. Erau foarte multi, impanzeau strada, chiar in apropiere de Hotel Victoria.

Bineinteles ca muream de curiozitate sa pricep despre ce e vorba! Si, ne-am apropiat! Dupa un scurt dialog am aflat ca este o asociatie de clovni voluntari –‘’Vip Verona Onlus’’, al carui scop este acela de a raspandi bucurie atunci cand ai nevoie de ea!

Tinerii nu se ocupau de animatia pentru festivalurile din oras. Misiunea lor este sa aduca zambet si culoare in viata celor care trec pe strazile Veronei. Activeaza si in cateva spitale si astfel de asociatii sunt foarte raspandite in multe orase italiene.

M-a impresionat acest lucru si ma bucur ca m-am lamurit.

Piazza Bra

Am ajuns aici in cateva minute, dupa ce am strabatut cateva stradute cu pavaj de sute de ani. Aici cred ca doamnele cu tocuri au ceva probleme la mers, pur si simplu vor fi obligate sa priveasca doar, sfios, in jos, pe unde calca, nu dupa cavalerii razboinici in care erau deghizati o multime de actori, prezenti in Verona la tot pasul. Nici in Roma nu am intalnit atatia ca aici! Daca stau si ma gandesc bine, cred ca daca-i numaram, numarul lor depasea cifra 30! Dar erau si domnite, multe apartinand epocii lui Shakespeare.

Rog a nu se intelege ca pavajul era deteriorat, nu, din contra era in stare perfecta. M-a impresionat si sistemul lor de canalizare, tot din vremurile vechi.

Piata Bra este impanzita de palate. Noi, cum nu am fost cu ghid, va maginati ca nu aveam de unde sa le stim denumirile. Dar toate erau impresionante. Iar eu, curioasa si nerabdatoare sa vad celebrul Balcon al Julietei, considerat a fi obiectivul turistic de neratat in Verona…ma uitam la toate balcoanele!

In afara de palate, aici stilul italian te incanta din nou prin numeroasele gelaterii, cafenele, restaurante bune si magazine de moda. Erau foarte multi turisti, de toate varstele si nationalitatile. Grupuri insotite de cate un ghid, atat de multi incat ne loveam unul de celalalt pe strada.

Amfiteatul roman (Arena)

Este in Piazza Bra si nu trebuie sa-l descoperi, pentru ca vrei nu vrei dai de el! Este cea mai importanta constructie din aceasta piazza. Pentru a-l vizita ne-am cumparat de la intrare un bilet, costa 4 euro de persoana si am primit si o harta a Veronei. Pana sa ajungem in Arena, am strabatut o multime de labirinturi intunecoase cu ziduri vechi din piatra si busturi ale anumitor personalitati locale.

E uimitor cat de bine s-a pastrat de-a lungul timpului, fiind construit din anii 30 i. Cr, din calcar alb si roz. Este mare, dar nu cel mai mare din Italia, situandu-se pe locul 3, locul intai fiind ocupat de Coloseumul din Roma.

Pentru a arata astfel, a avut nevoie in repetate randuri de mai multe lucrari de consolidare. In antichitate, aici erau gazduite luptele gladiatorilor. Astazi, este cel mai bine conservat teatru din vremea Imperiului Roman. Este folosit pentru diferite evenimente publice. In serile calde de vara, aici te poti bucura de spectacole de opera sustinute de stele ale muzicii clasice italiene si internationale.

Acustica este uimitor de buna, pentru un loc in aer liber, spectacolele desfasurandu-se fara microfoane. Capacitatea teatrului este de 25000 de locuri. Are 44 de randuri de scaune din marmura. Si aici am intalnit romani, care efectuau lucrari de reparatii. Erau cateva grupuri de turisti. Nu am stat prea mult, soarele incepea deja sa arda puternic.

Afara, in fata Arenei, in niste pavilioane amenajate, comertul stradal era la mare cautare, de la suveniruri, la produse alimentare, jucarii, etc. In apropiere este un parc frumos, in care va puteti odihni sau copii se pot juca.

Via Mazzini –de la Arena am plecat inspre Piata Erbe mergand pe cea mai populara strada din Verona, care are doar acces pietonal. Este o strada eleganta si aglomerata, plina de palate, pavata cu marmura veche. Aici se afla o multime de magazine de firma. Via Mazzini se intinde de la Piazza Bra, pana la Piazza Erbe.

Piazza Delle Erbe

Am ajuns aici si de la intrarea in piata din nou ne intampinau diferite personaje deghizate in domni si domnite, cu masca sau fara masca, indemnandu-ne sa facem fotografii alaturi de ei, pentru a ne aminti de Verona lui Shakespeare. Bineinteles, contra unei monede! Dar nu prea aveu succes.

Piazza Erbe, sau piata de legume fructe, este un loc plin de viata, construit pe locul Forumului Roman, unde in trecut aici se desfasurau cursele trase de cai. Aici era centrul Veronei in vremea romanilor.

In centrul pietei se afla o fantana foarte veche, de fapt cea mai veche fantana din perioada romana, sub forma unui chip feminin. Piazza a fost reconstruita de 2 lorzi ai Veronei, din marmura provenita de la vechile vile romane.

Alte puncte de interes turistic de aici ar mai fi Statuia Fecioarei din Verona, Statuia lui Sfantul Marcu si alte palate, la care nu le stiu numele, as aminti doar de Palatul Maffiei.

Torre dei Lamberti – este Turnul Orasului si se afla in Piata Erbe. Se vede de peste tot, avand inaltimea de 84 de metri. Era folosit in caz de incendiu pentru a semnaliza acest lucru sa poata observa toti locuitorii.

Construit din secolul al XII lea, renovat in secolul al XIV lea, (timp de 15 ani) din cauza unui incendiu, turnul cu ceas care inca mai functioneaza si astazi se poate vizita urcand un numar mare de trepte sau contra sumei de 5 euro, urcand cu ascensorul. De sus este o vedere panoramica superba asupra Veronei.

De aici, din Piazza Erbe, valurile de turisti se imparteau in doua directii, iar noi ne-am lasat la voia intamplarii, adica intr-o anumita directie care ne-a adus aici:

Casa Julietei

A vizita Verona si a nu ajunge aici, este ca si cand nu ai fost! Acesta este si visul oricarui turist romantic, adica sa ajunga macar pentru cateva clipe, acasa la Romeo si Julieta!

Pentru ca Verona a fost aleasa de catre Shakespeare ca scena celei mai legendare idile din literature universala, dintre Romeo Montague si Julietta Capulet, astazi orasul mai poarta denumirea si de ‘’orasul indragostitilor’’. De aceea, in Verona n-ar fi bine sa veniti neinsotiti, parerea mea.

Legenda sau nu, aceasta poveste de dragoste a prins viata pentru ca numeroasele cladiri din piesa se regasesc si astazi, pe strazile Veronei. Strada Capello, o strada frumoasa, cu un aer plin de mister (parera mea) era impanzita de turisti. La numarul 23, e Casa Julietei. Anual mii de turisti vin aici sa viziteze casa si balconul sub care Romeo, i-ar fi facut serenade. Din pura curiozitate sau pentru ca se zice ca daca ajungi aici, vei avea noroc in dragoste.

Casa are la intare o poarta in stil gotic cu o bolta, apoi intri intr-un gang pictat cu declaratii de dragoste in toate limbile si de tot felul de inimioare si chestii siropoase. Daca doreai sa mai scrii ceva, nu cred ca mai era un cm patrat liber. Eu rad acum, dar am puterea sa recunosc faptul ca acest lucru da o anumit farmec acestui loc, inacat povestea sa para cat mai credibila.

Sa pasim mai departe. Aveam emotii. Curtea era mare si ticsita de vizitatori. Zidurile inalte, cat doua etaje, erau pline de iedera. Romeo ar fi avut putine sanse daca nu era alpinist. In partea stanga este un magazin cu suveniruri, cred ca va imaginati cam ce se putea vinde acolo, fel de fel de amintiri ‘’cu inimioare’’.

Casa Julietei era in partea dreapta, o casa veche din caramida, cu doua etaje, pe care este o placa din marmura care ne informeaza ca poveste de dragoste dintre cele doua personaje s-a desfasurat intre aceste ziduri. Atat casa devenita muzeu, cat si balconul (care era scena principala, de multe ori, in piesa, iar astazi cel mai vizitat balcon din oras) este deschis publicului pentru vizitare, zilnic intre orele 9-19,30. Biletul costa 4 euro. Noi nu am intrat in muzeu, ne-am multumit sa vedem curtea si casa cu balconul.

Multe tinere se urcau in balcon si se fotografiau. Ma asteptam ca si aici sa vad o reproducere a scenei cu balconul, interpretatata de un Romeo contemporan, dar nu a fost asa.

Sub balconul Julietei, sub un smochin batran, se afla statuia ei din bronz. Aici era aglomeratia cea mai mare, ca in garile de la CinqueTerre, corp langa corp. Aici mi-am pierdut harta, cred c-am scapat-o din mana si nu aveam cum s-o vad pe jos, din cauza aglomeratiei. De fapt nici n-am stiu cand, doar mi-am amintit ca eram cu ea in mana cand am intrat si ca n-o mai am. Si alta nici n-am mai gasit de unde sa cumpar.

De ce era atat de aglomerat? Eu aflasem tot de la @Motaneata, ca altfel m-as fi minunat. Toata lumea se chinuia sa ajunga la rand sa se fotografieze cu Julieta si sa-i mangaie sanul, punandu-si o dorinta. Statuia Julietei are unul dintre sani tocit din acest motiv. De fapt statuia pare mai importanta pentru turisti, decat casa in sine.

De mentionat aici este si faptul ca zidurile au niste gratii de fier pe care sunt incuiate zeci si sute de lacate, cu care cei indragostit isi pecetluiau dragostea. Altii vor sa lase un mesaj de iubire pe zidurile Julietei, o dorinta ascunsa, sperand ca ea va capata viata intr-o zi.

Chiar daca Romeo si Julieta au fost doar niste personaje fictive, mitul iubirii dintre cei doi tineri este nemuritor. E la fel de dureros sa afli ca aceasta este doar o poveste, exact ca si-atunci cand copil fiind, descoperi ca Mos Craciun nu exista sau ca de fapt…nu te-a adus barza!

Pana aici a fost mitul. Acum urmeaza adevarul: nu exista nici o dovada ca aici ar fi trait o familie cu numele Capulet. Prin1905, a fost cumparata o gradina abandonata si autoritatile au considerat ca locul se potriveste cu subiectul lui Shakespeare. De fapt, o legenda spune ca in acest loc ar fi fost, candva chiar un bordel. Casa care o vedem astazi a fost renovata la mijlocul secolului trecut, i s-a adaugat balconul unde Julieta visa si ferestrele de la etajul I.

Am facut si noi cateva fotografii, in care era greu sa nu cuprnizi zeci de fete necunoscute. Dar, m-am bucurat mult ca ca am ajuns aici si ne-am continuat vizita si dincolo…

Casa lui Romeo

Sincer, nu stiu cum am ajuns aici, pentru ca v-am spus ca imi pierdusem harta. Am tot intrebat pe strada trecatorii, pana am ajuns pe strada lui, adica Via Delle Arche Scalingeri. Romeo locuise la nr 4! Si aici la strada am observat o placa de marmura, aplicata pe fatada, care ne amintea de povestea nemuritoare de dragoste dintre cei doi eroi din Verona. Poarta era inchisa.

Daca la Julieta am putut intra si vizita…acasa la Romeo nu era nimeni! Adica nu era deschis pentru vizitare, din cauza ca aceasta cladire in care se presupune ca ar fi trait familia Montague este intr-o stare de deteriorare. Asadar, ne-am multumit si noi, ca si multimea de turisti, sa citim placuta cu un fragment din piesa, sa privim si sa fotografiem zidurile inalte ale casei.

De aici ne-am indreptat din nou catre Piazza Erbe si de acolo imediat am ajuns aici.

Piazza Dei Signori (Piazza Dante)

Este linistita si eleganta! Cand vii din Piazza Erbe, la dreapta e Primaria, o constructie din secolul al XII lea, apoi Palatul Scaliger si Palatul Guvernului, constuit tot de familia Scaliger, una dintre familiile burgheze cele mai influente din oras.

In centrul pietei este statuia poetul Dante, de aici si denumirea de Piazza Dante. Poetul, originar din Florenta, si-a petrecut in Verona mult timp, aflat in exil. In spatele statuii lui Dante este Loggia Dell Consiglio, o cladire in stil venetian.

Intalnim aici o multime de arcade cu o arhitectura impresionanta, restaurante scumpe si constructii vechi in toate stilurile. Mi-a placut Pallazo della Ragione, construit in stil romanic, datand din secolul al XII lea in special curtea si scara gotica (exterioara), din secolul al XVlea, care a avut de-a lungul vremii mai multe functii: a fost primarie, inchisoare si curte de justitie.

Cavourile Familiei Scaligeri

Dupa cum am amintit mai sus, Familiile Scaliger au fost printre familiile cele mai puternice din Verona. De fapt au guvernat multe secole Verona. Au decedat dupa anul 1300. Cum am iesit din Piazza Signori, pe partea dreapta ne-a uimit aceste monumente in stil baroc, decorate foarte frumos.

Nici nu stiam ca sunt niste cavouri, atat de frumos realizate erau! Sunt printre cele mai bine lucrare monumente funerare din Italia. Au fost restaurate si si sunt cele mai importante monumente medievale. Unul dintre ele se afla pe usa principala care face accesul in capela. Nu este permisa vizitarea capelei.

Mormantul Julietei (Tomba Di Giulietta)

Daca tot eram la capitolul morminte …de ce sa nu vedem si mormantul Julietei., ne-am zis noi? Si ca sa ajungem acolo era un pic mai complicat ca si pana acum. Ne-am intors din nou in Piazza D Signori, in Piazza Erbe, pe Via Mazzini, si-am ajuns in Piazza Bra, langa Arena. De aici, am strabatut micul parc din fata si am traversat strada si-am ajuns la Citadela.

Adica langa un zid foarte inalt si lung, pe langa care am mers cam vreo 10 minute. Zidul acesta banuiesc ca separa Centrul istoric de orasul nou. Ce este dupa zid nu am aflat, dar erau foarte multe intrari, in care ieseau si intrau o multime de masini.

Intre timp, tot mai intrebam cate un trecator, iar la un moment dat au aparut si indicatoarele turistice’’Tomba di Giulietta’’.

Atunci a trebuit sa facem la dreapta, am mai mers inca vreo 5 minute, pe dreapta era Cheisa Di San Dominco si alte firme cu denumiri legate de numele celor doi eroi din povestea lui Sheakespeare: ’’Club De Giulietta’’, ’’Hotel Del Capulet’’, etc. Totul aici se invarte in jurul lui Romeo si Julieta! Si daca noi romanii il avem pe Dracula, de ce italienii sa nu aiba si ei ceva al lor, care sa atraga anual mii de vizitatori???

Aproape ca am si ajuns pe Via dell Ponte, la nr. 35... Pe partea stanga a strazii, undeva langa Raul Adige, se afla o capela cu Mormantul Julietei! Este un loc retras, care te rascoleste, vrei nu vrei (cel putin asa am simtit eu), intr-un spatiu generos, frumos amenajat, pe locul unei vechi manastiri franciscane.

In anul 1935, pentru ca legenda fascineaza orice calator, autoritatile au decis sa creeaze un al doilea punct de atractie turistica, incat sa se potriveasca cu legenda, reamenajand acest spatiu. In anul 1970 devine muzeu de fresce, numindu-se Muzeul Degli Affreschi ‘’G. B. Cavalcasele’’. Intrarea costa 6,50 euro si este deshis intre orele 8,30 si 7,30, zilnic, iar duminica de la 1,30- 7,30.

Nu am reusit sa intram, deoarece erau cateva autocare cu copii inaintea noastra si se statea la rand si dupa cateva minute de asteptare, obositi fiind, am hotarat sa abandonam ideea de a sta la rand ca sa vedem ce? In definitiv… era doar un sarcofag de marmura rosie, pe care-l mai vazusem, dar nu in realitate, ci in pozele de pe internet sau la televizor!

Mai important pentru noi era locul, cadrul natural unde era capela, in care si astazi se mai oficiaza casatorii. Am mai zabovit un pic in curte si apoi am plecat.

De aici ne-am indreptat spre parcarea unde lasasem masina, pe celalalt mal al raului Adige, orientandu-ne dupa o harta descoperita pe un panou mare, expre pentru turisti cu capul in nori ca mine, care pierduse harta.

Concluzia

Verona este fascinanta, atat cat am putut eu s-o descopar intr-o zi. Si…. m-a cucerit! Sunt convinsa ca am ratat multe alte lucruri interesante de aici, dar pot spune cu bucurie si mandrie ca AmFostAcolo! E o combinatie extraordinara de nou si vechi, de istorie si arta, de tot felul de stiluri arhitectonice! E un loc in care nu am vazut cersetori, cum am vazut in aproape toate locurile din Europa, in care am umblat! Faptul ca este in apropierea Lacului Garda este un lucru bun, deoarece poate atrage foarte multi turisti. Mai ales vara, cand aici e sezonul operei! Daca nu vrei cu masina, poti merge si cu trenul sau pe calea aerului, aterizand la Aeroportul Valerio Catullo.

Iar faptul ca Shakespeare a transformat Verona in ‘’Orasul iubirii eterne’’, ar trebui sa-i faca pe italieni sa le multumeasca englezilor, pentru ca oricate valori au, nimeni nu a reusit sa faca Verona atat de celebra, precum el!

Sper ca v-au placut fotografiile mele! Dar review-ul?

---

VIZUALIZĂRI: 8593 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI