Cafeneaua Florian, Veneția

TIPĂREȘTE

9 mai 2017. AmFostAcolo, în mijlocul Piazza San Marco dim Veneția, cea plină cu porumbei, care nu dau atenție decât celor care le arunca ceva de mâncare. Forfotă, gălăgie, râsete, lume pestriță adunată de pe toate continentele. Privirea îmi este îndreptată spre Biserică!

În stânga mea, zăresc cu coada ochiului clădirea albă a Vechilor Procurații unde locuiau procuratorii din San Marco, clădire ce se desfășoară pe latura nordică a pieții. Clădirea are o friză în partea sa superioară, prevăzută cu 100 ochiuri rotunde de geam, prin care se poate urmări fiece mișcare a porumbeilor în piață. Înaintea acesteia a existat o clădire mai veche, din sec al XII-lea, care după un mare incendiu a fost demolată și ridicată alta după 1500, adică cea prezentă.

În prelungirea ei zăresc Turnul cu Ceas cu două aripi laterale și o boltă ce duce spre Rialto. Ceasul zodiacal care arată ora atât în cifre romane, cât și în cifre arabe, funcționează de aproape 500 ani. Cine sunt ”clopotarii” care bat în clopot cu două ciocane mari? Sunt ”mori„ adică mauri, două statui din bronz, unul lovește cu două minute înainte de ora exactă, celălalt cu două minute după ora exactă. Ce vor să spună cu asta? că timpul a trecut și altul a sosit, mai bine zis haosul, întunericul primordial, înainte de crearea lumii.

Stau în mijlocul pieții și privesc în fața mea Basilica San Marco cu hoarda sa de cai. Dar ce hoardă, că sunt doar patru, însă cei mai valoroși cai din lume pentru că sunt unici. Cei adevărați, originalii din bronz aurit, sunt ”furajați” în Muzeul Domului, dar aceștia de afară zburdă nestingheriți în ochii tuturor. Au scăpat ca prin minune din herghelia de pe Hipodrom, atunci, în 1204. când Constantinopolul a fost devastat de ultima cruciadă sponsorizată de Dogele de atunci a Veneției, Enrico Dondolo. Furați, transportați, ascunși dar... salvați!

Rotesc privirea spre dreapta, dar nu zăresc decât baza Campanilei cea care obturează Palatul de culoare roz al Dogilor.

Mă rotesc la 45 grade spre dreapta și am în față Procurațiile Noi. Ridicate în jur de 1600 clădirea a fost Palat Regal chiar și în timpul dominației austriece. Etajele sunt ocupate de muzee iar la parter... Wow, ce văd, Cafeneaua Florian!!

Ce fețe de masă albe, monogramate și îmbietoare la mesele rotunde așezate în piață! Ce scaune comode, ce-ar mai zice ”bogda proste” picioarele noastre obosite!

Merge o cafea, ba și un ceai, de ce nu și ceva alături!! Nici nu mai știu dacă îmi era sete sau foame, atât știu că nu am stat mult pe gânduri, ne-am înțeles din priviri și ne-am așezat la una din mese. Fie ce-o fi... Știam că prețurile sunt mari! Imediat un ”pocollo” ne-a reperat și zâmbitor se îndreaptă spre moi. Comandăm cafea, ceai și ceva pișcoturi (intră în menu) Și mă rog, de ce nu ar intra în menu și o vizită prin interior?

Lanțul Florian cuprinde cafenea, bar, ceainărie, cofetărie, acompaniament muzical, distracție și un locșor pentru toate anotimpurile și intemperiile naturii: afară în piață, sub arcade sau în interior.

Decorul este vechi din 1858 și la fiecare renovare acesta se păstrează cu strictețe: pereți tapetați, picturi pe sticlă, lămpi și oglinzi de Murano, mese mici din marmoră fixate în podea, banchete și canapele îmbrăcate în catifea roșu-grena. Afară, sub arcade, același mobilier, dar îmbrăcat și în piele. Mesenii servesc câte ceva, discută în liniște, citesc presa, vorbesc la telefon.

”Nene Floriane, mai dă matale o spoială pe afară, că merită ceva împrospătare. O fi vechi localul și mult frecventat, dar musai trebuie întreținut, că parale scoți zilnic. Și nu puține! ”

Băieții îmbrăcați în bluze albe și foarte amabili aduc o tavă cât masa de mare cu un frumos serviciu din porțelan pentru cafea și ceai, toate cu monograma Florian, șervețele cu monograma Florian, ceainic și cafetieră din inox cu manșete monogramate Florian. Și cum ”obrazul subțire, cu cheltuială se ține”, la sfârșit scoatem de la chimir 58 euro/ două persoane și asta pentru a nu zice că am fost la Veneția și nu am călcat la Florian. E doar cea mai veche din Italia!

Unii spun că ar fi cea mai veche din lume. Dar ”La Procope” din Paris este mai veche. Cafeneaua Florian a fost inaugurată la 29 dec. 1720, de un anume Floriano, cunoscută la început ”Alla Venezia Triomfale”, apoi simplu ”Florian”, pe când Procopio dei Coltelli deschisese deja una la Paris încă din 1686., numită simplu ”La Procope”

Ambele frecventate de mari personalități ale timpului, acum asaltate de turiști, mulți turiști!

Din personalitățile care i-au trecut pragul lui Florian aș aminti, cred nici 0,1%: Carlo Goldoni, Lord Byron, Ch. Dickens, Goethe, Alfred de Musset, Marcel Prust, Georges Sand și mulți, mulți alții. Aici se făcea gazetărie, se discuta, se flirta, se încheiau afaceri.

Cafeneaua a rămas în posesia familiei până în sec al XIX-lea. A fost martoră la toate evenimentele istorice, inclusiv revolta din 1848, când a adăpostit răniți.

La 1890 aici s-a născut ideea realizării unei expoziții internaționale, apărând astfel inițiativa bienalei de Artă de la Veneția. În mai 2017 când am fost, am prins perioada de organizare a acestui eveniment. Deschiderea urma să aibă loc peste câteva zile, închiderea la sfârșitul lunii noiembrie 2017. Simbolul Bienalei era un Turn înalt, îmbrăcat în foiță de aur amplasat în Campo San Vio, pe malul Canal Grande, în apropiere de Academia de Arte, turn strașnic păzit de poliție. Sub ochii lor se putea fotografia, admira, atinge foițele de aur. Ba mai primeai și explicații. Mulțumesc.

---

VIZUALIZĂRI: 3535 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI